* Cal la apă !

Ca un răspuns la comentul lui Filadel şi completare-continuare la relaxul anterior.
Madonna a făcut fix ce ştie : prostii.
Este una din cele mai artificiale fiinţe pe care le-am văzut vreodată.
Şi cu asta nu mai consum o literă pe ea. Subiect închis.

Filadel s-a oprit asupra unui person pe care l-am mai atins cu ceva vreme în urmă şi l-am completat cu vorbe d-ale noastre : George Harrison.

Reiau sugestia lui şi o dezvolt, dat fiind că vizează un subiect la care am mai făcut trimitere AICI. Ulterior am făcut un dosărel separat pentru domeiul ăsta mai delicat şi serios pe Viq4Life
De când am postat alea până acum, două persoane apropiate au renunţat la fumat. Una are luni bune la activ, iar juniorul merge pe a treia săptămână. N-am spus nimic mai mult decât "Faceţi ca mine".
Se pare că merge :D

Dar să revenim la relaxarea de weekend.
Piesa este "Cal la apă", George Harrison şi Jools Holland, apărută pe albumul Small World Big Band (2001).
George şi fiul său Dhani, au scris şi înregistrat piesa pentru a contribui la proiectul iniţiat de Jools, prietenul lui George "Jools Holland's Big Band Rock", proiect pus în fapt cu doar câteva luni înainte ca George să fie doborât de cancer. Versurile reflectă parţial încăpăţânarea lui George de a nu renunţa la fumat, în ciuda dovezilor medicale evidente, dar se referă şi la alte persoane care ignoră avertismentele de această categorie.
George a înregistrat vocea şi chitara în Elveţia şi Olanda, iar mai târziu s-a supraimprimat trupa mare şi background-ul, în Anglia.



Cu o traducere în stil personal :D

Poţi duce calul la apă
Dar nu-l poti face să bea
Oh nu, oh nu, Oh nu...

Am un prieten, cam complet în găleată.
Oamenii navigează prin viaţă. Dar el a eşuat.
I-am spus "Bătrâne, hai să ne deşteptăm odată"
S-a uitat câş la mine, apoi a decuplat.

Poţi duce calul la apă,
Dar nu-l poti face să bea.
Oh nu, oh nu, Oh nu...
Îi poţi da-nţelepciunea toată,
Dar nu-l poţi obliga s-o şi ia.
Oh nu, oh nu, oh nu

Cineva la care ţin, a ajuns la extremă.
Cu adevărat însetat, privirea-mi întoarce.
"Bătrâne-zic- ştii bine, e mare problemă"
"E ok."- zice calm şi sticla o stoarce.

Poţi duce calul la apă,
Dar nu-l poti face să bea.
Oh nu, oh nu, Oh nu...
Îi poţi da-nţelepciunea toată,
Dar nu să şi gîndească aşa.
Oh nu, oh nu, oh nu.

Un predicator odată, m-a avertizat de Satan.
Poate amicul nu-l ştie. O fi posedat !
Ce face-atunci Domnul pentru "cap de bostan" ?
"Doamne, apleacă-ţi privirea şi schimbă-l pe dat' "

"Sorry! N-am timp. Vorbesc, dar nu-n van.
Va auzi când trufia îi va fi plecat."

Poţi duce calul la apă,
Dar nu-l poti face să bea.
Oh nu, oh nu, Oh nu...
Îi poţi da-nţelepciunea toată,
Dar nu-l poţi obliga s-o şi ia.
Oh nu, oh nu, oh nu.

Şi drept epilog, clipul pe care l-am potcovit cu vorbe la începutul anului ăsta :

* Nu vreau Madonnă. Luaţi-o voi.

Fie că m-a impresionat direct sau prin emoţiile trezite în cei dragi din jur, Whitney Huston a fost o bună bucată de vreme membru al familiei. Ea nu ştie, dar asta n-are a face.

Aşa cum stă bine oricărui artist de marcă, a făcut paşi în lateral, a ciugulit şi bomboane dementă, a mai luat ceva cafteala şi de la Bobicul dumneaei, ne-am mai pictisitără şi noi un pic, şi alte prospături au umplat treptat zgomotul casei.

De puţină vreme a facut nişte ani împliniţi şi are abiţiosul proiect de a se relansa cu surle şi trâmbiţe în toamna asta. Personal îi doresc succes că talent are sărăcuţa. Poate anişorii ăştia au adus cu dînşii şi înţelepciunea corespondentă şi-şi stabilizează zborul la plafonul de croazieră, pe spaţiu mai larg şi pe termen uşor nedefinit.
Cred că merită asta, ca singurul artist din lume (până acum) care i-a bătut pe Beatles, cu 7 albume consecutive ce şi-au pus fesuri de premianţi cu moţuri de platină.



De ce din atâta muzica m-am oprit acum la ea?
Pentru că vineri, 28 august, dacă iconcert nu bate câmpii, se pare că este pe la Mamaia.
Şi văd că idioţii de serviciu ai jurnalismului românesc sunt picaţi în limbă de 10 zile după Madonna.
Gusturile nu se discută.
Şi ce pretenţii mai poţi avea la papilele lor gustative câtă vreme stau cu guşile pline ?
În septembrie se pare că vine şi Leonard Cohen în Bucureşti.
Dar nici el nu e "Madonnă" aşa că nu merită atenţia mutanţilor.
.

* Penibilul oficial

Rar mi-a fost dat să văd o piesă cu un scenariu atât de idiot şi cu o interpretare atât de cretină ca ceea ce au servit cei 8 ... 9...8..9...8 ..OPT! tâmpiţi oficiali, joi în faţa naţiunii române.

După istoria înregistrării "subversive" ce le-a scos întunericul interior la lumina reflectoarelor virtuale, se impunea desigur o abordare "în forţă" care să redea credibilitatea parascoveniei ăsteia de comisii.
Dar debilitatea nu dă credibilitate.

Justiţiarii ăştia decupaţi dintr-un film serie C, dar unul PROST de acolo, reprezentanţi ai unui Parlament la fel de dus cu sorcova, nu erau îngrijoraţi, tensionaţi sau ... preocupaţi de faptul că vor sta faţă în faţă cu ELENA UDREA... FILMAŢI ÎN DIRECT ... deci în văzul întregii ţări.
Nu.

ERAU MORŢI DE FRICĂ !!!!
Fierţi... uscaţi... înţepeniţi.... !
Ţaga săracu' s-a scăpat pe el începând cu prima numărătoare de capete seci. Şi pe măsură ce infarctu-i dădea târcoale a început chiar să-mi fie milă de el.

Mandolinistul, s-a agăţat disperat de peretele vertical al lider-ship-ului, perete ce s-a dovedit nu numai prea abrupt pentru delicatele-i gheruţe, dar mai ales lipsit de cele mai elementare puncte de sprijin pentru o indispensabilă logică a lucrurilor.
A rămas săracu' răşchirat ca o păpuşă dezarticulată, spânzurat ridicol deasupra unui hău intelectual de unde nici măcar ecoul nu se mai poate întoarce.

Îi mai turna şi ameţita aia de Vasile o oliţă de noapte pe stânca rece şi neprimitoare (că la cât o duce cocul, nu prea poate produce altceva), cerând aprobarea Elenei Udrea cacomisia să se documenteze .... 5 minute !!!!
În dezacord cu Mandolină, care (evident dezacordat) a pus mâna pe ... cârmă şi a ... supus la vot consultarea documentelor timp de 5 minute. De-ţi vine să râzi plângând.

Ridicolul formei e atât de mare că rişti să pierzi ridicolul de fond. După "studiul" de 5 minute, (în care au trecut 10).... fără ca cineva să poată ceti două fraze cap-coadă (necum să mai înţeleagă-analizeze-constate-concluzioneze) din docomentele cu pricina, urma să fie chestionată PERSOANA privind problemele ce pasă-mi-te ar fi reieşit de acolo. Dacă cineva-şi poate imagina o asemenea bazaconie !

- Cereţi-mi mie îngăduinţa...
- V-am cerut-o (sic!-aiurea) dar este invitată, este femee... sunt femee ...
- Nici o problemă doamna deputat, sigur că da, NUMAI SĂ VĂ FIE DE FOLOS ..
..îi trânteşte armazoanca, bâgând cocul în ceaţa nedumeririi gramaticale : oare a fost pusă la punct sau a fost pusă între paranteze ?
După ce-o ofileşte p'asta, îi şterge una din întoarcere lu' găgăuţă cu sabie de cauciuc şi coif de hârtie, că era la-ndemână :
- Să ştiţi că problemele turismului românesc sunt importante, domnule Bănicioiu...
- Aaaa ! Să ştiţi că problemele României, în general sunt importante... - parează ăsta lovitura cu un citat din manualul de istorie de-a IV-a...
- Da, dar nu vă ocupaţi dvs. de ele, din păcate..
- Ba din păcate...- Ptiu drace ! La viteza asta de reacţie a armazoancei mai că era să-i crape fontanela - ... din păcate şi din fericire ne ocupăm de ele împreună, să ştiţi...

O voce din fund (acelaşi fund-izvor de lucrătură pe la spate) se bagă-n seamă :
- Suntem parlamentari... ne ocupăm de ele împreună...

Serios, mă ?
Asta e "ocuparea" de problemele ţării a parlamentarului român ales de ăia care nu-şi găsesc loc de muncă acum, mă hahaleră ?

Vă sugerez să vizionaţi cu atenţie acest regal de teatru naiv, piesă ANTOLOGICĂ pentru realitatea politică a anului de graţie 2009, la care Nenea Iancu, (în dreapta lu' St. Petru care sughiţă cu ochii cât doo farfurii de supă), stă pe ciuci şi-şi ia notiţe.

Să fim bine înţeleşi !
Nu este vorba despre o activitate politică a unui partid, despre o serbare câmpenească sau despre un talk-show tv, ci despre una dintre cele mai importante activităţi desfăşurate de un grup special desemnat de cei mai importanţi oameni ai statului român - PARLAMENTARII - ce trebuie să facă ceva pentru ca societatea să meargă mai bine. Este exemplul "model" de activitate parlamentară. O demonstraţie publică, precum ale marinei, poliţiştilor, pompierilor cu ocazia zilelor aniversare proprii. Asta e ceea ce au mai bun !!!
Ba, chiar mai mult decât atât, este o activitate ce are obiectiv real, concret, ce trebuie să fie în conformitate cu statutul său de funcţionare şi rostul existenţei sale.
Că atunci când nu sunt vizibili publicului de pe spinarea căruia-şi umflă burţile, nici prin cap nu ne poate trece ce mama dracu' fac.
Jalnic.
Cu asemenea oameni în Parlamentul României, poporul ăsta poate înainta numai către groapă.



Avem pe de o parte un adunătură de figuri de carton, falşi reprezenaţi ai intereselor celor ce i-au ales, ce respiră minciună şi demagogie şi prin cel mai insignifiant gest, fără a mai fi nevoie să mai scoată măcar un diftong.
De cealaltă parte un om.
Atât.
Nici mai mult nici mai puţin decât un om normal.
O fi bun ? O fi având rezultate ? Merită postul ăla ?
Dracu mai ştie !
Nici măcar nu mai ajungi să mai evaluezi prin criterii de performanţă activitatea lui.
Ca şi în cazul lui Traian Băsescu, este suficient să păstrezi limitele normalităţii, să păstrezi conexiunea cu interesele oamenilor, să nu te laşi călcat în picioare şi să lupţi cu adevărat pentru a face ce ai zis că faci atunci când o parte din electorat a mers pe mâna ta.
Cât de mult reuşeşti să şi realizezi din obiectivele stabilite, rămâne de văzut. Sunt multe variabile ce se iau în calcul.
Acum însă problema se pune la un alt nivel, la unul elementar.

Pentru că la momentul ăsta pe celălalt taler al balanţei sunt nişte mutanţi.
.

Nu-s răcit !

Clar.
NU am nasul înfundat.
Pentru că, aşa cum ziceam mai adineauorea... Madam "Turism", la doar câteva ceasuri de la slobozenia istoriei din întunericeala secretoasă la lumina internetului, îi ia la trosneală pe mameluci :

"Am decis formularea de plângeri penale pentru fiecare participant la această discuţie, la acest complot. (...) Nici eu şi niciun alt angajat al Ministerului Turismului nu se va mai prezenta în faţa acestei comisii. (...) Am decis să solicit un control al tuturor instituţiilor statului cu atribuţii de control asupra Ministerului Turismului pentru a dovedi că activitatea ministerului este în deplină legalitate", a spus Elena Udrea, ciugulit de AICI.

Roberta Anastase a luat notă de problema ridicată de PDL şi solicită Parlamentului să-şi cheme copii bolnavi lăsaţi în mijlocul străzii, plini de praf şi-n albul ochilor, cu mucii întinşi până la urechi, care tocmai au făcut pipi în chiloţii lipsă.
Nu de alta, dar se pare că turma de avocaţi de care vorbeam în postul precedent vine tropăind şi o să-i cam calce pe handi-cap.



Îmi amintesc că, la începutul scandalului, Elena Udrea a zis unuia dintre războinicii cu turcaleţe din hârtie de ziar, (fostă maculatură-actualmete higienică), ceva de genul : "Băi Tontolane, tu ai impresia că poţi să Ridzi de toată lumea ?"
Chestie care l-a făcut p-ăla săracu' să miorlăie pe sticlă de-a trebuit să răzuie lumea zoaiele cu şpaclu'.
E, se pare că şi caninii cotarlei ce schelălăie la comanda dresorului 322 vor cam avea nevoie de dinţolog. Să dea Domnul a nimeri peste unul cu facultatea la Spiru Haret.
La ID.
.

Deosebirea dintre "Comisia Udrea" şi o haită de lupi.

Executia Elenei Udrea » zoso's blog - Watch more Videos at Vodpod.

Poate în mintea mulţimii, căpăţânile alea înfipte-n vârful costumelor (şi bine legate cu şnurul cravatelor să nu le ia dracu', prima adiere şi să nu mai vadă restul mecanismului pe unde calcă) ce se-adună în celule de luptă de clasă denumite pompos "comisii", (atunci când nu sforăie în Parlament) reprezintă fruntea naţiei. Right !
Că doar ei au vorbit litere în campaniile de teren şi cuvinte în media mugulilor să convingă electoratul că-s deopotrivă cinstiţi şi deştepţi, corecţi şi inteligenţi, şi veghează la respectarea legii şi progresul economic.

După ce "vezi" vorbele de mai sus, mai vii de'acasă.
Constaţi că vorbim de o haită ce-şi ştie bine prada, şi dă târcoale să caute pulpa potrivită de înşfăcat.
De bună samă că dotarea blondei nu putea trece neobservată, (vorbim desigur de activităţile economice şi apetitul politic al persoanei în discuţie, nu la ce vă gândiţi voi !) şi "căprioara" trebe păpată. Se începe cum spuneam cu picioarele, ca să nu fugă.

Şi dacă tot se începe cu picioarele, la ce mai e nevoie de cap ?

Adunătura asta de mameluci, n-are nici cea mai vagă idee privind pretextele cu care s-o'nfunde pe ministreasă. Nu mai vorbim numai de rea-intenţie, ci deja de o lipsă totală de scrupule pentru fabricarea unor acuzaţii, oricât de aberante, pentru înlăturarea unui adversar politic. Şi nici măcar nu ştiu de unde să înceapă. Că unde trebuie să termine, ŞTIU !
E în "fişa postului".

Nici domnul Dracu' nu ştie dacă Elena Udrea a făcut sau nu aranjamente cu cineva. Numai că personul respectiv (care nu poate fi convocat la comisie, fiind deja prezent în creierii membrilor) chiar dacă ar şti, cel mai probabil nu poate nici el oferi dovezi REALE care să conteze cu adevărat în faţa unei instanţe corecte.
Toate sumele sunt pe hărtii semnate de o cohortă de personi din minister, iar gogomănia aia cu reeşalonarea împrumutului şi că "n-a plătit două luni iar banca nu i-a trimis somaţie" parcă e luată din filmele cu proşti.
Ceea ce e de înţeles pentru că se pare că e venită pe "filiera Ciudatu".
Cea mai tare chestie s-ar putea să fie replica blondei.
Că dacă nasul meu nu e complet înfundat, mie-mi miroase că nu degeaba s-a blindat madam cu o cohortă de avocaţi. Fiecare alunecare a gogomanilor, individual sau în grup, pe lângă litera legii le va da ălora muniţie.

Zoso, care spre disperarea completă a lui Bombonel, a slobozit clipul de mai sus în virtual, vede asta drept o execuţie planificată a Elenei.
DA.
Planificată, da.
Să vedem însă dacă reuşesc să păcălească justiţia, că gurile căscate ale mulţimii are grijă să le umple Năpârstocea cu Cotidiotul lui, care face treabă (mare).
Şi să mai vedem şi dacă firma aia de avocatură ce a stat cu ochii pe blondă, pe încadrarea activităţilor ei în cele legale şi acum se benoclează la demersurile derbedeilor de mai sus, îşi merită sau nu banii.

PS.
Privind titlul postării, nu am menţionat nimic pentru că nu am găsit încă argumente pertinente să susţin că există vre-o diferenţă, alta decât de "patruped bun-biped rău". Mai caut.
.

* Învăţământul crăcănat.

Se discută, aşa cum PROST ne-am obişnuit, de amănunte nesemnificative, sau prea puţin importante, în contextul unor acţiuni vitale pentru însănătoşirea bolnavului popor român. Mărgele de sticlă în loc de arta tradiţională, fie ea şi în tone de aur.
Asumarea răspunderii guvernului pe pachetul de legi ce include şi reforma învăţământului agaţă mîneca atenţiei datorită "inteligenţa abordării politice" prin care Boc îşi pune adversarii în lumina reflectoarelor tocmai când au nădragii coborâţi.
Aparent nu e nimic rău în asta.
Nici în abordarea portocalie nici în discuţiile pe marginea ei.
Dar unde sunt discuţiile pe fond ?
Despre problemele cu care procesul de reformă se confruntă de fapt ?
Despre mutilarea ideii de creştere a calităţii procesului educativ pe care creierii lui Vanghelie o fac cu mâna Androneascăi ?

Se pare că cea mai pertinentă abordare este cea pe care prof. Ştefan Vlaston a avut-o, cu o seamă de ocazii, slobozind în cele din urmă următorul apel :

"DOMNULE PRIM MINISTRU EMIL BOC
Aflam cu surprindere de initiativele d-nei ministru Ecaterina Andronescu privind descentralizarea, modificarile curriculare, ale examenului de bacalaureat si ale procedurilor de admitere la liceu.
Dupa 19 ani de improvizatii si experimente, ne-am fi asteptat ca toate aceste propuneri sa rezulte dintr-o viziune, strategie si pachet de legi, valabile o perioada indelungata de timp, pentru a da sistemului de invatamant si beneficiarilor sai predictibilitatea si stabilitatea de care au atata nevoie.
In momentul de fata societatea romaneasca are un Pact pentru Educatie, o Strategie, asumate de fortele politice, sindicatele si societatea civila si, decurgand din acestea, un pachet de legi, rezultate ale activitatii Comisiei Prezidentiale pentru Educatie, condusa de Mircea Miclea.
A nu le pune in opera acum, a improviza iarasi pentru un an sau, in functie de evolutiile politice si electorale, pentru mai multi ani, reprezenta o grava eroare de management guvernamental si un atentat la viitorul si prosperitatea nationala.
Domnule Prim Ministru,
Va propunem un calendar pentru rezolvarea urgenta a acestei situatii:
1. Convocarea imediata a Parlamentului Romaniei intr-o sesiune extraordinara, pentru asumarea raspunderii Guvernului pe pachetul de legi elaborat de Comisia Prezidentiala.
2. Elaborarea in cursul lunii august a legislatiei secundare, derivand din acest pachet de legi, astfel incat anul scolar viitor sa inceapa intr-un cadru legislativ nou.
3. Acordarea unor coeficientii in grila de ierarhizare privind Legea Salarizarii Unitare, care sa consfinteasca importanta si pretuirea pe care societatea o acorda corpului profesoral.
Imprejurarea ca un ministru al educatiei, aflat in mod vremelnic in acest post, se opune din orgoliu sau calcule electorale acestui parcurs de innoire a sistemului educational, nu este de natura sa va absolve de raspunderea enorma pe care o aveti fata de societatea romaneasca.
Ignorarea acestui moment important din viata scolii romanesti, comparabil poate cu reforma lui Spiru Haret, v-ar face, d-le Prim Ministru, responsabil de destabilizarea sistemului de invatamant la inceputul de an scolar, cu consecinte imposibil de evaluat asupra societatii romanesti.
1. Prof. Stefan VLASTON, Presedinte EDU CER
2. dr. ing. mat. MARIAN STAS, MPA - Presedinte, Fundatia CODECS pentru Leadership
3. Prof. Gheorghe RADULESCU, Presedinte AEACE-IP.
4. Prof. Florin Colceag, Presedinte EDU-GATE, Presedinte IRSCA Gifted Education
Pt. conformitate
Prof. Stefan VLASTON

Domnul Vlaston nu este nici e departe pedelist, (ba aş zice că... din contră), dar pe acest subiect este de o consecvenţă remarcabilă iar argumentele dumisale par mai mult decât elocvente.

Prin urmare, DINCOLO de bătălia pur politică, de avantajele-dezavantajele unei formaţiuni sau a alteia, de câştigul de imagine sau posibila invalidare a guvernului, avem în faţă două direcţii divergente pe care cele două forţe politice din guvern vor să determine mersul sistemului educaţional.
Unul după vorbele piratului (ale căror colorată potrivire a supărat filosofii pe tinichigii) spre ceva ce societatea românească va să fie, alta după neuronul lui Vanghelie, spre d'andăratelea.

Materialele următoare explică multe abordări ce se simt a fi interesate dar nu se văd clar la prima vedere :

"STRATEGIA PSD IN EDUCATIE: “TRAGEREA DE TIMP”

"SCOALA, INTRE DOUA VIZIUNI: MICLEA VS. ANDRONESCU"

Ele sunt accesibile pe siteul oficial EDUCER, http://www.educer.eu/ , site ce e pus la bulina roşie de precedenta adresă a instituţiei, http://www.educer.ro/ , adresă pe care probabil gheara Ministerului o ţine strîns ca pe un pumn de nisip, care avertizează :
Fâs !
Ce a urmat, se cam ştie.
Scandal.
PDL a mers pe varianta sugerată mai sus, pentru reformă serioasă care loveşte adânc în interesele PSD, mai ales dacă ne uităm la :
"Pachetul de legi prevede cel putin trei masuri cu care PSD nu este de acord:

• refacerea corpului didactic si eventuale disponizbilizari in randul cadrelor didactice;
• eliminarea nepotismelor din sistemul de invatamant superior;
• interzicerea detinerii unei functii de conducere in cadrul universitatii in paralel cu o functie de demnitate publica".

Iar ceea ce urmează acum e oarecum previzibil :
"Oficial, mergem, pe codul minstrului Andronescu, insa in final stim ca ne ameninta scoaterea de la guvernare. Va fi un razboi al nervilor, cine e mai tare castiga. Stim ca PDL nu va ceda in acest caz, iar noi nu vrem sa iesim din Guvern", a declarat un social-democrat sub protectia anonimatului.

Aşa că după atâta impotenţă executivă a guvernului ambidextru, în care ce o mână cerca a face, cealaltă dărâma la fel de eficient, se întrezăresc primele semne că ceva se mişcă. În forţă, cu sila, sub ameninţare, dar aşa trebuie abordată relaţia cu PSD că aşa funcţionează capetele cu comunism în ele : cu şuturi în fund.
Şi dincolo de reuşita politică a PDL sau eşecul PSD este mai important pasul spre reformarea (dureroasă, adevărat) unei ţări ce se tot codeşte de zeci de ani să facă ce trebuie. Şi poate nici acum nu "eram pregătiţi".
Noroc cu criza.
.

* Nistorescu calcă jurnalismul chiar pe trecerea de cititori

O discuţie elocventă privind nesimţirea izvorâtă din sentimentul de atotputernicie dat de experieţa cazonă al domnului Cornel Nistorescu, fost jurnalist, actualmente director idiot.



Abuzurile incalificabile pe care individul şi le permite sub fragila mască a afacerii private pot îngropa definitiv Cotidianul şi pot duce la o "revoluţie a presei". Revoluţie on-line, că aşa-i la modă. Excelent postul lui Bleen pe această direcţie, despre o dimensiune complet străină nesimţitului dulău turbat de antibăsescism.
Ziarisat Mirela Corlăţan a şi fost de altfel dată afară la câteva ore de la apariţia la emisiunea de mai sus, pentru că şi-a ermis să vorbească ... despre libertatea presei.
.

* A cotit-o el, o cotesc şi eu.

Slavă Domnului există surse alternative de informare. Deocamdată consider că timpul meu este prea preţios pentru a pierde fie şi un singur minut, fie şi pentru o singură literă pusă fie şi de un singur jurnalist de la o publicaţie de asemenea fac(ă)tură.
.

* Pasărea Phelix

"Cornel Nistorescu a dat un ordin interesant azi: ca maine sa apara patru pagini in Cotidianul despre Petru Romosanu. Acum depinde ce...."
Spune Tiberiu Lovin conform surselor :)
Ce caracter de coleopteră are dom' Romoşanu, reiese destul de limpede din propriile-i vorbe pe care Mirela, la un ambâţ, le-a slobozit pe tarlaua netului AICI.
Dar nu despre bărzăunele ăsta vreau să vorbesc, sau despre apucăturile lui împuţite de stăpân peste suflete.

Nu m-apuc nici să fac predicţii, dar dacă secătura de director proaspăt, care a scos articolul la numai o oră de la apariţia lui pe site, astfel încât să-l facă pasă-mi-te ... dispărut în neant, dacă individul nu cumva s-a dat de trei ori peste cap azi-noapte şi s-a transformat în îngeraş drăgălaş, mă cam aştept să fie o spălătură pentru pupături la axilele lui "musiu" Romoşanu.
În cazul în care este invers, atunci de bună samă interesele derbedeului împopoţonat şef dictează sacrificarea colegului de petliţe.

Am tot mai mult convingerea că tipul e idiot. Să-ţi imaginezi, fie şi o singură clipă, că ce a văzut lumina internetului mai poate fi băgat în sac, legat la gură şi-aruncat pe gârlă, e un cretinism mai haios decât "Goagălu" lu' Vanghelie.
Dar nu mă deranjează că e bou. Să fie acolo, la el. Chiar e de bine. Cu cât e mai vizibilă tâmpenia lui, cu atât ne ferim mai uşor.
Ceea ce dă dureri de cap e că tembelul a fost numit să agreseze minţile oamenilor din poziţia de gheneral pe armia trâmbiţaşilor.
Hahalera merita unsă cu smoală şi tăvălită-n fulgi spre oprobiul public după mizeriile aruncate cu praştia presei şi comportamentul antisocial de zi cu zi.. În loc de asta, a fost unsă director la Cotidianul şi tăvălită-n bancnote.

Partea plină a paharului ????
"Tot răul spre bine".
Ce brumă de oameni cu minimum de onestitate or mai fi rămas p'acolo, probabil îşi vor pune traista-n băţ cât de curând.
Problema lor va fi cea generală de fapt, privind fără ocol direct în puşculiţa familiei. Şi oamenii ăia trebuie să trăiască. Vor avea de ales din foarte puţine variante. Ori rămân acolo şi înghit carcalacii noului director, ori ies pe piaţa liberă şi-şi caută un rost.

Părerea mea e că pentru un cap cu orientare de dreapta, problema nu se mai pune în termenii : "plec" sau "rămân". Pentru că esenţa economiei libere presupune intrinsec schimbarea. Schimbarea tehnologiei, schimbarea perspectivei, schimbarea modului de abordare, şi (poate cel mai frecvent) schimbarea locului de muncă, al firmei, a patronului. Uneori în situaţii limită, chiar a profesiei.

Cu alte cuvinte, cine are convingeri de tipul ăsta, plus un dram de curaj în abordarea provocărilor, va face pasul sau l-a făcut deja.
Ce se va întâmpla cu publicaţiile clasice fără jurnalişti adevăraţi, se poate lesne ghici.
Dar ce credeţi că se va întâmpla cu jurnaliştii fără publicaţii ?
Mă aştep cât de curând la răsărirea pe tarlaua media a unor noi publicaţii, a unor noi structuri de presă, ca răspuns la terenul viran plin de mărăcinii ce vor arde probabil curând în arşiţa crizei. Din cenuşa lor va să renască PRESA ROMÂNĂ.

Singurul pericol vor fi seminţele mărăcinilor ăstora !!!
Pentru că dacă noile organe de presă, nu vor veni cu o altă abordare a profesiei de jurnalist, cu o altă platformă în relaţia cu consumatorul de ştiri, şi se vor dovedi tot tentacule investiţionale ale lui Văntu şi Felix, căutând să păcălească auditoriul cu alte haine pe acelaşi comportament, glia se va umple din nou cu aceeiaşi scaieţi.
Personal însă cred că acest lucru are şanse mici să se petreacă.

Din două motive.

Primul ţine de personal.
Pe de o parte, respectivii moguli se vor dezlipi greu de numele tradiţionale ce par a avea notorietate în presa de azi. Da. Sunt nume cunoscute. Iar asta e bine. Că pot fi identificaţi uşor de receptor.
Pe de altă parte, este atitudinea jurnaliştilor ce vor să renască. Este revolta oamenilor din interiorul sistemlui. "Dizidenţii" de azi - jurnaliştii de mâine.
Ei ştiu mult mai bine cine şi ce a făcut (şi face încă, la momentul la care vorbim) pentru a distruge statutul presei şi a o transforma într-o unealtă de manipulare antinaţională. Se vor feri ca de foc să se mai amestece cu respectivele secături.

Al doilea motiv ţine de tehnologie.
Suportul material-tehnologic în categoria asta de activitate a devenit extrem de accesibil şi automat şi investiţia necesară în mijlocele de lucru s-a schimbat radical. Dacă adăugăm la asta şi posibilitatea formării societăţilor pe acţiuni, avantajele "mogulilor" cocoţaţi cu poponeţele pe saci de bani, păleşte serios. Ceea ce mai pot cumpăra cu sumele pe care le au, sunt doar "condeiele", capacităţile umane. Iar astea îşi dezintegrează efectiv caracterul în momentul în care au semnat contractul cu diavolul.

Şi mai e un aspect colateral.
Cred că procesul ăsta se va produce INDIFERENT dacă în toamnă piratul mai ia sau nu un nou mandat. Pentru că atitudinea consumatorilor faţă de reprezentanţii presei, în forma în care ea există la momentul de faţă, nu se va schimba în nici una din variantele respective. Presa nu-şi va schimba imaginea schimbând preşedintele.
Ci schimbându-se pe sine.
.
PS. N-am pus asta pe MonTThor că e lungă şi lumea se plictiseşte.
.