* Twitter-ul pentru to(n)ţi !

"Comunitatea Twitter" !
"Conectează-te Twitter" !!!
"REVOLUŢIA TWITTER !"

Ce-i frate cu "Twitter" de a luat aşa o amploare ?
Un fel de blog mai mitittel... sau de mess mai măricel.... cu acces multiplu.
Până una-alta am găsit ceva care să explice şi pentru încuiaţi ca mine.

* Cursa contra cronometru !

Start !



Go...



..and die !


.
O distanţă incredibilă într-un timp record.
Dar totul se plăteşte pe lumea asta.
.

" Oamenii mor.

E adevărat.
A murit Michael Jackson.

Nu am nimic de spus acum !
Dumnezeu să-l odihnească.
.

* Criza de joi.

Tanti Motto :
Cât e vară, bate briza
dar la toamnă bate criza.
(citat posibil de pe peretele
unei toalete fără hârtie higienică)

Filă de agendă personală.
Deschisă.

Perodic, cam pe la mijlocul săptămânii, mă mai uit să văz ce mai e cu criza. Nu de alta dar, dacă mai ştiu câte-o chestie, mai încerc a gândi un picuţ, mai inventez câte ceva şi plus un noroc chior, s-ar putea să am şanse să fiu printre supravieţuitori.
Sau nu.
Dar măcar ştiu c-am încercat.

Azi mă uit la Germania, un ţăroi cât roata carului, cu omini serioşi şi exacţi, cu popor de tradiţie mixtă capitalisto-comunistoidă, cu alte cuvinte, ce merită să fie luat în serios pentru spaţiul *CPD.

"...executivul de la Berlin a reuşit să echilibreze încasările şi cheltuielile şi în proiectul de buget pe 2010. Vestea proastă este că pentru aceasta, Germania va trebui să contracteze datorii suplimentare de aproape 100 miliarde de euro. .."

Recunosc, după sumele mişcate de Obama, 100 de miliarde de euro, nu mă mai impresionează ca prima dată. Uneori, vag, îmi mai aminesc cât trăgea România Socialistă la şaibă să plătească 2-3 amărâte de miliarde (de dolari). Şi parcă firele de păr execută comanda cazonă verticală când încerc să-mi imaginez sumele pe care le vehiculează oamenii ăştia aici..
Dar să nu lucrez pe impresiile mele ci mai degrabă pe concluziile celor ce se pricep.
Iar vorbele lor sună cam aşa :
"Noul proiect de buget pare să deschidă perspectiva asupra unei prăpăstii.... Planificarea financiară pe termen mediu prevede până în 2013 noi datorii în valoare de 310 miliarde de euro. Germania va încălca din nou în mod flagrant criteriile deficitului bugetar prevăzute în pactul de stabilitate pentru moneda euro. "
Pare groasă treaba. Să oferi perspectiva unei prăpăstii vorbind depre economie, treaba lor, da' nu-i fromos.
"...situaţiile excepţionale justifică adoptarea unor măsuri excepţionale... Efectul va fi nu doar lipsa mai multor miliarde de euro la perceperea impozitelor, cât şi suprasolicitarea noului buget federal. Acesta trebuie să includă atât pachetele de ajutoare pentru salvarea băncilor, cât aşa-numitul fond pentru Germania, destinat ajutorării celorlalte ramuri economice în vederea depăşirii crizei.."
Totuşi în mintea mea dăinuie încă încrederea că acolo, la butoanele banilor şi a macroMAnivelelor economice, sunt oameni care au altă perspectivă decât de la parter, alte cunoştinţe şi de bună samă au soluţii şi pot să facă estimări cât de cât pertinente pe perioade de timp de măcar câţiva ani şi probabilităţi pentru câteva decenii.
Dar lucrurile stau parcă mai puţin liniştitor :
"Ministrul federal al finanţelor intenţionase de fapt să facă un ultim pas în vederea asanării bugetului şi să prezinte, pentru 2011, primul plan de buget echilibrat, care să nu prevadă noi datorii. În loc de aceasta, el a prezentat un nivel record al datoriilor, care ar fi fost anul trecut de neconceput..."
Înţeleg deci că domnul ministru cu capul lui de neamţ, a fost silit să facă acum ceva ce cu doar un an în urmă era de neconceput.
În mod logic 2010 poate aduce cu sine ceva ce acum este de ... neconceput !!!!

Şi cu ocazia asta s-a dus pe apa sâmbetei şi liniştea mea la gândul că "ăia deştepţi" ştiu ce fac.

"...strategia de a renunţa la a face economii în vederea combaterii crizei, şi de a accepta, în schimb, deficitele bugetare uriaşe şi astuparea găurilor din buget cu ajutorul datoriilor, s-a dovedit corectă. De altfel, ea şi este lipsită de alternativă devreme ce o politică riguroasă de austeritate economică ar provoca daune colaterale dramatice, slăbind cererea de cumpărare şi aşa modestă, şi afectând în plus criza conjuncturii economice, situaţia pe piaţa de muncă şi evoluţia financiară a claselor sociale, totul culminând, în final, cu o scădere şi mai puternică a sumelor percepute din impozite..."

Mie mi se pare că de fapt marii "specialişti" nu mai specializează nici o ceapă degerată. În loc să acţioneze asupra fenomenuli econimic, ei REacţionează. Măsurile nu vizează soluţii de ieşire din criză, indiferent ce costuri sociale ar fi necesare, ci protecţia socială indiferent de urmările economice pe termen mediu şi lung. Iar "lung" a început să însemne doar ... câţiva ani !!!!

"Majorarea impozitelor şi a taxelor sociale este mult mai probabilă decât reducerea fiscală, cu atât mai mult cu cât rezervorul de scamatorii, la care s-a recurs frecvent în trecut, este epuizat." Bine că recunosc în cele din urmă că până acum au scos batiste din pălărie.
Păi după ce mi-au pus ăştia creierii pă moaţe, aş cam zice că :

1. Pe nea Euro nu-l aşteaptă zile prea bune.
Chestia e că nu m-aş aventura să vorbesc de devalorizare în raport cu alte monede pentru că situaţia poate fi cred similară şi cu celelalte, ce depind evident şi ele de mersul economiilor ce le reprezintă. Nici dolarul nu stă pe roze şi cam toate sunt probabil în situaţii cel puţin apropiate.
Dar (şi asta poate fi foarte important !!!) cred că ţara care va face cei mai hotărâţi paşi pentru rezolvarea crizei are şansa istorică de a crea un raport monetar incredibil de favorabil faţă de orice altă monedă din lume, oricât ar părea de solidă acum respectiva concurentă.

2. "Pachetele de ajutoare pentru salvarea băncilor" se dovedesc a fi pietre de moară de gâtul întregii economii (indiferent de statul care face asta) care are neinspirata idee să nu le lase să falimenteze, aşa cum merită. "Salvarea băncilor" începe să miroasă tot mai mult a sinucidere planificată. Falimentul ar fi avut loc deja cu câţiva ani în urmă dacă nu se recurgea la asistenţa statului, iar atunci ar fi fost probabil cumplit ca efecte pentru o parte importantă a populaţiei şi cu efecte nefaste consistente asupra economiilor respective. Dar dacă nu va putea fi evitat (şi sunt semne din care se pare că NU va putea fi) falimentul lor ar putea pune cruce economiilor respective, după ce a înghiţit sume de-a dreptul inimaginabile.

3. "..daunele colaterale dramatice" sunt se pare cauza principală pentru care nici un stat nu are curajul să ia măsurile radicale şi dure, dar probabil absolut necesare pentru a supravieţui economic. Teama faţă de mişcări sociale de masă, de haos, de incapacitatea poporelor de a face faţă unor regimuri drastice de austeritate probabil fără precedent, îi face se pare mai pe toţi guvernanţii să amâne măsurile necesare. Unele state probabil se pot duce până dincolo de limita de timp la care măsurile respective mai pot să dea rezultate.

Ce ar fi bine de făcut ?
Probabil că guvernul în funcţie va trebui să ia măsurile cele mai hotărâte INDIFERENT cât de dureroase vor fi şi INDIFERENT pentru ce procent de populaţie. Pentru că alternativa cea mai probabilă ar fi probleme şi mai mari pentru un procent şi mai mare.
Ca răspuns la acţiunile guvernului, oamenii ar trebui să suporte probabil lipsuri la care acum nici nu se gândesc, dar mai ales să scoată din pământ, din piatră seacă, iniţiative economice pentru sine, care să se brodească la situaţiile specifice nou-nouţe, privind mai ales sursele de energie şi simbioza cu mediul.
În contextul ăsta orice demers de conştientizare a cetăţenilor privind realitatea dureroasă a crizei este binevenită. Orice idee merită încercată practic şi orice iniţiativă personală trebuie încurajată.

Orice activităţi ale oricărei organizaţii ce încurajează oamenii să-şi asume responsabilitatea vieţii lor şi a stării materiale ale propriilor familii sunt binevenite.
Măsurile economice luate de guvern trebuie intens mediatizate ca şi toate aspectele legate de mersul economic la nivel mondial.
În toate cele de mai sus ar fi necesară (chiar vitală) implicarea mass-media, un trend civic extrem de consistent, specialişti economici performanţi şi politicieni responsabili.

Dacă am o fărâmă de dreptate, România nu stă bine. Ba aş zice că nu stă nici măcar rău.
Nu stă... în nici un fel.
Un guvern ce ţopăie-ntr-un picior, o mass-media plină de demenţi, o masă de politicieni mai mulţi nemernici decât bine intenţionaţi, (conform raportului de forţe parlamentar) şi, tronând regeşte peste toţi, un popor dezorientat, zăpăcit, incapabil de a-şi lega singur nici şireturile de la galoşi, ce a exersat primirea pomenii până la perfecţiune.
Cred că la faza asta României i-ar prinde tare bine o minune. Dacă ştie cineva o lambă fermecată, un peştişor fermecat, sau altceva fermecat în afară de băietanul cu manelele, mare pomană şi-ar face.

Iar eu tre' să mă duc să mai lucrez pentru mine la câte ceva, că n-am de gând să fac doar exerciţiu de limbă şi conexiuni neuro. Puţină acţiune face bine la ten.

Cele de mai sus, aşa cum am spus, sunt doar "gândeala de iunie", pentru propria mea orientare. Nu vă luaţi după ea dacă vi se pare dusă cu sorcova , că riscaţi să păţiţi ce o să paţ io.
______________________
* CDP = Carpato-Danubiano-Pontic.
.

* Comportă-te, mă !

Pe fondul unei crize în care muncitorii şomează, şomerii flămânzesc iar economiştii ridică din umeri, filosofii filosofează. Normal. Toate astea sunt un bun subiect pentru gândeală.

Într-un Parlament ce fentează, unde justiţia ratează, corupţii se fofilează, filosofii... filosofează, evident. Totul e să fii pe fază, că sunt subiecte-o groază.

De ce ne-am mira ?
La un popor dezorientat, unde-o presă de rahat dă cu fieru’ de călcat pe-un creier neşifonat, e mult de filosofat !

Iac-aşa „filosofam” şi eu stând pe bancă-n parc la plimbarea duminicală la care mă trage cu aţa senatorul meu personal.

Dacă stai să te gândeşti activitatea asta pare singura ce se poate face oriunde, oricând, pe orice temă, iar ceea ce e cel mai îngrijorător, de multe ori fără să ai şi un motiv pentru ea.

Filosofezi şi gata.
Pentru ce ?

Pentru plăcerea de a o face.

Din fericire însă, când vorbim de zumzetul ideilor în stupul dintre urechi, întotdeauna există o finalitate practică, fie ea imediată sau ulterioaă, fie conştient asumată sau rezultată independent.

Ceea ce mă nedumireşte uneori însă este că procesul ăsta de pătrundere către esenţa firului despicat vertical, ajunge să pretindă a fundamenta antiprincipii, foarte frumos ambalate şi uşor acceptate, să argumenteze aplicarea în practică a unor anomalii altmnteri mai mult decât evidente, printr-o contorsionare ideologică care ajunge să contrazică sensul de acţiune al acceleraţiei gravitaţionale.

Domnul Andrei Pleşu, o persoană de mare calibru, cu un palmares mai mult decât impresionant, scrie un articol în Dilema Veche care pe mine, ca mai puţin filosof şi mai mult practician al lucrurilor simple, clare şi funcţionale, mă cam pune pe gânduri.

Nu mai iau în discuţie ideea votului obligatoriu, deja discutată, disecată şi demontată cu argumente de cel mai elementar bun simţ. Mă limitez să spun doar că votul obligatoriu e un fals intelectual. O legitimitate forţată a unor reprezentanţi nereprezentativi, o agresiune primitivă asupra drepturilor şi libertăţilor unui popor aflat în buricul Europei. Poate o ţâră mai jos, dar nu chiar atât cât să facem o aşa chestie..

Problema nu e ideea în sine. Ea a mai fost abordată şi de alte persoane mai mult sau mai puţin pricepătoare ale ideii de libertate. Problema este că o ridică domnul Pleşu. Respectiv un om cu o profundă înţelegere a cauzalităţii şi evoluţiei lucrurilor.

Din punctul meu de vedere filiera raţionamentului prin care a rezultat ideea, este ilustrată în tot restul articolului, prin referirile la concreteţurile unei organizări sociale pe principiul educaţiei forţate, cu pumnul, biciul, şi, la nevoie, cu satârul.

„...Dacă ar fi după mine, aş merge cu legiferarea şi mai departe, date fiind condiţiile specifice ale ambianţei locale: aş interzice prin lege – cu sancţiunile aferente – scuipatul pe stradă, aruncarea gunoaielor în alte locuri decît în coşurile de gunoi, vorbitul răstit în locurile publice, tipărirea, pe forumuri, a mesajelor în care abundă greşelile grosolane de gramatică sau înjurăturile birjăreşti. Aş reglementa prezenţa muzicii şi a televizoarelor în restaurante, aş cere restrîngerea dreptului de emisie pentru posturi ca OTV, aş suspenda cursele de automobile pe străzile Capitalei şi dreptul unor şmecheri de cartier de a asculta manele cu sonorul la maximum, obligînd astfel străzi întregi, vecini şi instituţii să asculte ce le place lor. Şi multe altele.. »

De la Ţepeş cetire.

Să aplicăm deci metodele folosite cu jumâtate de mileniu în urmă, ca să mergem ... unde altundeva decât la nivelul de dezvoltare intelectuală de acum 500 de ani !!!

Într-un mod pentru mine de-a dreptul hilar, domnul Pleşu ironizează un „Românii nu răspund la constrîngeri, ci la convingeri“ recitat cu intonaţie de Geoană, chestie care nu are alt cusur decât că e o perfectă demagogie. Dar, ca la orice demagogie, problema nu este în PRINCIPIUL ENUNŢAT, care săracu’ n-are nimic strâmb în conţinut, ci în faptul că teoria nu e şi aplicată în realitate de personul în cauză.

În fapt cred că lucrurile stau chiar ceva mai nuanţat.

Pe de o parte, răspunsul la constrângeri există, dar el nu este nici pe departe în sensul constrângerii ci puţin pe dos, chestie de soft în amigdalian, dacă vreţi. Orice om silit să facă ceva, orice, va simţi în interior dorinţa imperioasă de a NU face respectivul lucru, drept urmare a anulării sentimentului de libertate.

Pe de altă parte românii nu-s cu nimic mai grozavi sau mai tâmpiţi decât alte neamuri. TOŢI oamenii funcţionează similar când sunt supuşi constrângerilor sau sub acţiunea convingerilor.

Diferenţa fundamentală este că fiecare din cele două metode definesc stadii diferite de dezvoltare materială, socială dar mai cu seamă intelectuală.

A aplica legea pumnului în familie, în grup social, şcoală şamd, este primitiv şi antieficient. A o aplica centralizat, la nivelul societăţii adaugă în plus o nostalgie a unor concepte de care nu reuşim să ne desprindem de parc-am fi blestemaţi.

Şi găndind astea priveam la banca pe care stăteam şi pe care o plăcuţă de metal mă informa că este oferită comunităţii de o persoană particulară. Privind mai cu atenţie, am consatat că mai toate băncile din parc au propria plăcuţă. Făcute de cetăţeni, pe cheltuiala lor, pentru cetăţeni. Am găsit şi în afara parcului, pe stradă, în locuri dintre cele mai diverse.

Şi mă întreb : oare cum ar trebui să arate textul de lege care să oblige pe cineva să construiască o bancă pentru folosul comunităţii ? Probabil ca munca voluntară obligatorie de anţărţ.

Textul legii ăsteia nu-l putem copia de la cei de aici nu pentru că ar fi în engleză, ci pentru că lor nu le-a trecut prin căpşor aşa ceva. Iar dacă i-aş întreba, s-ar uita la mine ca la găina care naşte pui vii.

Dar în definitiv şi la urma urmei, ce-mi căşună pe domnul Pleşu şi pe ideile domniei sale, altminteri cu scop educativ benefic declarat, chiar dacă metoda este discutabilă ?

M-a zgâriat până la os faptul că un intelectual de calibrul dumnealui participă voios, poate chiar în juriu, la Festivalul Naţional «Romania’s got elegant». La care se fundamentează drept obiective sociale majore nescuipatul pe jos şi neînjuratul gramaticii.

Lucruri nu neinteresante, dar după a căror eliminare (improbabilă) vom constata cu surprindere că suntem la fel de înapoiaţi economic, social şi intelectual, ca atunci când scuipam. Iar domnul Pleşu nu este un simplu "profesor de română", ci s-a perindat şi prin ministere oleacă.

Peocupaţi de aceste "obiective majore" lăsăm în voia soartei descătuşarea energiilor umane pentru implicarea volitivă şi activă în viaţa socială a comunităţii şi cea economică a familiei, fundamentele simple dar esenţiale ce pot provoca evoluţia firească a comportamentului în zona pe care ne-o dorim.

Un trend la modă, uşor cretin, ce poate propulsa cele mai păguboase nonvalori frumos ambalate în funcţii vitale pentru o plenară stagnare a tuturor, pe toate planurile. Iar dacă lipsurile vor scoate în stradă milioane de nedumeriţi care-şi vor da în cap pentru o bucată de pesmet, cui naiba’i mai pasă că ţaţa Aglaia scuipă cojile seminţelor pe jos ?

O să le pese multora probabil, DE UNDE DRACU’ A LUAT AIA SEMINŢELE ???

* Bookfest condamnă comunismul şi mitocănia.

Pentru o societate destul de dezorientată pe plan ideologic cu puseuri de plecare cu sorcova pe subiecte despre care vorbitorul rareori are idee, un eveniment ca "Bookfest" este un demers foarte necesar. Din păcate utilitatea lui se reduce drastic în contextul în care numărul de citiori de carte cu coperţi începe să semene cu grupurile adoratorilor de muzică clasică. Am părerea că se vor găsi totuşi modalităţi pentru ca realizările respective să ajungă în formele moderne şi potrivite de prezentare pe care le merită, astfel încât să pătrundă pe volumul de piaţă pe care îl merită şi să primească atenţia pe care o merită.

De remarcat vorbele unui tip ce accentuaeză utlitatea unei lucrări-document pentru generaţia scutită de "binefacerile" comunismului dar şi de posibiltatea de a discerne cu uşurinţă pericolul pe care aceasta îl reprezintă.

Fimuleţul făcut ocazional, amator, probabil cu o cameră foto, postat pe pretenuYouTube, este varianta pe care un jurnalist (CP) o are la dispoziţie pentru a face posibilă transmiterea acestei informaţii în România secolului al-XXI-lea, cu o presă liberă şi cu zeci de posturi Tv.

La urma urmei ce mare chestie ?
Preşedintele României ! Iaca Fâsss !
Un eveniment cultural, poate cel mai important din an ! Fleoşc !

Documente privind dezastrul produs de un regim strâmb care are ACUM reprezentare politică consistentă în instituţiile statului şi vrea să obţină din nou puterea absolută !

Ei şi ?

Poate "Atlasul de Mitocănie Urbană" să poată trezi un minim de interes !
"Piţipoanca..".... EBA.... "Mitocanul..."....marinarul....
Ei ??? Este că devine important ?
.

* Alba-neagra în învăţământ.

Învăţământul sub madam Andronescu face eforturi să se reformeze !
Merge pe calea reformei călcând cu un picor desculţ şi cu unul cu pantof cu toc cui.
Sus-jos....sus-jos...
Introducerea "Tehnologiei Infomatiei si Comunicarii" ca disciplină de studiu mi se pare salutară.
O alta însă, ce vizează "eliberarea" de la orele de religie, mi se pare o prostie la fel de mare ca precedenta extremă, cea de a scoate teoria darwinistă din manuale. De acord că "studiul" religiei aşa cum este el acum gândit şi aplicat este o idioţenie. Dar nu numai că nu este eliminat de tot, ba este şi cosmetizată perpetuarea existenţei lui în aceeaşi formă. Vine numai cine vrea ! Care e problema ?
Religia este la momentul de faţă una dintre cele mai puternice forţe din lume, ce poate mişca mase uriaşe de oameni şi-i poate determina prin presiune psihologică la acte aparent surprinzătoare şi deseori, iraţionale.
I-a venit cuiva ideea să introducă studiera religiilor din perspectivă psihosocială, a trunchiurilor ideologice religioase importante, cu istoricul şi evoluţia specifică ?
Nu. I-a venit ideea să o scoatem de tot pentru unii şi să-i popim pe ceilalţi.

După asta vine ideea ca destupaţii cu mintea pe rolimenţi să poată face "2 în 1" ca plicul de ness.
Ceea ce este iar o bilă albă.

Subiecte transmise aiurea la teze...bilă neagră !
Demisia gogomanilor responsabili de trebuşoara aia.....bilă albă !

La un control mai profund... altă neagră :
"..In urma a trei luni de monitorizare, Asociatia EDU CER concluzioneaza ca Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, in complicitate cu sindicatele din invatamant, "blocheaza orice incercare de reforma si descentralizare". Punctele slabe identificate de EDU CER se refera la urmatoarele aspecte: reducerea orelor de sport obligatorii, intarzierea aplicarii masurilor privind evidenta computerizata a diplomelor universitare si a registrului unic de inmatriculare pentru studenti, erori repetate in redactarea subiectelor la tezele cu subiect unic, eliminarea singurei surse de pregatire a fortei de munca pentru economie prin desfiintarea scolilor de arta si meserii etc. Referitor la aspectele sesizate, EDU CER considera ca trebuie aplicate urgent o serie de masuri precum optimizarea si completarea pachetului de legi elaborate de Comisia prezidentiala.."

Mă, a naibii treabă !!!

Ne amintim de doamna Cati, cea prezentată studenţilor căpoşi ce nu voiau să stea cuminţi şi încuiaţi, la uşă şi la minte, drept Ministrul Educaţiei, înainte ca urnele să scoată măcar o onomatopee.

Şi piratul a materializat visul lui Geonel cel de Oţel, i-a făcut hatârul, gândindu-se probabil mai mult la gângurelile lui Vanghelie decât la ale domniţei Elena, care va ciripi eventuale dezacorduri în alte limbi mai internaţionale.

Cu alte cuvinte doamna ministru chiar şi-a dorit postul ăsta cu tot dinadinsul. Pare să se străduiască din răsputeri să facă ceva acolo.
Se pare însă că madam se cam împleticeşte stând pe fotelul ministerial, dat fiind că se loveşte de cea mai grea boală a stângii din vremi imemoriale : dictatura sindicatelor.

Este unul din exemplele elocvente ce demonstrează că, indiferent de domeniu, mai mult sau mai puţin economic, stânga are un excepţional talent de a o da în bară şi când e singură în faţa porţii goale.

Într-o asemenea situaţie nu este de mirare că şi aici piratul pare să pună degetul pe rană. De fapt oricine ar fi fost în locul lui cu greu putea greşi.

Nu-mi dau seama dacă după "reforme" situaţia ar putea arăta mai bine sau mai prost ca înaine de...
Dar intenţiile, probabil bune, se materializează într-o evoluţie cel puţin dezordonată, dacă nu chiar în zig-zag.

Pentru o imagine mai de doamne-ajută asupra a ce ar trebui să vizeze un asemenea sistem, până unde ar trebui să se gândească la un nivel organizatoric de asemenea anvergură, recomand speech-ul lui Ken Robinson de pe Netconect.

Merită văzut, pentru că ceea ce spune omul face toţi banii şi n-o să vă plictisească, că are un excelent stil de comunicare.
.
PS.
Ultima oră !
1.
.. Mariana Neamtu (doctoratul in inginerie chimica, 2002-2004 cercetator stiintific la Institutul de Chimie Ecologica din München -bursa "Marie Curie" acordata de Comisia Europeana- alti doi ani "visiting-scientist" la Institutul Enger-Bunte al Universitatii din Karlsruhe), nu a primit permisiunea sa se inscrie la concursurile de promovare organizate de Universitatea Tehnica din Iasi.
Desi tinerei i-a fost apreciata contributia stiintifica, i s-a imputat faptul ca aceasta s-a evidentiat, "din pacate, numai in cadrul unor colective de cercetare din exterior". Cercetatoarea a primit aviz negativ din partea sefului ei de catedra deoarece "nu a contribuit la dezvoltarea bazei materiale a laboratoarelor didactice si nu se bucura de aprecieri favorabile din partea nici unui coleg".. "

2. "...doamna Severin mi-a cerut sa ma transfer definitiv in alta parte. Lovindu-se de refuzul meu, a decis sa imi restranga la jumatate activitatea didactica. Profesoara a fost deranjata de o «indiscretie» pe care am comunicat-o pe cale ierarhica, si anume faptul ca Emilia Severin refuza sa mai faca parte din comisia in fata careia eu urmam sa imi sustin doctoratul."- spune Florina Raicu, doctorat in antropolgie obtinut in tara si unul in genetica medicala in Italia; 3 ani stagiu de pregatire la Institutul de Biotehnologii Avansate al Universitatii "d’Annunzio, Chieti si Pescara"; sapte articole indexate ISI si 62 de citari ale acestor articole.

Comisia de etica a universitatii i-a dat in final o sanctiune prin care i se interzice sa mai participe, timp de trei ani, la orice concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare;Sanctiunea urmatoare ar fi desfacerea contractului de munca.

Reformă de tip PSD !!!
.

* Butterfly Effect

Efectul Fluture-Teoria haosului.
"Dependenţa sensibilă de amănunele esenţiale"

Cald.
Cald al dracu'.

Pe autostrada europeană ce taie câmpu' precum linia trasă cu ciobu' de cărămidă pe asfalt pentru tenis cu picioru', vâjâie trotinete de naţii diferite. Colorate diferit. Cu viteze diferite....

Pe marnea autostrăzii europene, pe banda de urgenţe, un nr. de'nmatriculare cu RO împinge de la spate o căruţă cu coviltir.

Înhămat la coşmelie un catâr.

Mic, păros şi cu nişte urechi ca velele bricului Mircea, pavoazate cu abţibilduri ce imită panourile solare al lui Hubble. E la modă chestia cu energia.

Alături de el, înhămată la aceeaşi coşmelie, o buca' de ceată din haita de lupi pe post provizoriu de câini de tracţiune, în frunte cu şeful lor "Cel ce e mai inteligent decât moţul de la bască".

Restul haitei, îi însoţeşte la mică distanţă, ca un cortegiu funerar, mârâind în spatele a doi colţaţi mai fermi : "Faţa palidă mai rotundă decât oul" şi "Mai aerian ca pana corbului care este".

La ceva distanţă o rămăşiţă a unei haite de hiene se străduieşte să rânjească ameninţător dezbrăcând fioros gingiile goale puşcă. De la distanţă ai impresia că râd.

Potenţiala pradă cu urechi e greu de abordat însă, din cauza ălora de sub coviltir care dau cu
"Huo...'reaţi ai dracu' de javre..."
strecurate printre îndemnurile motivaţionale adresate patrupedului paricopitat :
"Nii, hahaleră puturoasă, 'reai al boalili de blănos... DIIIIIiii !"

Unii din cei cocoţaţi în trocarici sunt mai activi şi dau tonul la îndemnuri, urmăriţi atent de alţii ce se cred mai înceţi la minte. Unii au şi dreptate.

- Hiii bidiviule, Hiii, 'ţi-ar pielea cizme - zice unu ţinînd prieteneşte de un capăt al biciului, privind cu jind la trotinetele ce vâjâie p'alături.
- HihIhIHiiii bă viule - chiţcăie cineva din spate.

- Diiii boală !!!
- Dii, mă afecţiune, pandemie vegetariană ce eşti - completează altu' cu ochii la iniţiator, să vază reacţia.

Vre-o câţiva din cei cu multe vorbe la ei şi-ndemnuri mai de soi, coboară. Şi-aşa e destul de plin trocariciu. Se sprijină de istoria cu roate şi o împing şi ei cătră înainte, pe fondul unui scârţâit parcă mai vesel olecuţă.

Soarele să uită la ei şi-l umflă răsu'.
"Bidiviul" face caca.
Ăsta cu biciu'şi aduce ochii înapoi de la vâjâietori şi se benoclează la sandalele de vară care aveau cîndva găuri.
Aveau.
Că acu' nu mai au.
Sunt pline.

Biciul se mişcă cu eleganţa unui elefant care face piruete pe Ceaikovski şi se odihneşte pe cocoaşa inculpatului :
- Neaaaa, împuţitu' dracu', mânca-te-ar lupchii de nenorocit...
Din spate corul amorţit se trezeşte şi sare iute cu sunete, câtând să vază printre diftongi despre ce-i vorba :
- Neeeaaa, bestie..
- Oligofrenule...
- Bestie nenorocită..
Nu se vede mare lucru. Nici de priceput. Da-i lămureşte propietarul sandalelor.
- Neatentule ! - mai scârţâie unul întârziat.

O voce se trezeşte vorbind :
- Bă, da' dacă moare caricatura ? Lăsaţi-l dracu să respire. Poate o mână de fân şi o găleată d'apă n-ar strica !
- Vezi că eşti bou ? - zice propietarul de bici. Să-i umplu burdihanu', că doar tocmai ce l-a golit, n-aşa ? Să mă umple iar de noroc.
- Nu zic că n-ai deptate, da' dacă nu bagi în mecanism ceva printr-un capăt, care inevitabil iese pe cealaltă parte, cum dracu' mai funcţionează ?
- Bă nu fii tâmpit ! Pă mine nu mă interesează chestii d'ăştia.. tehnice. Io's aici să dau cu biciu'. Şi pă mine nu să baligă nimerica, pricepi ?
- Păi nu-i plăcut, clar, dar esenţial e să meargă drăcovenia în direcţia ...
- În direcţia mătii, bă ! Îmi bag picioarele-n ea de direcţie, dacă ăsta face chestii d'ăştia îl bag în gura.... lupilor şi hienelor ălora, 'nţeles ?

- Daaa-haaa, la lupi, la lupi.. - chiţăie corul..
- Ba la hiene domnilor, la hiene. Hienele au o altă tradiţie, benefică pentru asanarea morală prin păpare fizică a potenţialul focar de pandemie - zice unu' cu o voce mai gravă, calmă, zâmbind ademenitor.

- Treaba voastră, zice vocea. Da e păcat să nu vă pese dacă ce iese la final e bine sau rău.
- Ba contează dacă ce iese e bine sau rău, da' nu cu orice preţ. Mă'nnervez şi io că-s om, la urma urmei. Şi dacă atunci când mă'nnervez pun frână, este doar un amănunt. În esenţă vreau să meargă drăcovenia, pricepi ?
- Încerc. Da' tu ? Pricepi ?
- Nu mă plictisi. Nu mă interesează.

Sub soarele năucitor cortegiul uşor funerar continuă să se mişte scârţâind, spre undeva. S-aude un clapson din spate şi băligosul e tras de urechea dreaptă să meargă mai pe margine.

Pe partea stângă, un melc grăbit se strecoară pe lângă ei şi se prelinge spre zarea care stă cuminte, orizontal conform directivelor UE. Soarele ca un gălbenuş de ou fiert tare, se rostogoleşte cuminte lungind limbile hienelor din grupul de însoţire.
Cea din frunte se calcă pe organul cu pricina şi se dă d'amboaielea.
Amănuntul trece neobservat.
Normal. Balega e mai caldă.

Cald.
.
Postări asemănătoare !
.

* Încă-o revoluţie : vânez o soluţie.

Tanti Motto :
O sfârlează cu fofează
Candidează, enervează,
O mulţime nu prea brează.
Dar asta nu mai contează.

Cine e de vină ?

Chiar aşa!
Cine ???
Ce ??
Pentru ce ?
Nu contează.
Pentru ce ne enervează.

Pentru criză, pentru procentele PDL, pentru imaginea României, pentru stagnarea economică, pentru primitivismul politicii, pentru.....

Am asistat în ultima vreme, iar de la momentul de faţă până în toamnă vom asista şi mai abitir, la o nebunie aiuritoare a învinovăţirii.
Cineva e vinovat de ceva.
Acest CEVA este uşor de găsit, umflat cu pompa vorbelor în media şi pus în cârca CUIVA.
A cui ?
A "vinovatului de serviciu".

Cine e vinovat de "pierderea" unor procente ale PDL ?

Procente care nici dracu' nu poate spune că .. ar fi fost cumva undeva, în condiţiile în care PDL a recuperat "vina" de a se fi aliat cu PSD la guvernare şi a recuperat şi eroziunea în urma măsurilor antipopuliste impuse de criză.

Să ne amintim (dacă suntem în stare, că bag samă poporul romăn are mari probleme la capitolul "memorie") că nu mai departe de acum juma' de an cei ce au guvernat şi organizat alegerile au dat pomană electorală, nu măsuri restrictive ca Boc, iar în primele luni de după formarea guvernului "corul îngerilor" răguşise zbierând ca un apucat cuvântul "Huo !"

Deci cine e vinovat ?
(Vina nu e deloc clară-dar asta contează mai puţin acum)
Negoiţă că n-a mers cu portavocea pe stradă ? EBA că a candidat ?
Băsescu că n-a bătut-o p-aia mică ?
PDL în ansamblu că..... că nu contează, că d'aia, că n-are voturi ?
Cineva spunea undeva că ar fi vinovaţi... cei din fruntea listei PDListe, TRU, Preda, Macovei...că n-au luat atitudine !!!!
Toţi cei de mai sus, grămadă ???

Cine-i vinovat de plenara implicare în NEIMPLICARE socială a onor Măriei Sale Poporul Român, care a venit la urne NU ! ?

PDL că nu i-a moblizat ?
Clasa politică că provoacă scârbă ?
Media că minte de îngheaţă apele ?
Uniunea Europeană că e prea departe şi nu se ştie la ce e bun Parlamentul ei ?
Candidaţii că .... că nu contează, că au candidat ?

Avem o problemă.

Şi această problemă are legătură directă cu capacitatea nostră de a discerne şi indirectă cu ceea ce se întâmplă în urma erorilor repetate pe care le facem în procesul de identificare a "vinovatului".

După părerea mea trebuie să avem în vedere două elemente care ne-ar putea ajuta să ne limpezim.

1. Clarificarea procedeului de identificare.

Seara traversezi strada să iei pâine şi te calcă un idiot băut ce se grăbeşte la gară !

De regulă falsitatea identificării porneşte de la ideea "Dacă ăla nu făcea aia, nu se întâmpla nasuleala, deci e vinovat ĂLA !"

a. Dacă nu te trimitea nevasta fix la momentul ăla, nu te călca nebunu. Vinovat = nevasta.
b. Dacă nebunul nu era băut, nu te călca. Vinovat = şafeorul.
c. Dacă poliţia-şi făcea treaba, ăla nu circula aiurea pe străzi, nu te călca.Vinovat = şăpcăliosul.

d. Dacă tu te uitai naibii ca lumea stânga-dreapta, nu te luai în piept cu trotineta, nu te călca. Vinovat = tu

e,f,g....z. trase de păr gen media cu vinovaţi : buticul că e pe partea ailaltă a străzii, primăria că n-a pus semafor, pretenii care i-au făcut cinste şoferului de ziua lui, mersul trenurilor...!
Cu alte cuvinte poţi pune vina în cârca oricui îţi vine pe chelie !

În nebunia asta CUM identifici corect eventualul vinovat ???

E clar că criteriul "ce ar fi împiedicat nenorocirea" nu e viabil. Pentru că sunt o infinitate de elemente care dacă nu ar fi coincis, evenimentul nu ar fi avut loc. Prin perspectiva lui, TOATE au o parte mai mare sau mai mai mică de vină. Atunci nu mai poţi acuza efectiv pe nimeni, că e ca-n comunism : toţi înseamnă nimeni.

Deci criteriul "Dacă ăla nu ar fi făcut aia", cade.

Atunci ?

Părerea mea este că dacă ţinem cu tot dinadinsul să stabilim un număr de vinovaţi principali, aceasta începe cel mai probabil cu cel care are cel mai mare interes ca respectivul eveniment să NU se întâmple. Cel care este cel mai grav afectat, cel care trebuie să fie cel mai motivat să intervină, (pentru că acest principiu este cel mai apropiat de regula naturală a vieţii).

În tradiţia popolară se regăseşte sub forma "copilului care nu plânge nu-i dă mă-sa ţâţă".
Ştiu bătrânii noştri ce spun.

2. Clarificarea necesităţii de identificare.

a. Identificarea vinovatului poate avea un singur scop social : anularea efectului respectivului eveniment survenit în urma unor încălcări, pentru aplicarea sancţiunii, recuperarea prejudiciului sau restabilirea situaţiei anterioare.

Această situaţie poate fi valabilă la o competiţie viciată, când premiul se cuvine altcuiva, (de la tenis de câmp, la scrutinul electoral), la aplicarea sancţiunilor prevăzute pentru nerespectarea unor reglementări (gândite anterior tocmai pentru a preîntâmpina asemenea evenimente), la recuperarea banilor şterpeliţi din bancomat cu bancomat cu tot...şamd.

Identificarea vinovatului este în acest caz un proces necesar şi trebuie să se facă conform criteriului de mai sus.

Respectiv, în situaţia de şi mai sus, vinovatul cel mai mare este prostul de "io" care am călcat pe şosea fără să gogonez bine ochii, motiv pentru care ceea ce păţesc este o sancţiune cu vârf şi îndesat, putând urma eventual şi şoferul DACĂ a încălcat regulile de circulaţie.

b. Dacă acest obiectiv nu este posibil atunci identificarea vinovatului nu mai are nimic comun cu necesitatea socială şi se cantonează strict în zona reacţiilor emoţionale, a frustrărilor seci, fără alt obiect decât satisfacerea unor porniri instinctive, primitive dar manifeste încă la nivel individual sau de masă.

În această a doua situaţie, căutarea vinovatului este nu numai inutilă ci de-a dreptul păguboasă.

Pentru că efectul unui proces cronofag nefiind pozitiv (ca în cazul de mai sus) devine automat distructiv. Cheltuim timp şi energie ca să... pedepsim pe cineva până la urmă. Nu recuperăm nimic, nu reparăm nimic, nu aplicăm efectul unei prevederi anterioare, dar lovim undeva.

Este foarte elocvent exemplul celui muşcat de viperă.
Poţi considera şarpele "vinovat" pentru că te-a muşcat ?

Dacă eşti doar furios şi frustrat, da. Dar în realitate, şarpele nu a cetit "Legea interdicţiei de a muşca picior de om între 07:00 şi 19:00, luni-vineri inclusiv", deci nu poţi "corecta" comportamentul" prin aplicarea unei sancţiuni cu băţu'.

Nici să-şi ia muşcătura înapoi nu este posibil.

Prin urmare căutarea "vinovatului" prin iarbă este de regulă o tâmpenie care are drept singur efect moartea idiotului căutător.

Ceea ce ese însă absolut necesar în toate situaţiile, fie că este sau nu eficientă identificarea vinovatului, ÎNTOTDEAUNA trebuie să fie avută în vedere soluţia la evenimentul în cauză.

Tot soluţia este şi singurul scop de fapt pentru care au fost gândite şi regulile de respectat ce atrag eventuale sancţiuni.

Căutarea soluţiei este singura activitate ce se impune de la sine, prin lege naturală, fie că o înţelegem sau nu, fie că ne place sau nu.

De regulă ea se face instinctiv, dar pe măsură ce omul a mai evoluat, a început să fie tot mai "deştept", tot mai d-andoaselea, şi aşa s-a născut presa care ne plimbă aiurea prin mirişte, în loc să ne legăm glezna şi să facem antiveninul.

Dacă procentele PDL nu ne plac, cine sunt vinovaţii ?
În ordine descrescătoare, pe rând, cei ce pierd cel mai mult în urma acestei stări de lucruri.

Cine trebuie "vânat" ca lucrurile să meargă mai bine ?
Soluţia.
.

*Tembelismul moare dar nu se predă.

Tanti Motto:
Foaie verde de ciment
Bine e în Parlament.
Nu pârlit de jurnalist
Ziua vesel, noaptea trist...

Tonomat cu mintea creaţă
Cu preocupări de ţaţă.

Să fărşi procesul de dat cu ştampila.
Fierbere.

Voturi, EBE, Geonel supărat pe mapamond.., Crin fără urmă de pistil

....... PSD cu PDL la fotografie !
Digitală de-un deget !

Realitatea Tv invită invitaţi. De trei culori cunosc pă lume, roş-galbin-portocaliu, că albastru-i fistichiu.

Personi importanţi, de la Stolojan la Ponta şi de la Ponta la ... nimerica. Că galbinii-s acri ca lâmâia. Urnele dacă vorbeşte, florili să ofileşte ....

Se discută normal despre .... nimic.
Dar serios.

Din zona roşie portocaliii-s beşteliţi că nu "susţin România" din interiorul PE, respectiv a blocului politic EPP, să pape fonduri europene INDIFERENT de ce infracţiuni au loc acilea, că... d'aia eşti patrihoţ. Adicătele, să fii de acord cu ăia care cer ca banii lor daţi pentru dezvoltarea noastră economică să nu fie şterpeliţi de borfaşii nomenclaturişti, e dovadă clară de antiromânism !!!

Cum de-şi permite Merkel să-şi bage coada-n procesul lui Bombo, care se-ntinde de nu se mai termină ?

Cum de-şi permite, când ia bani de la propriul popor să ni-i dea nouă moacă, să impună condţii privind folosirea lor ???

Curată nesimţire, nu ?

Şi, în această controversă pe un subiect interesant altminteri, care arată nu atât poziţia matură şi responsabilă a portocaliilor, că ei săracii nu fac altceva decâ să se comporte normal, cât tembelismul şi gradul de distorsionare ticăloasă a sucelii de gîndeală din creierele pesediste disperate să-l scoată pe Bombo din rahat, Korina Dăgotescu de la TV o-ntreabă pe Corina Creţu de la PE :

Korina - Dar cât ia un europarlamentar ?
Corina - Poftim ?
Korina- Cât ia... ce salariu are, un deputat european ?
Corina- 4 mii şi ceva după impozitare, din vre-o 7.000..
Korina- Cât ?
Corina- Vre-o 7.000 de euro, care impozitaţi înseamnă ceva spre 4.000.
Korina- 7.000 de euro !!!! O căciulă de bani !

Realitatea românească. Primitivă şi cu coada sus. Şi-n vârfu' cozii : căciula.
.

* Votul şi secolul ruşinii.

"Am încredere că românii nu se vor face de ruşine.." spune premierul Emil Boc, referindu-se la faptul că fraudarea alegerilor este un sport practicat cu succes în ultimii 20 de ani, şi tocmai a pus arbitri noi pe stadion.

O iniţiativă excelentă, despre care m-am exprimat la momentul respectiv.

Dar eu cred că ruşinea de a fura păleşte în faţa uneia mai grave : aceea de a tolera anomaliile, de a evita responsabilitatea, de a lăsa viitorul propriu în voia sorţii.

Românii a o singură şansă să "nu se facă de ruşine" : să meargă la vot.

Contează dacă PDL va ieşi pe primul loc, semn că politica guvernului şi noua sa orientare (destul de ambiguă prin aportul frânei pesediste) dar mai cu seamă încrederea în portocale este încă destul de consistentă.

Contează şi dacă voturile PDL+PNL vor depăşi numărul celor date pentru PSD, ceea ce ar arăta încă încredere în orientarea de dreapta, în ciuda problemelor economice şi a restricţiilor ce încep să se facă simţite.

Contează mai ales dacă PSD va creşte ca procent raportat la forţele de dreapta, fapt ce ar demonstra o reorientare spre o societate de asistaţi, de milogi, ciungi de voinţă şi orbi de întreaga perspectivă a unei dezvoltări economico-sociale sănătoase.

Dar mai mult decât toate cele de mai sus adunate grămadă, contează participarea la vot.

Singurul semn indubitabil care ar putea arăta disponibilitatea românilor de a-şi asuma răspunderea elementară a acţiunilor proprii, înţelegerea mecanismului natural de funcţionare şi dezvoltare a unei societăţi normale, ambiţia de a rupe în cele din urmă, fie şi la asemenea distanţă temporală, pânza de păianjen ce-i inceţoşează mintea, ţesută sistematic timp 50 de ani.

Mă îndoiesc că vom asista la cine ştie ce reviriment cetăţenesc.

După 50 de ani de boală comunistă, alţi 20 de agonie dezorientativă, mai rămân la dispoziţie încă 30 de trezire la viaţă.

Şi astfel putem împlini un secol de dezastru naţional.

100 de ani în care restul omenirii se mişcă, nu este deloc puţin. Ne poate rezerva locul de slugă pentru alte popoare detupate la cap, pentru încă câteva sute de ani de acum încolo.

Din punctul meu de vedere, o persoană care NU se implică în procesul electoral de pe poziţia cea mai importantă a unui cetăţean, cea de alegător, este net inferioară evolutiv oricărei alte persoane care are orice opţiune politică, fie ea portocalie, comunistă, penelistă, peremistă... au de orice fel. Este o specie uşor subumană, subdezvoltată intelectual, antisocială şi un permanent pericol pentru orice tip de relaţie interumană civilizată. Un handicapat social.

Poate că guvernarea portocalie, prezidenţialele din toamnă, şocul crizei, sau toate grămadă, să provoace în cele din urmă mult aşteptatul START al naţiunii române spre o societate funcţională şi competitivă, care să merite o relaţie de parteneriat egal cu celelalte neamuri deştepte de pe glob.

Din păcate nici un guvern din lume, nici un preşedinte, nici o formaţiune politică, nu poate face ceea ce cetăţenii înşişi trebuie să facă : să se implice decizional în actul de a-şi trăi propria viaţă, de a determina condiţiile în care societatea funcţionează şi direcţiile de urmat.

Preşedintele şi guvernul sunt rezultatul acţiunii cetăţenilor, într-o societate democratică.

Există şi varianta ca activitatea şi binele cetăţenilor să fie decise de guvern, aşa cum poate mulţi încă îşi doresc, dar aia nu mai e societate democratică.

Mâine sară numărăm câţi români se simt responsabili pentru societatea în care trăiesc.
.

*** RENAŞTE MOLDOVA !!!

03 IUNIE 2009

11:45 - începe procesul de votare pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, proces repetat conform Constituţiei Republicii, ca urmare a eşecului înegistrat la scrutinul anterior al Parlamentului, la care prezenţa celor fix 60 de parlamenari moldoveni şi absenţa in corpore a opoziţiei a făcut imposibilă obţinerea celor 61 de voturi necesare.

12:48
Întrucât la votare au participat doar 60 de deputaţi, preşedintele nu a fost ales, la fel ca şi la data de 20 mai.

"Există circumstanţe care duc la dizolvarea parlamentului R. Moldova de legislatura a XVII" a spus Vladimir Voronin.



Prognoza mea conform căreia şansele ca opoziţia să reuşească să-şi menţină unitatea şi poziţia fermă în momentele astea ar fi minime, s-a dovedit eronată.
Merită să beau o bere pentru că m-am înşelat !
Şi două :D
Iar dacă rezultatul noilor alegeri parlamentare va provoca momentul de cotitură a Republicii Moldova către lumea civilizată, o să am multă treabă...
În definitiv nu poţi fi considerat beat atâta vreme cât poţi sta întins pe parchet fără să te sprijini.
.

* "Atitudinea, nu aptitudinea"

Nu mai este demult nici un secret faptul că în ramura sportivă, infinit mai pregnant decât celelalte activităţi umane, motivaţia este factorul esenţial.

Pentru simplul motiv că aici competiţia este însăşi esenţa existenţei sale şi nu poate fi anulată sau măcar cosmetizată de pseudoconcepte filosofice de tip comunist. Este o incompatibilitate evidentă.

Aici câştigi sau pierzi.
Succes sau eşec.

Ba mai mult, succesul e singular iar eşecul plenar. Pe podiumul suprem urcă reprezentaţii unei naţiuni, o echipă, sau o persoană, toţi ceilalţi competitori participanţi intră automat la categoria "învinşi".

Este probabil activitatea umană neproductivă cea mai productivă din toate timpurile.

Nu produce bunuri materiale palpabile. Dar produce forţă umană interioară. Forţa ce poate produce toate celelalte şi mult mai mult decât atât.

Naşte dorinţe şi ambiţii, cizelează caractere, dezlănţuie forţe volitive ce ridică specia umană la cea mai mare performaţă a viului : autodepăşirea !

Este probabil tipul de activitate ce rezonează cel mai fidel cu cerinţele legilor naturale ale vieţii. Şi care fac din făptura umană exemplarul cel mai reuşit din lumea cunoscută.

"Ai fost născut pentru succes !

Pentru a fi un învingător, trebuie să planifici succesul, să acţionezi pentru el şi să fii convins de reuşită", zice undeva Zig Ziglar.

Ceea ce se potriveşte ca o mănuşă mesajului din "The Secret", cu care am început anul.

Toate acestea mi-au fost reamintite de proaspătul succes al Barcelonei, dar mai cu seamă de acest filmuleţ motivaţional pe care spaniolii l-au vizionat înainte de finală, până la autoidentificare cu războinicii antici. De fapt cu eroii unei poveşti, care la urma urmei este o exprimare mult mai romanţată decât adevărul istoric.

Aşa se face treaba. Cu calcule logice, cu echilibru raţional, dar cu DEzechilibru emoţional pozitiv, singurul capabil să obţină succese aparent iraţionale şi ilogice.

.