* Ultima strigare/La degetu' mare.

O zi pân' la urne... şi-om vedea plăcinta !
O'nflori livada cea portocalie ?
Ori vin trandafirii de ne-astupă flinta
Şi cu gaşca veche pun de-o tâlhărie !

Om vedea spre sară ce are să fie.
De acuma sigur cred că e defel,
Că-i musai să ne ducem într-o veselie
Să punem ştampila într-un pătrăţel.

Aşa că mai fac o ultimă strigare,
Ţie-amice care încă n-ai motiv,
Să-ţi plimbi poponeţu' până la votare.
- Nu merg mă bizoane ! Că eu nu-s naiv !

Aşa cum am spus, da' n-ai pricipit, poate
NU dau cu ştampila. NU mă duc la vot !
Am o problemuţă, cam de sănătate :
De o bună vreme, mă cam doare-n cot.

Osteo-articularu' mi-e cam complexat
Fiindcă peste tot pe unde m-am dus,
Am ţinut braţul lateral flexat,
Ca să arăt lumii degetul în sus.

Iubesc gestul ăsta, că mă reprezintă.
Este gestul care arată perfect
Ce cred despre viaţa care mă alintă,
Cine-s eu în lume : Degetul Erect !

Şi mă doare-n cot de cine-i preşedinte,
Cine premier şi de ce culoare.
Nimeni nu-i capabil să mă reprezinte.
Şi de legislativ, tot în cot mă doare.

Mă doare de criză, de economie,
De preţuri, monedă.... cine guvernează,
De copii, nevastă... Tot ce-mi pasă mie
E articulaţia care mă jenează.

Dar să nu-ţi închipui că-s sucit de tot,
C-aş fi inflexibil, limitat şi dur.
De lumea întreagă, da, Mă doare-n cot.
Dar de mine însumi, mă doare ...obscur.

- Dac-aşa stă treaba, crezi că e mai bine
S-arăţi deget ţapăn la rasa umană,
Atunci un'te doare tocmai despre tine,
Pune dragul meu, degetul pe rană.