Pirateria şi prostia. I . "Mai proastă ca Paris Hilton"

Lilly Allen şi-a închis blogul.
Vai tu !

Ei ?
Şi ce-i cu asta ? Nici nu ştim cine naibili o fi Lilly asta.

E fătuca din imagine (recunosc, am ales o poză care mi s-a părut că-i reprezintă elocvent inteligenţa remarcabilă) care se ocupă cu cântatul şi o ferventă militantă antipiraterie.

După ce şi-a pus pe site nişte paragrafe foarte ambiţioase împotriva pirateriei pe internet, internauţii, (care or fi ei murdari pe bocanci sau neduşi la biserică dar tâmpiţi nu sunt) au defiinţat-o frumuşel aruncând-o într-un ridicol total. Mai întâi i-au dat în cap cu copierea respectivelor paragrafe de pe un alt site, fără să se întrebe cum e cu respectarea tâmpeniei de copyright pe care o susţine. După aia s-au luat de music-mixerul ce şi-l postase pe site cu diverse piese asupra cărora desigur dreptul de propietate pe care-l susţine era la fel de nul.
Lilly s-a ofticat şi şi-a închis prostia de pe site.

Ocazie cu care îi adresez şi eu cea mai cumplită înjurătură modernă pentru dame bine : " Lilly, eşti mai proastă ca Paris Hilton".

Episodul ăsta însă mi-a readus în atenţie o chestie care mă cam roade de o vreme.
Unde se termină propietatea intelectuală proprie şi unde începe abuzul împotriva libertăţii semenilor ?

E ceva timp de când mă enervez la aberaţiile privind copyright-ul şi incriminarea pirateriei pe internet. Sunt unele abordări de-a dreptul cretine uneori, din perspective nu numai primitive, ci complet iraţionale. Nu tot ce e vechi e şi prost. Dar abordarea asta e ca şi cum te-ai încăpăţâna să trăieşti în scorbură învelit în piei de capră şi să te hrăneşti din vânat pentru că aşa e tradiţia.

Pirateria pe internet este asociată din capul locului cu hoţia. Cu furtul unui bun. Asocierea pare logică la prima vedere dar la o analiză mai atentă, singura logică căreia îi corespunde este logica prostului.
"Propietatea intelectuală" de care se face atâta caz, poate fi ţinută bine merci acasă în sertar şi nu ţi-o fură nici dracu'.

Vrei s-o vinzi ?
Foarte bine.
Atunci o vinzi şi gata.
Aici apare fractura raţionamentului !!!

Da' continui mai încolo că nu mai am timp.....
.

* Cu saxafonul în penumbră

Ghiuleaua UNU.

Am spus mai e larg la CopaculDinPădure ce perspective se deschid din primul foc mai consistent al piratului pe frontul politic al toamnei.

Pe frontul antibăsesc e de aşteptat o miorlială bună de un "Oscar" documentar. Cei ce-l vedeau pe pirat în corzi, care şi-au închipuit că cretinismele lor de doi bani, dacă nu au avut efect vizibil imediat poate-poate vor conta în perspectivă, probabil sunt la fel de nedumeriţi ca Mr.Bean trezit în capătul opus al Parisului faţă de gara cu tren în ea.
E normal să nu înţeleagă ce se întâmplă. N-au înţeles niciodată.
Şi nu vor înţelege nici când în "meseria" de chiulangiu parlamentar se vor face disponibilizările ce se impun.

Iar cel mai probabil că virulenţa atacurilor va spori odată cu creşterea lipsei de logică şi eliminarea oricărei urme de raţiune în ceea ce se va oferi publicului prin mijloacele media.
Pentru că se instalează încet dar sigur un sentiment al neputinţei cald ca sloiul şi mic cât Pacificul. Neputinţa naşte ură.

Totodată însă se vor radicaliza şi cei ce au început să se delimiteze de cretini. Tot mai mulţi personi îşi nuanţează poziţia faţă de Băsescu, încercând să scape de o eventuală etichetare de opozant ce devine tot mai rapid echivalentă cu sensul de "Idiot". Vor rămâne probabil pe "baricade" balele lui Ciutacu şi inghinalul lui Badea, spumele lui Nistorescu şi puroiul lui SRS, până în seara exit-pool-ului.
Când vor fi internaţi cu cămeşi primite gratuit de la instituţia ce se ocupă de deranjaţii la mansardă. Cu cureluşe.

* Cum trebuie să arate un blog politic.

Întrebarea e uşor hilară, la prima vedere şi nu mi-ar fi venit în minte dacă situaţia reală din ireal nu ar fi impus-o.
De bună samă că orice site/blog/pagină virtuală trebuie să comunice ceva şi să năzuiască spe un anume obiectiv. Acel "ceva" ce are autorul/apropitarul de comunicat şi, desigur, scopul pe care-l are în vedere.
Când vorbim despre politică, nu se schimbă nimic din cele de mai sus.

Site-ul unui partid ar trebui să reflecte politica pe care o promovează şi să aibă drept scop popularizarea formaţiunii pentru o mai largă susţinere electorală.
Cel al unui candidat la un anume moment politic, aşişderea, cu respectarea unei scheme de lucru pe un grafic cu finalizare pe momentul electoral vizat.
..şamd.
Nimic anormal până aici.
Pe cale de consecinţă, dibăcia şi profesionalismul cu care platformele funcţionează, dau nota de trecere sau îi lasă repetenţi la disciplina "relaţia prin virtual".
Nu dau exemple, am bănuiala că cei ce cetesc vorbele de sub titlul ăsta au trecut şi pe paginile personalităţilor politice şi-şi pot deja forma o ierarhizare de la "excelent" la "idiot", filtrat riguros prin propriul subiectivism.

Dincolo însă de toate astea este şi amănuntul care determină 80% din succesul demersului politic pe net : capacitatea de a socializa.
Cum arată, ce conţine, viteza de încărcare a paginii, impactul emoţional al culorii, bogăţia materialelor, inteligenţa construcţiei lingvistice, .. şamd, fac restul trebii.

Pentru a avea cui transmite orice mesaj pe net, trebuie să ... AI CUI SĂ-L TRANSMIŢI !!!
Trebuie să ai trafic, cititori, vizitatori, cum vrei să le spui. Şi p'ăştia nu-i poţi lua de la buticul din colţ, sau de la Supermarket. Traficul nu se cumpără cu bani. Clienţii vin dacă vor nu dacă le ordoni s-o facă.
Trebuie să oferi un produs specific pe care ei îl doresc. Pentru grădinari cu deal în dotare - motocoasă performantă, pentru cardiaci - coenzimă, snowboard pentru zgubiliticii cu bani şi timp de hălăduială-n Alpi....

Dacă în concepţia politică a apropitarului politic, "o viaţă mai bună" se traduce strict economic, prin "mai mulţi bani", asta e. Probabil că va avea mari probleme să fure clienţii milioanelor de site-uri concurente ce se ocupă direct şi fără fasoane de"îmbogăţirea" oamenilor. Unde mai pui că ăia n-au nici o treabă cu politica.
Dar dacă în viziunea ta politică, marfa ta e o viaţă socială mai bună, atunci "produsul" e ilustrat direct prin tocmai socializarea în sine. Ceea ce faci dă nota, nu ceea ce spui că faci.
Mai abitir decât în orice alt compartiment, demersul trebuie să fie hiper-social.
(Ca o remarcă punctuală, mi se pare remarcabil ce face blonda de la PDL în virtual !)

Şi ajungem într-un punct sensibil şi delicat : toate cele exemple de mai sus vizează activitatea celor înregimentaţi (mai mult sau mai puţin, dar totuşi înregimentaţi) sub un obiectiv politic specific, parţial, exclusivist. Obiectivele vizează în mod logic EXCLUSIV obiectivele partidului politic cu pricina. Binele social sub forma strictă în care este înţeles de formaţiunea respectivă.

Toţi vor "binele social" pentru toată societatea. Ok.
Toţi au obiective divergente de ale celorlalţi. Ok.
Cele două există simultan !!!!
Nu vi se pare că ceva nu e-n regulă ???
Eu personal văd o contradicţie logică flagrantă între cele două propoziţii, dar în acelaşi timp, firească pentru o societate liberă şi democratică.
Sunt doar mai multe produse pentru pentru satisfacerea aceleiaşi necesităţi. Mai mlte tipuri de motocoase. După părerea fiecărui producător, aia proprie e cea mai cea ! Corect.
Dar eu sunt consumatorul !!!!!

Acest context face pârtie generoasă adevăratelor pagini de discuţii politice, blogurilor credibile, site-urilor cu dialog realist, democratic şi cu adevărat utile şi constructive : cele ale beneficiarilor, ale clienţilor ofertei de pe taraba formaţiunilor politice.
Cei ce stăm la coadă la cassă şi discutăm prieteneşte :
- Biscuiţii ăştia PSD pe care i-ai luat, sunt mai săraci în proteine şi-s şi expiraţi.
- Da, da' sunt la ofertă. La juma' de preţ !
- Eu zic că e o greşeală să faci economie la două pachete d'astea şi să dai apoi dublu pe medicamente.
- Nu cred. Am mai luat şi n-am murit.
- Nu încă.
.. şamd.

Aceste pagini virtuale, mult mai libere dpdv al înregimentării, constituie de fapt după părerea mea, undeva la peste 3/4 din blogosfera politică. Iar dpdv al credibilităţii şi interesului manifestat, probabil se duce binişor la peste 98%.
De bună samă policromia politică este evidentă şi aici. Tenta e de regulă destul de clară, părtinitoare, subiectivă, fie că e declarată deschis, omisă sau negată.

Idealul ar fi un blog complet independent, care să nu favorizeze nici una din conceptele politice de pe piaţă, care să nu distorsioneze şi să nu direcţioneze în vre-un fel părerile clienţilor săi.
Şi, ca orice ideal, rămâne doar o idee, un scop permanent de urmărit şi niciodată atins.
Perfectul nu face parte din lumea noastră decât în gramatică.
(Ba la cât ne duce mintea, avem şi "mai mult ca perfectul" :D )

Prin urmare, părerea mea este că un blog ar fi cu atât mai deştept cu cât s-ar strădui să fie mai aproape de ideal.
Un loc în care orice idee politică poate fi exprimată, susţinută şi combătută de oricine, un loc în care orice doritor să poată propune o temă politică de discuţie, un loc în care orice comentariu să poată viza orice aspect politic ce i se pare interesant şi nu în ultimul rând, un loc în care fiecare să simtă că participă, că este recepţionat, că are importanţă ca entitate socială, că este apreciat ca atare de celelalte entităţi, că şi el contează !
Ca o observaţie, mai toţi blogării pe care i-am vizitat susţin că doresc exprimarea "oricăror" opinii, dar nu acceptă atacul la persoană. Asta e declarativ.Cu alte cuvinte, îşi doresc, ştiu că aşa ar fi bine. Practic lucrurile nu stau mai niciunde aşa, ci se pliază automat pe caracterul şi interesele propietarului de blog.

Un loc în care "virtualii" se pot aprecia reciproc ca persoane chiar dacă au opţiuni politice divergente, cred că ar fi în egală măsură plăcut de accesat şi constructiv prin efectele sale, pentru un număr mult mai mare de participanţi. Ar fi un loc de socializare efectivă, cea mai profundă şi cuprinzătoare "politică".

Pentru că el nu poate exista în lumea reală a virtualului, probabil va trebui să ne mulţumim cu unul care să fie "cât mai"........ aproape.
.

* Lovitura de ghitară de pe net.

Pentru cei ce nu s-au prins, canadianul Dave Carroll cântă despre cum i-au nasulit ghitara amploaiaţii de la aeroport.
Chestia a fost pe bune, la aeroportul O'Hara, iar jucăria era de clasă, un "Taylor" de 3.500 de dolari.
Nu e nici primul nici ultimul păgubit.
A încercat să-şi recupereze paguba.
Compania aeriană i-a dat cu flit.
Nici aici nu e nici primul nici ultimul.
Pe Dave l-au apucat pandaliile.
... nu e nici primul nici ultimul....

Numai că de la punctul ăsta încolo lucrurile au luat o turnură interesantă.
Aflat practic în imposibilitatea de a se război cu colosul arogant, şi în orice caz cu sorţi de izbândă infimi, Dave s-a răzbunat. Nu în manieră islamică, urcând la bord cu un ac cu gămălie drept armă albă, ci în manieră vestică.
A dat atacul media la imaginea companiei aviatice.
A făcut cânticelul de mai sus.
În condiţii clasice, nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că audienţa lui ar fi fost atât de redusă încât şi un ţânţar ar fi fost mai "înţepător" decât el.
Dar lumea s-a schimbat în această dimensiune. RADICAL:

Dave Carroll şi-a postat filmuleţul pe YouTube.
Şi a depăşit 5 milioane jumate de vizionări.

Asta da, poate fi o problemă pentru imaginea companiei United Airlines !!!
Iar efectul "colateral" a fost şi mai important : Dave a devenit subit celebru. A devenit vedeta zilei, invitat la televiziuni, firma producătoare a instrumentului i-a sărit în ajutor (pe cât de nefavorabilă a fost reclama pentru "United Airlines" pe atât de benfică a fost pentru "Taylor"), iar muzica lui a intrat în urechile neştiutoare şi a racolat urgent o cohortă de fani.



Nmic din toate astea nu ar fi fost posibil fără uluitoarea posibilitate de conexiune virtuală actuală. Nimic din toate astea nu a fost premeditat atunci când s-a născut internetul. Pur şi simplu se întâmplă în mod firesc, ca o urmare logică. Una din picăturile din oceanul de efecte pe care conexiunea interumană, rapidă, ieftină până la gratuitate, plenară, începe să le aibă asupra vieţii curente.
Welcome in tommorow !

Iar canadianul cântă brici :D.
.

* Piratul rămâne pe punte

Remarcam AICI un aspect care poate să crească brusc în importanţă într-o anume conjunctură.

Remarcam un aspect interesant la antielectoratul contraBăsescu (că electorat nu poţi să-i spui - electoratul e ăla care mere la urne pentru a alege pe cineva nu cel care face efortul ăsta ca să NU aleagă) .

Peneleii sunt destul de ofiliţi săracii cu ocazia florii artificiale de la butoniera cu fermoar, iar pesedeii complet aiuriţi de zăpăceala Geoană-Oprescu.
Asta însă nu schimbă cu nimic configuraţia opţiunilor deja cristalizate. Pentru că opţiunile lor (hilară chestie) nu vizează alegerea propriului candidat. Ştampilele lor se trântesc la comandă pe orice adversar al lui Traian Băsescu, fie el Crin Antonescu, Mircea Geoană, Oprescu, Vadim Tudor, Osama Bin Laden sau Donald Răţoiul.
NU CONTEAZĂ CINE, numa' să piardă piratu'.
Motiv pentru care şansele le rămân infime INDIFERENT CINE VA FI "PIRATUL" !!!
Nu contează doctrina politică (iar e hilar), conceptul economic, dorinţa de reformă sau alte marafeturi "nesemnificative". Astea pot conta pentru masa votanţilor portocalii, pentru pedeleii care au făcut seminarii pe "Reparaţia dreptei" fracturată cu ceva vreme-n urmă, pe care pasă-mi-te Aligică şia lui ceată cearcă s-o'ntregească'ndată.

Am întâlnit deseori ideea că electoratul e polarizat politic în PRO şi ANTI -Băsescu. Este adevărat până la un punct însă.
La prima vedere aşa pare pentru că, precum am spus mai sus, antibăseii formează evident un front comun lipsit de orice alt criteriu.
Pe termen scurt, poate nu e tocmai evident.
Dar pe termen mediu-lung diferenţa e evident mai favorabilă pentru portocalii.
Pentru că la ei am impresia că lucrurile sunt aşezate mult mai stabil.
După ce mandatul II al piratului se termină, se poate susţine următorul portocaliu fără a se schimba nimic din orientarea fundamentală.

Adversarii însă trebuie să-şi schimbe "antibăsescismul" cu "antinegoiţism", "antiBuldogism" sau anti-cine'o fi…
Dacă (putem presupune şi asta, la o adică, că a tot zis-o) Băsescu decide să facă pauză chiar acum, în toamna asta, cred că se va petrece acelaşi fenomen.

Metoda adversarilor săi este nu numai o gafă politică, o anomalie democratică, ci şi o eroare strategică de mari proporţii. Pentru că tot ce a construit "Sinistra Alianţă" transpartinică şi transprofesională, de la Bogdan Olteanu la Marean Vanghelie, de la Crin la Geoană şi de la Patriciu la Nistorescu, devine ZERO-BARAT peste noapte. Întreaga armată de mercenari s-a focalizat pe una bucată om.
In momentul în care este vorba de altcineva, s-a terminat. Toată campania a fost absolut degeaba. Trebuie luat totul de la capăt cu ţinta pe alt om, că ţinta aia, nefiind, nu mai este.

Asta pentru că au impresia că întreaga şansă a refacerii României este în responsabilitatea şi în puterea unui singur om, că lupta asta o poate duce numai Traian Băsescu. De aici şi bucuria (absurdă şi ilogică după mine) vecină cu nebunia ce i-ar putea cuprinde în cazul în care aşa ceva s-ar petrece şi Traian Băsescu ar zice "Pas" la candidatura asta.

De bună samă că şi printre susţinătorii portocalii sunt destul de mulţi fixişti care văd rezolvarea problemelor NUMAI ŞI NUMAI cu Traian Băsescu la timonă. Iar ei ar fi loviţi în aripă la fel de mult cât s-ar bucura tabăra pizmaşului.
Treaba lor.

Eu însă sunt de părere că Traian Băsescu este un simbol, un reprezentant al unor interese politice, a unor concepte economice, a unor măsuri reformatore ce se iau şi se vor lua atâta vreme cât există o formaţiune politică care să le promoveze. Iar dacă până acum câţiva ani această formaţiune politică era o căruţă fără tracţiune proprie, între timp lucrurile s-au schimbat. Am spus nu o dată, şi o mai repet : nu mă văd pe mine ca omul ce-l susţine pe Băsescu cât îl văd pe Băsescu omul care mă susţine pe mine. Pentru că interesele ce le am în vedere, le-am regăsit rezolvabile acolo în cea mai mare măsură.
Dacă nu e el, "cea mai mare măsură" va reveni următorului candidat., aşa cum s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost nici până acum.

Orice comandant de pluton, de detaşament, de echipă.... de vas, are şi un secund. Mai doarme omul, mai mănâncă.... mai mere la dublu W simplu C... există un înlocuitor ce poate prelua atribuţiile astfel ca barca să-şi urmeze cursul fără să intre-n mal. Nici pilotul nu duce avionul de pasageri de unul singur. Există secundul. Chiar dacă nu e pentru moment la fel de priceput precum titularul.

Din punctul meu de vedere, "Piratul" cred că rămâne la post, indferent ce moacă are şi cum îl cheamă, iar strategia adversarilor săi ar putea avea şanse numai într-o Românie nulă politic, de tip antedecembrist. Doar acolo s-a mai schimbat ceva prin dărâmarea unui singur om.
Cred că situaţia-i cu totul alta.
.

* Speak bă, english !

Mai e cineva care nu ştie engleza ?
Mai e.
Motiv pentru care citatele lui Riddick, clipurile BBC, linkurile către The Sun, sunt minunate dar pot lipsi cu desăvârşire. Iar versurile lui Cohen sunt la fel ca ale Madonnei.
Fraţilor şi surorilor, care nu vă pricepeţi încă la limboaca lui Shakespeare şi actorul englez preferat e Mr. Bean pentru că face pe mutu'....
Puneţi mâna şi-nvăţaţi engleza !!!
Ştiu !
"Eu sunt prea....(bătrân, ocupat, izolat...) ca să fac asta !"
"Mă descurc şi fără".
"Nu-mi trebuie, că doar sunt la mine acasă, unde toţi vorbesc limba ce o pricep eu ".
....şamd.
Nimic din tot noianul de "justificări" a evitării inevitabilului nu poate sta în picioare. Nu există "Dacă" ci "Cand" vă apucaţi de învăţat engleza. Există o singură scăpare : moartea.
Ori muriţi cât mai repede, ori v-apucaţi de engleză.
Niciodată nu eşti prea bătrân pentru a afla ce se petrece în lume, de ce e criză, de ce e prea cald sau prea frig, pentru că aşa înţelegi de ce n-ai pâine pe masă şi de ce nu creşte iarba şi, mai ales, ai idee despre ce dracu' ar fi bine să faci.
Chiar dacă "eşti la tine acasă" cei din jur care nu stau cu capul între urechi precum TU, vor discuta peste puţină vreme despre chestii pe care nu le vei mai pricepe. Vei fi exclus dintr-o lume în care refuzi să intri.
Şi NU. Nu te vei descurca fără. Acum, pe termen scurt nimic nu pare să se schimbe.
Dar schimbarea nu vine de sus să se vadă. Vine de dedesupt.
Cei ce învaţă engleza.... o învaţă şi gata. Nu vin la tine să-ţi zică "Ehehehe...Ioute, bă, io-nvăţ engleza !"
Oamenii îşi văd de trebi şi de interese.
Am abordat subiectul pentru că există părerea greşită că doar cei ce vor să facă lucruri extraordinare, ce-şi propun scopuri extrem de ambiţioase, ce vor să performeze...şamd, ar trebui să aibe în obiectiv învăţarea limbii engleze. Nu lor mă adresez.
Ei ştiu deja engleza brici. Şi alte 4-5 limbi de circulaţie.
Mă adresez celor ce vor să râmână în mijlocul unei vieţi obişnuite, normale, pe care să o poată înţelege.

Poate modul în care pun problema cei cu ochii ca orezu' să spună mai elocvent.



Nu ştiţi încă ?
Select "Romanian" de la "View subtitles".
.

* "The Ghost"

"Patrick Swayze s-a stins astăzi, în tăcere, în mijlocul familiei sale, după ce s-a luptat cu provocările bolii sale în ultimele 20 de luni." (Annett Wolf - reprezentant pentru relaţia cu presa)

Swayze a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în martie 2008.
La momentul diagnosticării, rapoartele medicale au evaluat durata de supravieţuire la câteva săptămâni.

"As spune ca cinci ani este mai degrabă dorinţă de autoconvingere. Doi ani pare mai probabil, dacă evaluez după statistici. Vreau să dureze până când se va gasi un leac, ceea ce înseamnă că mi-ar face tare bine acceleraea cercetărilor în domeniu." - spunea Patrick la inceputul acestui an.

În ciuda bolii sale, Swayze a reuşit să scrie în această perioadă o autobiografie cu soţia sa Lisa Niemi şi să toarne film un TV (drama "The Beast"), în care a jucat rolul unui agent FBI sub acoperire. A ales să nu utilizeze analgezice în periada filmărilor, deoarece acestea i-ar fi diminuat capacităţile artistice.

Născut în Texas, fiul unui coregraf, actorul a avut sentimentul proeminent că performanţa sa de "băiat rău" în rolul Johnny Castle alături de Jennifer Greyd in "Dirty Dancing (1987), a fost greşit interpretată.

La aflarea decesului , Grey a spus: "Când mă gândesc la el, cred că momentul în care am fost în braţele lui, atunci cand eram mai degrabă copii, în dans, ne ridicam practic dintr-un lac îngheţat cu o explozie, ceea ce face acest film mic ceva ce nu ne-am gandit că s-ar putea vedea vreodată.
Patrick a fost o combinaţie rară şi frumuseţe tandră şi masculinitate.
Inima mea e lângă soţia sa, dragă din copilarie, Lisa Niemi, la mama sa, Patsy, precum şi alături de restul familiei".

La trei ani după "Dirty Dancing" a jucat alaturi de Demi Moore şi Whoopi Goldberg in "Ghost", în rolul lui Sam, omul ucis care-şi protejează soţia şi de dincolo de mormânt. Goldberg, ca un omagiu adus stelei cinematografice, spune reaminteşte mesajul din "Ghost : "..va fi mereu aproape".
Făcându-se ecoul sentimentelor celor ce-l regretă, Demi Moore - ("Molly" în "Ghost") spune : "Patrick, esti iubit de atât de mulţi şi lumina ta va străluci pentru totdeauna în toate vieţile noastre".


Actorul Rob Lowe - care a jucat alaturi de Swayze în anii '80 în "Flicks Outsiders" şi "Young Blood" - a declarat ca a "pierdut un frate".
"Patrick trăit o mie de durate de viata intr-o viata. A fost un expert al dansului, a scris cântece, el a jucat in filme de primă mărime, a fost un călăreţ uimitor..." - spune Lowe în Toronto.
"Dar, lucrul pe care mi-l voi aminti cel mai mult despre el, cea mai mai mare aventură, a fost uimitoarea sa dragoste pentru sotia lui Lisa."

"Voi păstra în suflet mereu amintirile mele uimitoare a lui Patrick. Ne-am distrat atât de mult împreună. Întoarce-te repede, Patrick, avem nevoie de tine aici, pe pământ." (Kirstie Alley)

Pertenerul său din "Point Break", Gary Busey : "Patrick Swayze a fost un spirit înrudit, fratele meu spiritual.
Şi-a meţinut permanent concentraea pe ţinta centrală, iar scopul său a fost credinţa în bunătate, în înţelegere şi în dragoste.
Cartea autobiografică a lui Patrick Swayze nu va putea ilustra niciodată suficient ce a făcut, pentru că el sa mutat pe platoul spiritual, unde rămâne viu pentru totdeauna".

C. Thomas Howell : "Nu numai că am pierdut un actor excelent al zilelor de azi, mi-am pierdut fratele meu mai în vârstă din "Outsiders". Inima mea e de a nu numai cu întreaga sa familie, dar şi cu toţi fanii lui, de asemenea."
("The Sun")

Ca menţiune personală, pot spune două lucruri.

Ca şi în cazul nedreptăţitului Michael, decesul prematur, la doar 57 de ani, este o mare pierdere.

Ca şi în cazul lui Michael, eşecul era previzibil, de astă dată în ciuda efortului uimitor şi a ambiţiei exemplare cu care a abordat lupta cu inevitabilul. Au mai fost lucruri care se impuneau a fi făcute şi pe care nu le-a putut gestiona.
Cel mai probabil, oricum nu l-ar mai fi salvat în stadiul în care afecţiunea a fost diagnosticată, dar la fel de probabil e că abordarea mai atentă a stilului de viaţă cu mult mai devreme, încă de la momentul la care un asemenea final nu ar fi putut fi nici măcar bănuit, ar fi creat şansele evitării lui.
Cancerul pancreatic de care a suferit, aceeaşi formă ce l-a pus la podea şi pe dr. Randy Pausch, este poate unul din cele mai frustrante forme de manifestare ce duce la victoria neantului. Forma fizică şi intelectuală este practic neştirbită până în ultima clipă, iar şansele de supravieţuire în acest moment sunt evaluate, pe bună dreptate, la deloc generosul număr "0".
Dumnezeu să-l odihnească.
.
UPDATE TRIST !
Nicu Constantin s-a dus după pretenu de mai sus, doar câteva ore mai târziu.

.

* În curând pe ecrane : "Copy-Paste".

"Din păcate, drumul meu se încheie aici.
Starea mea de sănătate mă opreşte să merg mai departe.
Problemele de sănătate cu care mă confrunt pot fi remediate acum.
Dacă nu mă concentrez acum asupra lor, riscă să se agraveze iremediabil"




"Dragul meu Mircea suferă de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, colită ulceroasă, insuficienţă cardiacă, ateroscleroză, reumatism degenerativ, hernie de disc, inflamare a prostatei, Alzheimer, diabet zaharat şi glaucom. Necesită regim alimentar, analize complete şi repaos la pat, aşa că i-am prescris o reţetă compensată, plus un bilet de internare la Elias.
Pînă se vindecă, îi ţin eu locul..."

Deocamdată, reclama.
.

* Miza prezidenţialelor I. Independenţa sistemelor

..aş vrea să ştiţi interpretarea mea, dacă are vre-o valoare pentru dvs....
(zice piratul cu o diplomaţie impusă de poziţia delicată de a-i cere celui care vrea libertatea - să pună naibii mâna şi s-o ia ! Că nu frige !)

1. ...reluarea activităţii instanţelor...
2. ...punerea în aplicare a deciziilor de pensionare pe care mulţi magisraţi le au în buzunar...
3. ...interimatele nu sunt o soluţie şi vădesc tentaţia de a se plia pe realităţile politice. Chiar dvs infirmaţi ceea ce altfel afirmaţi în fiecare zi : independenţa justiţiei. Probaţi prin atitudine, prin stabilirea unor interimate, prin prelungiri de mandate în afara legii... chiar dvs, prin acţiune, probaţi că vă legaţi foarte mult de politic....

Sunt opinii de cel mai elementar bun-simţ, de neconceput să mai fie necesar a fi exprimate coloanei vertebrale a justiţiei în orice societate normală. Dar la noi e altă poveste. Pentru că, încă o dată, piratul iar face pe normalul într-o lume ce funcţionează pe dos !

A. Reluarea activităţii instanţelor, pentru că justiţia calcă în picioare propriile-i principii care-i justifică efectiv existenţa. Respectarea legii este elementară pentru orice cetăţean obişnuit. Pentru cel ce cântăreşte şi decide privind respectarea legii de către ceilalţi, nerespectarea legii este similară cu autoanularea. Autodesfiinţarea organismului în sine, devenit subit eliptic de sens logic.
Magistraţii sunt în grevă.
Greva magistraţilor este interzisă prin lege.
Punct.

B. Punerea în aplicare a deciziilor de pensionare este o prevedere legală simplă şi clară. Neaplicarea ei încălcă legea.
Se aplică ce am menţionat la punctul A.
Şi iarăşi.... punct.

C. Manevra de "aşteptare" a "următorului" regim politic de după alegerile prezidenţiale, pentru a pune abia atunci, în funcţie de rezultate, "în funcţiile potrivite - oamenii potriviţi", este poate o manifestare a crizei din justiţie chiar mai dureroasă decât încălcările grave de la primele două puncte.
Pentru că aceasta abordare demonstrează faptic, fără urmă de dubiu, că justiţia din România încă nu este capabilă de a-şi purta povara propriei independenţe. Este INCAPABILĂ să acţioneze independent de tutelarea politică.
Iar aici se impune punct şi virgulă;

Ca şi în cazul presei, Băsescu a oferit libertatea deplină de acţiune.
Ca şi în cazul presei, jutiţia se comportă ca un copil îngrozit, pe alocuri cretin, incapabil de a-şi decide singur acţiunile şi de a-şi asuma propria existenţă fără controlul politic "părintesc".

Aşteaptă ... CE ?
Să vadă dacă iese tot Băsescu ? Şi în funcţie de asta dacă "mai au voie" să fie independenţi de politic ?
Să vadă dacă NU iese Băsescu şi să...... SĂ CE ?
Să revină la obedienţa preistorică pe care demagogic o cer a fi eliminată dar faptic o caută cu disperare ?

Băsescu evidenţieză aspectul elementar în faţa căruia ei fac pe orbii : însăşi aşteptarea rezultatului alegerilor înseamnă dependenţă de politic ! Din proprie iniţiativă !!!!

Este tot mai evident că mentalitatea asta primitivă o să dispară din creierii celor ce formează corpul justiţiei române de azi (ca şi cel al jurnaliştilor deopotrivă) NUMAI ODATĂ CU PURTĂTORII RESPECTIVULUI CREIER. Care pentru ei este doar o povară biologică.

Dacă pe perioada primului mandat al piratului structurile respective (şi sunt doar cele mai vizibile, cu impact suficient de mare pentru a le observa din sala de spectacol - câte alte domenii/compartimente sunt în aceeaşi situaţie.... !!!! Poate toate !!!) s-au dovedit incapabile să înţeleagă şi mai cu seamă să acţioneze în conformitate cu noua relaţie cu societatea, bazată pe libertate şi responsabilitate, poate vor reuşi să facă primii paşi în următorii 5 ani. Încă un mandat în care regimul politic (reprezentat de Cotroceni şi doar o parte din legislativ din păcate) să continue să încurajeze şi să-i împingă din cuib, cum face acum piratul.

Sau poate nu.
Cine poate şti ?
Depinde de ei.

Un lucru însă este evident : alternativa este incceptabilă. Pe această aşteptare a unui nou "tătuc" care să ia sistemul de mânuţă şi să-l pună să facă "ce trebuie", accesul la cea mai înaltă funcţie politică din stat a unei persoane cu altă optică ar fi puţin dezastruoasă. Ar urma probabil o prăbuşire cu urmări greu de estimat.
Ce optică politică asupra independenţei acestor sisteme au adversarii lui Băsescu nu mai menţionez. Reiese destul de limpede din relaţia lor cu presa, vizibilă în.... aproape toată presa !
Înseamnă clar blocarea unui proces cumplit de anevoios de renaştere a societăţii româneşti pe criteriile moderne, fundamentale, specifice timpurilor pe care încercăm (nu uşor) să le trăim.
..

*** În memoriam

* De ce câştigă Traian Băsescu alegerile.

Puţine lucruri sunt atât de evidente ca modul în care Traian Băsescu abordează relaţia cu electoratul şi, dintre ele, probabil nici una nu este ignorată cu atâta doctă prostie de către adversarii săi.

Abordarea directă a fost dintotdeauna metoda sa predilectă şi este tipul de relaţie care a produs cel mai puternic efect favorabil în politică dintotdeauna, indiferent de perioada istorică.
Aprecierea ce trebuie arătată purtătorului de ştampilă este importantă şi relaţia directă pe care piratul o întreţine, creează şi menţine încredere.

În contrapartidă, adversarii săi preferă abordarea electoratului prin intermediari, "artişti" ai manipulării, prin pârghia mijloacelor media, în momentul istoric în care până şi cel mai nevinovat post de radio este suspectat de interese meschine, iar toate reclamele difuzate nu fac decât să enerveze consumatorul, reuşind să mai aducă clienţi calculaţi la un număr dintr-o singură cifră procentuală din audienţă. În curând şi ăla va fi subunitar, probabil.
Pentru ca Traian Băsescu să câştige în credibilitate, era suficient ca el să stea de vorbă direct cu electoratul, iar contracandidaţii prin sticlele tv.
Dar, aşa cum înainte de căderea finală, Dumnezeu le ia mai întâi minţile, au ales calea formării Frontului Presei de Uniune Naţională AntiBăsescu. Front care a ajuns să aiureze cu atâta aplomb încât efectiv a ridiculizat până şi conţinutul cuvântului "ridicol".

Desigur, pentru a putea lupta pe acelaşi "teren" ca Băsescu, ceilalţi ar trebui să folosească aceleaşi "arme", aceleaşi netode de abordare şi să mai şi facă faţă procesului cu pricina.
Dar, pentru ei, asta este pur şi simplu imposibil. Pentru simplul fapt că nu pot fi credibili. În nici un caz la asemenea nivel de relaţionare. Oamenii te "simt".

Alternativa tocării creierelor celor ce se mai uită la ei, prin făcături de presă ce adesea par concepute de copii hidrocefali, este singura variantă ce o mai au la dispoziţie. Aşa că trag şi ei cu disperare de jarteaua asta până le-o plesni peste ochi.

Cu ceva vreme în urmă piratul s-a perindat prin maghiarime. A spus ce era de spus. A apreciat cererile lor ce au respectat legea şi erau în spirit constructiv economic-social şi le-a retezat-o fără milă când au început să bată câmpii.
Drept urmare se pare că a preluat deopotrivă şi potenţialul românilor şi pe cel al maghiarilor din zonele fierbinţi.

Fără să piardă timpul cu apariţii la TV, pe când Mircea Geoană joacă diverse scenete de varietăţi, piratul s-a dus în inima Olteniei să-l lase şi p-ăsta fără "coledzi".
După lovitura de la Dăbuleni, acum se perindă şi pe la Craiova, marcând prima trotinetă Ford făcută olteneşte : o cărămidă cu roate.

Şi pentru a nu se blegi petalele lui Crin de prea multă atenţie acordată de pirat lui Geoană, acesta îl "fericeşte" şi pe "Floricel" cu o mână întinsă defunctului guvern Tăriceanu reprezentat prin însuşi purtătorul său de nume :
"... Vreau să închei mulţumind încă o dată guvernului Tăriceanu pentru flexibilitatea pe care a avut-o în negocieri, capacitatea de a răspunde dorinţeor şi necesităţilor investitorului, făcând ca, până la urmă, contractul să se semneze."



Poate ceea ce am scris mai sus, este o privire subiectivă, părtinitoare, fiind desigur o interpretare proprie a unor activităţi ce au alte semnificaţii.
Iar dacă scutur acţiunile propriu zise de interprtările mele ar putea rămâne :
- Traian Băsescu discută direct cu electoratul - aşa cum e normal;
- Traian Băsescu apreciază realizările economice pozitive - aşa cum e normal - în ciuda faptului că respectivul guvern a luptat în draci să-l mazilească.
Sau, mai pe scurt : Traian Băsescu - un normal.
.
PS. Am mai intrat şi corectat câte ceva gramatical ce mi-a mai scăpat. Acum mă gândesc ce varză o fi în posturile anterioare !! Da' nu mă mai întorc acum nici să mă bată cineva.
.

* "Folk Alley" cu Diana Jones

Am ascultat şi nu pot ţine doar pentru mine :
Diana Jones.

O voce excelentă, dar mai ales un om de o simplitate dezarmantă şi o implicare civică pe măsură.

"Există un fel de canalizare pe interiorul său a întâmplărilor din viaţa altor oameni. Nu pot să-mi explic acest fenomen, tot ce pot să gândesc este că trebuie să vină probabil dintr-o parte misterioasă a sufletului ei.." - spunea Joan Baez despre Diana.

Iar ascultând-o eu pot spune cu mâna pe inimă că nici nu se putea o recomandare mai potrivită pentru caracterul ei şi pentru stilul componistic şi interpretativ, decât de la Joan Baez care pare a fi fost idolul său.
Piesa "Henry Russell", sau mai bine zis "Henry Russell's last words", în memoria unui miner îngropat de viu alături de alţi 110 ortaci în una din cele mai mari accidente de gen, este emoţionantă. Este de fapt şi cea pe care am surprins-o într-un concert BBC şi care m-a pus pe urmele interpretei.
Un miniconcert de 4 piese cu parfumul "flower-power" de toată frumuseţea, ce par a fi fost înregistrate chiar la ea acasă.

De altfel Diana Jones este implicată în acţiuni ecologiste, cu precădere împotriva distrugerii arealului de exploatările miniere tot mai mari. Unul din filmele eco la care face trimitere este "CoalCountry" al cărui trailer este mai jos.

"Distrugerea masivului muntos este activitatea cea mai devastatare pe timp de pace
în istoria omenirii - de fapt, în cazul în care distrugerea bogăţiilor naturale ale naţiunii noastre şi a patrimoniului cultural ar fi fost comise de către o putere străină, ar fi fost
considerat un act de război - pentru că într-un sens foarte real, acesta este un război împotriva Pământului.
În fiecare săptămână, detonările masivului de cărbune pentru îndepărtarea suprafeţei în scopul mineritului, presupun explozii mai ample şi mai puternice pentru terenul şi comunităţile
de Appalachia decât bomba atomică la Hiroshima, cu scopul de a extrage cărbune, pentru încălzirea planetei, otrăvirea apei, aerului şi a solului.
Ar trebui să ne implicăm cu toţii pentru a încheia această politică energetică efemeră, care ne îndreaptă practic spre sinucidere în cele din urmă şi pentru a promova alternative de energie regenerabilă şi crearea de locuri de muncă ecologice."
Spune Woody Harrelson promovând filmul.

Frumos, nu zic nu.
Frumos şi constructiv.
Să oprim odată această metodă primitivă de a ne hrăni cu energie brută !
Rămâne doar să vedem CE PUNEM ÎN LOC !!!
Că până nu avem alternative viabile, practice, eficiente şi acceptabile, nu văd cum ne-am opri înainte de a arde tot ce putem arde. Ne pricepem la asta.

*Veşti bune despre criză. Şi al zecelea pitic.

În România Criza a cam pălit.
Normal. Nu poate fi folosită eficient împotriva lui Băsescu, aşa că mai bine nu mai e.
Doar Geonel su arta lui inimitabilă de a se face de râs, a scos o perlă de categoria "prostănac-III" : "..cel mai simplu mod de a iesi din criza este ca la finalul anului 2009 "regimul Basescu-Boc" sa nu mai guverneze Romania."

Chestia interesantă, dacă e să ne luăm după spusele UNOR specialişti în economie economică, Criza se face că-şi face bagajele :

"Confruntat, de cand se afla la Casa Alba, cu un flux continuu de stiri economice proaste, Barack Obama a avut in sfarsit, vineri 31 iulie, un motiv de satisfactie, odata cu publicarea cifrelor de crestere economica pe trimestrul al doilea, scrie ziarul francez Le Monde. Din aprilie pana in iunie, produsul intern brut (PIB) a scazut, desigur, pentru al patrulea trimestru consecutiv - ceea ce nu s-a mai intamplat din anii 1930. Dar s-a contractat cu "numai" 1% in ritm anual, dupa o scadere de 6,4% in primul trimestru si de 5,4% la sfarsitul lui 2008." "Cifrele publicate vineri arata ca economia americana este pe punctul de a iesi dintr-una din cele mai grave crize din istoria sa.." "Relansarea cresterii este pe deplin posibila din urmatorul trimestru", afirma Michelle Meyer, economist la Barclays,.."

Păi, dacă la America aia mare se simte adiere de relansare economică, înseamnă că nici la buricul Europei nu poate fi deperte.


"Economiile central-est europene urmeaza incet redresarea semnalata in Europa de Vest,
OLE !

Astea sunt veştile bune.
Cei 9 negri mititei deveniţi albi, în urma îndeplinirii dorinţei cu pricina de peştişorul de aur. Dar vine al zecelea, la a cărui dorinţă se fac la loc, tăciune.
Vestea proastă, una şi bună.
E că alea de mai sus sunt mai degrab duse cu sorcova decât verosimile. Al zecelea negru, Dr. Fatih Birol, economistul sef al International Energy Agency (IEA)zice că :
"Preturile ridicate ale aurului negru, cauzate de cresterea rapida a cererii, alaturi de o stagnare, sau chiar un declin al aprovizionarii cu petrol ar putea anula orice sansa de revenire a cresterii economice.."

De ce ne-ar îngrijora ?

"O analiza detaliata a peste 800 de campuri petrolifere din intreaga lume, care asigura trei sferturi din rezervele mondiale, arata ca marea lor majoritate au atins momentul de varf al productiei, iar rata de reducere a rezervelor de petrol este de doua ori mai mare decat se credea in urma cu doi ani.In plus, apare si problema cronica a subfinantarii investitiilor in tarile producatoare de petrol, care se va traduce intr-o "prabusire a industriei" care va pune in pericol orice speranta de revenire din actuala criza economica mondiala.."

Oare chiar să nu se prindă de asta atâta amar de economişti şi popor ?
"...atat publicul, cat si guvernele par a fi oarbe in fata evidentei ca petrolul, pe care se bazeaza civilizatia umana moderna, se epuizeaza cu o viteza mai mare decat estimarile initiale, iar varful productiei mondiale se va inregistra in circa zece ani - cu o decada mai devreme decat credeau majoritatea specialistilor."

Dar poate că cei de mai sus au dreptate şi ăsta bate câmpii.
E puţin probabil.
Pentru că de vreme ce cei ce susţin "redresarea" economică scot asta pe softuri sofisticate într-un birou de sticlă la etajul 200, calculează rezultatele de care au nevoie pe baza unor date iniţiale extrem de fluctuante, instabile, cu mare marjă de eroare şi instabilitate, Birol vorbeşte pe baza concluziilor rezultate din cantităţile extrase, măsurabile la baril.

Pentru că cea mai elementară logică spune că ideea creşterii nelimitate a ceva într-un spaţiu finit şi cu resurse finite, este aberantă.
Iar "specialista" lu' peşte prăjit, madam Michelle, zice ".."Relansarea cresterii este pe deplin posibila din urmatorul trimestru".

Pentru că nu degeaba 40.000 de acri (aprox.16.000 ha) de pământ kenyan fertil intră în posesia Quatarului, plătit cu banu' jos. Dacă ăia care stau cu poponeţele pe butoiul mondial încep să simtă foamea-n gât, eu zic că Birol are dreptate.
.

Războinicul a murit în drum spre front. A făcut guturai.

Cei doi stăteau pe bancă.
Vară târzie. O după-amiază dulce, cu parfum color. Lumea se perindă cu zâmbete până la urechi.
- Mă Radule, ce zici, mergem la femei ?
- Azi ?
- Îhî.
- Io ştiu !
- De ce mă, nu ţi-ar place ?
Ăsta se uită pe sub sprâncene, mustăceşte nemulţumit, şi-şi drege glasul zâmbind cu-n licăr ştrengăresc în ochii mijiţi :
- Tu ce zici ?
- Bun. Păi atuncea mergem ?
- Hai.
Se ridică amândoi sprijinindu-se reciproc şi dau să se îndrepte spre alee.
Un autoturism trece vijelios pe şoseaua de la intrarea parcului, undeva la câteva sute de metri. O pală de aer mişcă mai nervos frunzele şi flutură o şuviţă pe creştetul lui Radu, care se opreşte brusc.
- Ce e mă ?
- Măi ! Ştii ceva ? E nu mai merg azi.
- De ce ?
- Tu nu vezi că bate vântul ?
********************************************************************************

Calitatea contracandidaţilor piratului nu mai este nici un secret pentru nimeni.
Un grup de babe cu coliva-n coşuleţe ar face faţă mai cu spor unei curse prezidenţiale decât ameţiţii ce şi-au trecut numele pe lista de pretendenţi la tronul palatului.

Primul războinic tocmai a luat vitejeasca decizie de a amîna lupta pentru altă dată. Când condiţiile vor fi mai favorabile. Acuma bate vântul.... alteori e foarte cald. Odată a şi plouat !!!
Domnul Duda a reuşit antiperformanţa de a nu obţine nici o părere favorabilă simultan cu dinamitarea imaginii Casei Regale, singura ei avere consistentă de altfel. A reuşit să ducă în ridicol până şi imnul, care nu ştiu să mai fi fost manelizat până la el.
Să fie sănătos. N-am fost regalist şi nici nu cred că o să mă schimb la vârsta asta. Aşa că nu-i reproşez ceva ce nu prea mă interesează.

Pentru mine e mai interesant care e cel de-al doilea care se va duce-napoi pe băncuţă, înainte ca piratul să catadicsească măcar să anunţe că va candida pentru un nou mandat.
O fi Toni ?
O fi Mircea ?
Numa' puţin să se anunţe felcerul cu halat şi mască pe moacă că vrea şi el la.... "femei" şi vom afla.

* Nu ne mai încăpem

Tanti Motto în vacanţă :
Nu e "evening" cum e seara,
Da' nici plajă ca Sahara !


Întins şi floeşcăit ca o moluscă,
Stau cu privirea-nfiptă-n zare.
Oprită-o clipă din alunecarea-i bruscă,
Ca micu-nţepenit în scobitoare.

Precum minuta în clepsidră-mpinge,
Mi se strecoară nisipul printre deşte.
Pe plajă nu mai e picior de minge.
În mare nu mai e picior de peşte.

S-a scăpătat amiaza de-o părere,
Pe sub grătare se frământă-ncet cărbunii.
Unii frământă micii, alţi-o bere...
Pe mine mă frământă soarta lumii !

Privesc iar zarea cât este de mare,
Apoi la mare mă zăresc un pic.
Şi-o revelaţie se naşte-n clocitoare :
Pământul ne-a rămas prea mic !

Descoperit-au cei cu telescoape,
Cum Universu’ o cam face lată.
Se-mprăştie de nu se mai încape,
Până-o să se răstoarne din covată.

Omul, fiind în Univers fereastra,
Se umflă dar şi el, că nu-i mai prost.
Habar nu are de ce dracu' face asta,
Şi nici dacă ce face are rost.

Şi tot privind la astă nouă-nfăţişare,
La gogoloiul ce sub tălpi ne crapă,
Ce-i tot mai strâmt şi strânge tot mai tare,
Părerea mea e ... c-a intrat la apă !

Normal. Te bălăceşti atâta vreme,
Şi stai acoperit optzeci la sută !
Începi să te-ncreţeşti, mă nene,
De-ţi scade şi temperatura absolută.

Găsit-am deci, după căutături,
De ce Pământul ăsta dintre nori,
Ne strânge-aşa de tare-n bătături,
Şi-ncepe a pocni la subsuori.

E prost, bă ! Un maldăr de gunoi banal.
Umil stă fleoşcăit sub tălpi, inept.
Doar cu un braţ, gravitaţional,
Ne strânge ca un mameluc, la piept.

Din ce a fost mai e doar un cotor.
Şi-o să ne luăm probabil traista călătoare,
Să ne găsim altul, încăpător.
Măcar cu două numere mai mare.

L-om drăgăni un pic, l-om mângâia
Ca şi pe ăsta, l-om păpa încetinel.
Iar după ... băţu-n traistă ne-om băga.
Mâinile-n sân. Picioarele în el.

Şi cât m-am benoclat la orizont,
Închipuindu-mi cum se uită el ‘napoi,
Berile s-au prăpădit pe front.
Micii-au pierdut război după război.

A mai rămas o urmă de muştar.
Şi două scobitori uitate.
O fină adiere de mărar.
Lada de bere răstignită-n spate.

Ferească-se grătarul de flămânzi.
Ferească-se şi berea de Setilă.
Ferească-se Pământul de bolânzi,
Ferească-mă pe mine de gândilă.
_____________________________
Acu de alta nu mai scap !
Altă-ntrebare-ntre urechi îmi vine :
Cin’dracu-mi puse gândurile-n cap,
Când viaţa se trăia pe lângă mine ?


View More Free Videos Online at Veoh.com