Un clip scurt.
Scurt rau, ca nu'l pot tine pe tabla mai mult de cateva zile.
Viq
Se afișează postările cu eticheta Criza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Criza. Afișați toate postările
joi, 3 noiembrie 2011
sâmbătă, 5 septembrie 2009
* "Folk Alley" cu Diana Jones
Am ascultat şi nu pot ţine doar pentru mine :
Diana Jones.
O voce excelentă, dar mai ales un om de o simplitate dezarmantă şi o implicare civică pe măsură.
"Există un fel de canalizare pe interiorul său a întâmplărilor din viaţa altor oameni. Nu pot să-mi explic acest fenomen, tot ce pot să gândesc este că trebuie să vină probabil dintr-o parte misterioasă a sufletului ei.." - spunea Joan Baez despre Diana.
Iar ascultând-o eu pot spune cu mâna pe inimă că nici nu se putea o recomandare mai potrivită pentru caracterul ei şi pentru stilul componistic şi interpretativ, decât de la Joan Baez care pare a fi fost idolul său.
Piesa "Henry Russell", sau mai bine zis "Henry Russell's last words", în memoria unui miner îngropat de viu alături de alţi 110 ortaci în una din cele mai mari accidente de gen, este emoţionantă. Este de fapt şi cea pe care am surprins-o într-un concert BBC şi care m-a pus pe urmele interpretei.
Un miniconcert de 4 piese cu parfumul "flower-power" de toată frumuseţea, ce par a fi fost înregistrate chiar la ea acasă.
De altfel Diana Jones este implicată în acţiuni ecologiste, cu precădere împotriva distrugerii arealului de exploatările miniere tot mai mari. Unul din filmele eco la care face trimitere este "CoalCountry" al cărui trailer este mai jos.
"Distrugerea masivului muntos este activitatea cea mai devastatare pe timp de pace
în istoria omenirii - de fapt, în cazul în care distrugerea bogăţiilor naturale ale naţiunii noastre şi a patrimoniului cultural ar fi fost comise de către o putere străină, ar fi fost
considerat un act de război - pentru că într-un sens foarte real, acesta este un război împotriva Pământului.
În fiecare săptămână, detonările masivului de cărbune pentru îndepărtarea suprafeţei în scopul mineritului, presupun explozii mai ample şi mai puternice pentru terenul şi comunităţile
de Appalachia decât bomba atomică la Hiroshima, cu scopul de a extrage cărbune, pentru încălzirea planetei, otrăvirea apei, aerului şi a solului.
Ar trebui să ne implicăm cu toţii pentru a încheia această politică energetică efemeră, care ne îndreaptă practic spre sinucidere în cele din urmă şi pentru a promova alternative de energie regenerabilă şi crearea de locuri de muncă ecologice."
Spune Woody Harrelson promovând filmul.
Frumos, nu zic nu.
Frumos şi constructiv.
Să oprim odată această metodă primitivă de a ne hrăni cu energie brută !
Rămâne doar să vedem CE PUNEM ÎN LOC !!!
Că până nu avem alternative viabile, practice, eficiente şi acceptabile, nu văd cum ne-am opri înainte de a arde tot ce putem arde. Ne pricepem la asta.
duminică, 12 iulie 2009
* HOME !
"Trăim vremuri de excepţie. Oamenii de ştiinţă spun răspicat că avem la dispoziţie 10 ani pentru a ne schimba modul în care trăim, avertizându-ne în privinţa epuizării resurselor oferite până acum de natură şi a evoluţiei catastrofice a climatului.
Miza este uriaşă pentru noi şi pentru copiii noştri. Fiecare individ trebuie să fie parte la efortul comun, iar producţia Home a fost conceput pentru a transmite un mesaj de conştientizare către toate fiinţele umane.
În acest scop Home este necesar să fie gratuit.Patronul de la PPR Group a făcut acest fapt posibil. Distribuitorul EuropaCorp s-a angajat de asemenea să nu facă nici un profit în urma oferirii filmului, pentru că Home este un film nonprofit.
Home a fost făcut pentru voi ! Împărţiţi-l !Şi faceţi ceva pentru planetă."
Yann-Arthus Bertrand
Pagina mamă oferă descărcarea gratuită în Itunes. Poate fi descărcat de asemenea şi cu Miro. Calitatea e HD, în mp4 filmul are 1,36GB.
Filmul a fost lansat în iunie 2009.
Poate fi vizionat online pe YouTube în 4 limbi.
.
joi, 25 iunie 2009
* Criza de joi.
Tanti Motto :
Cât e vară, bate briza
dar la toamnă bate criza.
(citat posibil de pe peretele
unei toalete fără hârtie higienică)
Filă de agendă personală.
Deschisă.
Perodic, cam pe la mijlocul săptămânii, mă mai uit să văz ce mai e cu criza. Nu de alta dar, dacă mai ştiu câte-o chestie, mai încerc a gândi un picuţ, mai inventez câte ceva şi plus un noroc chior, s-ar putea să am şanse să fiu printre supravieţuitori.
Sau nu.
Dar măcar ştiu c-am încercat.
Azi mă uit la Germania, un ţăroi cât roata carului, cu omini serioşi şi exacţi, cu popor de tradiţie mixtă capitalisto-comunistoidă, cu alte cuvinte, ce merită să fie luat în serios pentru spaţiul *CPD.
"...executivul de la Berlin a reuşit să echilibreze încasările şi cheltuielile şi în proiectul de buget pe 2010. Vestea proastă este că pentru aceasta, Germania va trebui să contracteze datorii suplimentare de aproape 100 miliarde de euro. .."
Recunosc, după sumele mişcate de Obama, 100 de miliarde de euro, nu mă mai impresionează ca prima dată. Uneori, vag, îmi mai aminesc cât trăgea România Socialistă la şaibă să plătească 2-3 amărâte de miliarde (de dolari). Şi parcă firele de păr execută comanda cazonă verticală când încerc să-mi imaginez sumele pe care le vehiculează oamenii ăştia aici..
Dar să nu lucrez pe impresiile mele ci mai degrabă pe concluziile celor ce se pricep.
Iar vorbele lor sună cam aşa :
"Noul proiect de buget pare să deschidă perspectiva asupra unei prăpăstii.... Planificarea financiară pe termen mediu prevede până în 2013 noi datorii în valoare de 310 miliarde de euro. Germania va încălca din nou în mod flagrant criteriile deficitului bugetar prevăzute în pactul de stabilitate pentru moneda euro. "
Pare groasă treaba. Să oferi perspectiva unei prăpăstii vorbind depre economie, treaba lor, da' nu-i fromos.
"...situaţiile excepţionale justifică adoptarea unor măsuri excepţionale... Efectul va fi nu doar lipsa mai multor miliarde de euro la perceperea impozitelor, cât şi suprasolicitarea noului buget federal. Acesta trebuie să includă atât pachetele de ajutoare pentru salvarea băncilor, cât aşa-numitul fond pentru Germania, destinat ajutorării celorlalte ramuri economice în vederea depăşirii crizei.."
Totuşi în mintea mea dăinuie încă încrederea că acolo, la butoanele banilor şi a macroMAnivelelor economice, sunt oameni care au altă perspectivă decât de la parter, alte cunoştinţe şi de bună samă au soluţii şi pot să facă estimări cât de cât pertinente pe perioade de timp de măcar câţiva ani şi probabilităţi pentru câteva decenii.
Dar lucrurile stau parcă mai puţin liniştitor :
"Ministrul federal al finanţelor intenţionase de fapt să facă un ultim pas în vederea asanării bugetului şi să prezinte, pentru 2011, primul plan de buget echilibrat, care să nu prevadă noi datorii. În loc de aceasta, el a prezentat un nivel record al datoriilor, care ar fi fost anul trecut de neconceput..."
Înţeleg deci că domnul ministru cu capul lui de neamţ, a fost silit să facă acum ceva ce cu doar un an în urmă era de neconceput.
În mod logic 2010 poate aduce cu sine ceva ce acum este de ... neconceput !!!!
Şi cu ocazia asta s-a dus pe apa sâmbetei şi liniştea mea la gândul că "ăia deştepţi" ştiu ce fac.
"...strategia de a renunţa la a face economii în vederea combaterii crizei, şi de a accepta, în schimb, deficitele bugetare uriaşe şi astuparea găurilor din buget cu ajutorul datoriilor, s-a dovedit corectă. De altfel, ea şi este lipsită de alternativă devreme ce o politică riguroasă de austeritate economică ar provoca daune colaterale dramatice, slăbind cererea de cumpărare şi aşa modestă, şi afectând în plus criza conjuncturii economice, situaţia pe piaţa de muncă şi evoluţia financiară a claselor sociale, totul culminând, în final, cu o scădere şi mai puternică a sumelor percepute din impozite..."
Mie mi se pare că de fapt marii "specialişti" nu mai specializează nici o ceapă degerată. În loc să acţioneze asupra fenomenuli econimic, ei REacţionează. Măsurile nu vizează soluţii de ieşire din criză, indiferent ce costuri sociale ar fi necesare, ci protecţia socială indiferent de urmările economice pe termen mediu şi lung. Iar "lung" a început să însemne doar ... câţiva ani !!!!
"Majorarea impozitelor şi a taxelor sociale este mult mai probabilă decât reducerea fiscală, cu atât mai mult cu cât rezervorul de scamatorii, la care s-a recurs frecvent în trecut, este epuizat." Bine că recunosc în cele din urmă că până acum au scos batiste din pălărie.
Păi după ce mi-au pus ăştia creierii pă moaţe, aş cam zice că :
1. Pe nea Euro nu-l aşteaptă zile prea bune.
Chestia e că nu m-aş aventura să vorbesc de devalorizare în raport cu alte monede pentru că situaţia poate fi cred similară şi cu celelalte, ce depind evident şi ele de mersul economiilor ce le reprezintă. Nici dolarul nu stă pe roze şi cam toate sunt probabil în situaţii cel puţin apropiate.
Dar (şi asta poate fi foarte important !!!) cred că ţara care va face cei mai hotărâţi paşi pentru rezolvarea crizei are şansa istorică de a crea un raport monetar incredibil de favorabil faţă de orice altă monedă din lume, oricât ar părea de solidă acum respectiva concurentă.
2. "Pachetele de ajutoare pentru salvarea băncilor" se dovedesc a fi pietre de moară de gâtul întregii economii (indiferent de statul care face asta) care are neinspirata idee să nu le lase să falimenteze, aşa cum merită. "Salvarea băncilor" începe să miroasă tot mai mult a sinucidere planificată. Falimentul ar fi avut loc deja cu câţiva ani în urmă dacă nu se recurgea la asistenţa statului, iar atunci ar fi fost probabil cumplit ca efecte pentru o parte importantă a populaţiei şi cu efecte nefaste consistente asupra economiilor respective. Dar dacă nu va putea fi evitat (şi sunt semne din care se pare că NU va putea fi) falimentul lor ar putea pune cruce economiilor respective, după ce a înghiţit sume de-a dreptul inimaginabile.
3. "..daunele colaterale dramatice" sunt se pare cauza principală pentru care nici un stat nu are curajul să ia măsurile radicale şi dure, dar probabil absolut necesare pentru a supravieţui economic. Teama faţă de mişcări sociale de masă, de haos, de incapacitatea poporelor de a face faţă unor regimuri drastice de austeritate probabil fără precedent, îi face se pare mai pe toţi guvernanţii să amâne măsurile necesare. Unele state probabil se pot duce până dincolo de limita de timp la care măsurile respective mai pot să dea rezultate.
Ce ar fi bine de făcut ?
Probabil că guvernul în funcţie va trebui să ia măsurile cele mai hotărâte INDIFERENT cât de dureroase vor fi şi INDIFERENT pentru ce procent de populaţie. Pentru că alternativa cea mai probabilă ar fi probleme şi mai mari pentru un procent şi mai mare.
Ca răspuns la acţiunile guvernului, oamenii ar trebui să suporte probabil lipsuri la care acum nici nu se gândesc, dar mai ales să scoată din pământ, din piatră seacă, iniţiative economice pentru sine, care să se brodească la situaţiile specifice nou-nouţe, privind mai ales sursele de energie şi simbioza cu mediul.
În contextul ăsta orice demers de conştientizare a cetăţenilor privind realitatea dureroasă a crizei este binevenită. Orice idee merită încercată practic şi orice iniţiativă personală trebuie încurajată.
Orice activităţi ale oricărei organizaţii ce încurajează oamenii să-şi asume responsabilitatea vieţii lor şi a stării materiale ale propriilor familii sunt binevenite.
Măsurile economice luate de guvern trebuie intens mediatizate ca şi toate aspectele legate de mersul economic la nivel mondial.
În toate cele de mai sus ar fi necesară (chiar vitală) implicarea mass-media, un trend civic extrem de consistent, specialişti economici performanţi şi politicieni responsabili.
Dacă am o fărâmă de dreptate, România nu stă bine. Ba aş zice că nu stă nici măcar rău.
Nu stă... în nici un fel.
Un guvern ce ţopăie-ntr-un picior, o mass-media plină de demenţi, o masă de politicieni mai mulţi nemernici decât bine intenţionaţi, (conform raportului de forţe parlamentar) şi, tronând regeşte peste toţi, un popor dezorientat, zăpăcit, incapabil de a-şi lega singur nici şireturile de la galoşi, ce a exersat primirea pomenii până la perfecţiune.
Cred că la faza asta României i-ar prinde tare bine o minune. Dacă ştie cineva o lambă fermecată, un peştişor fermecat, sau altceva fermecat în afară de băietanul cu manelele, mare pomană şi-ar face.
Iar eu tre' să mă duc să mai lucrez pentru mine la câte ceva, că n-am de gând să fac doar exerciţiu de limbă şi conexiuni neuro. Puţină acţiune face bine la ten.
Cele de mai sus, aşa cum am spus, sunt doar "gândeala de iunie", pentru propria mea orientare. Nu vă luaţi după ea dacă vi se pare dusă cu sorcova , că riscaţi să păţiţi ce o să paţ io.
______________________
* CDP = Carpato-Danubiano-Pontic.
.
Recunosc, după sumele mişcate de Obama, 100 de miliarde de euro, nu mă mai impresionează ca prima dată. Uneori, vag, îmi mai aminesc cât trăgea România Socialistă la şaibă să plătească 2-3 amărâte de miliarde (de dolari). Şi parcă firele de păr execută comanda cazonă verticală când încerc să-mi imaginez sumele pe care le vehiculează oamenii ăştia aici..
Dar să nu lucrez pe impresiile mele ci mai degrabă pe concluziile celor ce se pricep.
Iar vorbele lor sună cam aşa :
"Noul proiect de buget pare să deschidă perspectiva asupra unei prăpăstii.... Planificarea financiară pe termen mediu prevede până în 2013 noi datorii în valoare de 310 miliarde de euro. Germania va încălca din nou în mod flagrant criteriile deficitului bugetar prevăzute în pactul de stabilitate pentru moneda euro. "
Pare groasă treaba. Să oferi perspectiva unei prăpăstii vorbind depre economie, treaba lor, da' nu-i fromos.
"...situaţiile excepţionale justifică adoptarea unor măsuri excepţionale... Efectul va fi nu doar lipsa mai multor miliarde de euro la perceperea impozitelor, cât şi suprasolicitarea noului buget federal. Acesta trebuie să includă atât pachetele de ajutoare pentru salvarea băncilor, cât aşa-numitul fond pentru Germania, destinat ajutorării celorlalte ramuri economice în vederea depăşirii crizei.."
Totuşi în mintea mea dăinuie încă încrederea că acolo, la butoanele banilor şi a macroMAnivelelor economice, sunt oameni care au altă perspectivă decât de la parter, alte cunoştinţe şi de bună samă au soluţii şi pot să facă estimări cât de cât pertinente pe perioade de timp de măcar câţiva ani şi probabilităţi pentru câteva decenii.
Dar lucrurile stau parcă mai puţin liniştitor :
"Ministrul federal al finanţelor intenţionase de fapt să facă un ultim pas în vederea asanării bugetului şi să prezinte, pentru 2011, primul plan de buget echilibrat, care să nu prevadă noi datorii. În loc de aceasta, el a prezentat un nivel record al datoriilor, care ar fi fost anul trecut de neconceput..."
Înţeleg deci că domnul ministru cu capul lui de neamţ, a fost silit să facă acum ceva ce cu doar un an în urmă era de neconceput.
În mod logic 2010 poate aduce cu sine ceva ce acum este de ... neconceput !!!!
Şi cu ocazia asta s-a dus pe apa sâmbetei şi liniştea mea la gândul că "ăia deştepţi" ştiu ce fac.
"...strategia de a renunţa la a face economii în vederea combaterii crizei, şi de a accepta, în schimb, deficitele bugetare uriaşe şi astuparea găurilor din buget cu ajutorul datoriilor, s-a dovedit corectă. De altfel, ea şi este lipsită de alternativă devreme ce o politică riguroasă de austeritate economică ar provoca daune colaterale dramatice, slăbind cererea de cumpărare şi aşa modestă, şi afectând în plus criza conjuncturii economice, situaţia pe piaţa de muncă şi evoluţia financiară a claselor sociale, totul culminând, în final, cu o scădere şi mai puternică a sumelor percepute din impozite..."
Mie mi se pare că de fapt marii "specialişti" nu mai specializează nici o ceapă degerată. În loc să acţioneze asupra fenomenuli econimic, ei REacţionează. Măsurile nu vizează soluţii de ieşire din criză, indiferent ce costuri sociale ar fi necesare, ci protecţia socială indiferent de urmările economice pe termen mediu şi lung. Iar "lung" a început să însemne doar ... câţiva ani !!!!
"Majorarea impozitelor şi a taxelor sociale este mult mai probabilă decât reducerea fiscală, cu atât mai mult cu cât rezervorul de scamatorii, la care s-a recurs frecvent în trecut, este epuizat." Bine că recunosc în cele din urmă că până acum au scos batiste din pălărie.
Păi după ce mi-au pus ăştia creierii pă moaţe, aş cam zice că :
1. Pe nea Euro nu-l aşteaptă zile prea bune.
Chestia e că nu m-aş aventura să vorbesc de devalorizare în raport cu alte monede pentru că situaţia poate fi cred similară şi cu celelalte, ce depind evident şi ele de mersul economiilor ce le reprezintă. Nici dolarul nu stă pe roze şi cam toate sunt probabil în situaţii cel puţin apropiate.
Dar (şi asta poate fi foarte important !!!) cred că ţara care va face cei mai hotărâţi paşi pentru rezolvarea crizei are şansa istorică de a crea un raport monetar incredibil de favorabil faţă de orice altă monedă din lume, oricât ar părea de solidă acum respectiva concurentă.
2. "Pachetele de ajutoare pentru salvarea băncilor" se dovedesc a fi pietre de moară de gâtul întregii economii (indiferent de statul care face asta) care are neinspirata idee să nu le lase să falimenteze, aşa cum merită. "Salvarea băncilor" începe să miroasă tot mai mult a sinucidere planificată. Falimentul ar fi avut loc deja cu câţiva ani în urmă dacă nu se recurgea la asistenţa statului, iar atunci ar fi fost probabil cumplit ca efecte pentru o parte importantă a populaţiei şi cu efecte nefaste consistente asupra economiilor respective. Dar dacă nu va putea fi evitat (şi sunt semne din care se pare că NU va putea fi) falimentul lor ar putea pune cruce economiilor respective, după ce a înghiţit sume de-a dreptul inimaginabile.
3. "..daunele colaterale dramatice" sunt se pare cauza principală pentru care nici un stat nu are curajul să ia măsurile radicale şi dure, dar probabil absolut necesare pentru a supravieţui economic. Teama faţă de mişcări sociale de masă, de haos, de incapacitatea poporelor de a face faţă unor regimuri drastice de austeritate probabil fără precedent, îi face se pare mai pe toţi guvernanţii să amâne măsurile necesare. Unele state probabil se pot duce până dincolo de limita de timp la care măsurile respective mai pot să dea rezultate.
Ce ar fi bine de făcut ?
Probabil că guvernul în funcţie va trebui să ia măsurile cele mai hotărâte INDIFERENT cât de dureroase vor fi şi INDIFERENT pentru ce procent de populaţie. Pentru că alternativa cea mai probabilă ar fi probleme şi mai mari pentru un procent şi mai mare.
Ca răspuns la acţiunile guvernului, oamenii ar trebui să suporte probabil lipsuri la care acum nici nu se gândesc, dar mai ales să scoată din pământ, din piatră seacă, iniţiative economice pentru sine, care să se brodească la situaţiile specifice nou-nouţe, privind mai ales sursele de energie şi simbioza cu mediul.
În contextul ăsta orice demers de conştientizare a cetăţenilor privind realitatea dureroasă a crizei este binevenită. Orice idee merită încercată practic şi orice iniţiativă personală trebuie încurajată.
Orice activităţi ale oricărei organizaţii ce încurajează oamenii să-şi asume responsabilitatea vieţii lor şi a stării materiale ale propriilor familii sunt binevenite.
Măsurile economice luate de guvern trebuie intens mediatizate ca şi toate aspectele legate de mersul economic la nivel mondial.
În toate cele de mai sus ar fi necesară (chiar vitală) implicarea mass-media, un trend civic extrem de consistent, specialişti economici performanţi şi politicieni responsabili.
Dacă am o fărâmă de dreptate, România nu stă bine. Ba aş zice că nu stă nici măcar rău.
Nu stă... în nici un fel.
Un guvern ce ţopăie-ntr-un picior, o mass-media plină de demenţi, o masă de politicieni mai mulţi nemernici decât bine intenţionaţi, (conform raportului de forţe parlamentar) şi, tronând regeşte peste toţi, un popor dezorientat, zăpăcit, incapabil de a-şi lega singur nici şireturile de la galoşi, ce a exersat primirea pomenii până la perfecţiune.
Cred că la faza asta României i-ar prinde tare bine o minune. Dacă ştie cineva o lambă fermecată, un peştişor fermecat, sau altceva fermecat în afară de băietanul cu manelele, mare pomană şi-ar face.
Iar eu tre' să mă duc să mai lucrez pentru mine la câte ceva, că n-am de gând să fac doar exerciţiu de limbă şi conexiuni neuro. Puţină acţiune face bine la ten.
Cele de mai sus, aşa cum am spus, sunt doar "gândeala de iunie", pentru propria mea orientare. Nu vă luaţi după ea dacă vi se pare dusă cu sorcova , că riscaţi să păţiţi ce o să paţ io.
______________________
* CDP = Carpato-Danubiano-Pontic.
.
luni, 27 aprilie 2009
* Povestea lucrurilor
Excelent filmuleţ.
Într-o manieră absolut neaşteptată.
De ce criza va fi aşa nasoală, de ce oamenii de afaceri sunt aşa de puternici, de ce politicienii le şterg pantofii (în subsidiar, cei români folosesc limboaca la trebuşoara asta), de ce tot la afacerişti ne e de fapt salvarea, de ce pricepem greu lucrurile simple.... de ce.... de ce....
Nu vă ţin de vorbă, mai bine vedeţi.Vedeţi şi că e vorba de 20 de minute.
În care e concentrat ce nu reuşesc alţii să spună în 20 de ore.
.
miercuri, 1 aprilie 2009
* Măcar să ştim de unde ni se trage. Tortul de criza.
Aparent se vorbeşte despre criză.
În realitate mi se pare ca mai degrabă se bălmăjeşte. Un amestec de date pe care omul obişnuit nici nu se mai osteneşte să încerce a le pricepe.
Criza financiară.....criza imobiliară....criza energetică.....
Dacă înţeleg mai mult, poate ar avea şansa pentru alte abordări, mai raţionale si mai productive, pe termen mediu şi lung.
Zic şi eu, nu dau cu paru'.
DAR !
Cel mai mare defect al rasei umane este incapacitatea noastră de a înţelege funcţia exponenţială.
Ok. Dacă zici domnia ta. Şi ? Care-i şpilu ?
Păi cică e ăla că..
..Funcţia exponenţială este folosită pentru descrierea dimensiunii oricarui element ce are o creştere continuă, de exemplu "5% pe an".
Păi să fie. La ea, acolo. Tot nu m-am dumirit.
În vara lui 1986, rapoartele informative anunţau că populaţia globului a atins numarul de 5 miliarde de oameni şi are o rată de creştere de 1,7% pe an...
Aha. Păi creşte şi ea, ce să facă ? De ce ar trebui să mă îngrijoreze amărâtul ăla de nici 2% ?
...dacă calculaţi timpul de dublare, veţi găsi că acesta este de doar 41 de ani.
41 ? Pare cam puţin. De fapt cam al dracu de putin pentru o dublare, pornind doar de la 1,7% !!!!!! Hmmm !
Da Pământu-i mare. Şi rotund. Ne dăm pe după el.
"Scientific American" concluzionează : "..producţia de alimente va creşte în urmatorii 40 de ani cât să acopere nevoile de hrană pentru aproximativ 9 miliarde de oameni"
Păi stai sa socotesc cu degetu..... care vas zică...dublare in 41 de ani...face 10 miliarde...papa la momentul ăla, pentru numa 9..... Una bucata miliard face post nonstop. Parcă nu mă mai simt aşa de confortabil. Toto se uită la mine cu o mutră oarecum întrebătoare, gândindu-se probabil la meniurile chinezeşti !
Totuşi un oscior acolo, o frunză de salată.... o maslină, poate găsim noi şi pentru...
...dacă această creştere modestă de 1,7% anual, continuă, neschimbată, pe viitor, populaţia lumii va spori la o densitate de 1 om/metru pătrat pe toată suprafaţa uscatului de pe glob în 600 de ani....
BĂI..., mă laşi ??? Ce-i aia 1 om/m2 ??? Aşa nu se poate trăi, ce dracu' ? Şi 600 de ani e cam cât a trecut de la Ştefan Cel Mare pân acu... adicătele puţin.
...iar masa oamenilor va egala masa globului pământesc în doar 1800 de ani.
BUN. Acu m-am lamurit. Sorcova vesela.....
Nene eşti dus. Ca doar n-o sa facem doo Pământuri în tot atâta timp cât a trecut de când Decebal şi cu Gerula băteau romani cu căciula.
E la mintea cocoşului că lucrurile se vor opri înainte de a ajunge acolo.
...avem câteva lucruri care ar trebui încurajate dacă vrem să încetinim creşterea populaţiei...
Ai văzut ???? Ehehe, normal că dacă vrei poţi !
...Contracepţia, avortul, familii reduse, oprirea emigraţiei, bolile, războiul, crimele, accidentele, şi desigur fumatul, în mod clar contribuie la scăderea populaţiei...
Poftiiim ???
Stau .... mă uit.... încerc să mă gîndesc..... mă mai uit odată.... mai stau....
Păi ăsta mai că nu zice că nazismul e o treabă excelentă.Sau boamba atomică. Ce naiba ?????
S-a dus dracu soarele d'afară.
...natura va alege metoda de a face asta din lista menţionată.....sau putem încerca să alegem NOI de acolo o opţiune care ne-ar conveni mai mult...
Ce mă supără ăştia care vin cu chestii nasoale şi au şi dreptate, de nu pot să mă concentrez la cafea !
Nu-i pot găsi cusur raţionamentului strict logic şi matematic, aşa că sper măcar ca premisele să fie eronate.
Mă uit în tabelul din capu' blogului (click pe "population") şi văd că ne apropiem de 7 miliarde. De la alea 5 din '86 ! Pare să respecte graficul ăla diabolic de creştere anuală cu 1,7%. Nasol.
Mă uit pe teveu şi văd astalaltă
Şi-mi aduc aminte că, cu puţină vreme în urmă, piratul nost' grăia cătră mateloţi
REALITATEA.NET - Traian Băsescu: Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, iar luna mai va fi cel mai bun moment pentru moneda naţională
Aşa că mă găndesc io tare-n sinea mea : ce mare brânză rezolvăm cu un împrumut FMI, salarii îngheţate, creşterea vârstei de pensionare, la o scară ca asta ???
Ce mare brânză rezolvăm cu toate măsurile locale şi/sau zonale dacă la nivelul macro cretinii se puiesc până pocnesc ?
Şi dacă totuşi, reuşim să cosmetizăm pentru moment şi să dăm o vopsea nouă pe şandramaua putredă, care ar fi paşii urmatori ?
Un fragment mai lunguţ al expunerii profesorului Bartlett, de vre-o 20 de minute, AICI, în MooViq.
.
În realitate mi se pare ca mai degrabă se bălmăjeşte. Un amestec de date pe care omul obişnuit nici nu se mai osteneşte să încerce a le pricepe.
Criza financiară.....criza imobiliară....criza energetică.....
Ceea ce se vede în presă e mai degraba o preocupare a semnatarilor pentru propriul loc de munca decât pentru explicarea problemei pe inţelesul cititorilor. Ca doar şi pentru ei e criză, ce dracu' !
Asta n-ar fi rău deloc în fond, dacă ar avea însă o perspectivă mai lungă un pic, sau mai largă. Pentru că dacă oamenii nu înţeleg ce se petrece, de ce trebuie să unească Postul Paştelui cu cel al Crăciunului, modul lor de acţiune nu poate fi decât conjunctural, un fel de reacţie primitivă la probleme punctuale, de suprafaţă şi care pot fi uneori şi benefice. Printr-un noroc chior.
Dacă înţeleg mai mult, poate ar avea şansa pentru alte abordări, mai raţionale si mai productive, pe termen mediu şi lung.
Zic şi eu, nu dau cu paru'.
La urma urmei, ceea ce pare să-l intereseze pe tot mai inexistentul cititor pare a fi custodia obţinută de Răduleasca chiar mai mult decât ultimile falimente răsuntoare ce lovesc alte economii în plin. Altele decât a noastră, pentru că la noi e destul de greu să loveşti economia în plin. Până o găseşti pe cele coclauri unde s-a pitit, ţi se termină şi benzina şi ziua de lucru.
DAR !
Când raportul leu-euro se va benocla prin lunetă la salariul îngheţat, şi va lovi în bugetul ăla cât o alună al amăreşteanului, cu precizia localizării prin satelit , Răduleasca fi-va uitată.
Acum câteva zile, privind un fragment de expunere a prof. Albert Bartlett, mă gândeam la criză ca la un tort aniversar. Oferit omenirii cu ocazia împlinirii a 7 miliarde de suflete.
Ceea ce vedem din el sunt lumânărelele aprinse de genul împrumutul FMI, creşterea varstei de pensionare sau îngheţarea îngheţatei, iar pentru cei un pic mai pretenţioşi, floricelili de marţipan valutar şi glazura acţiunilor bursiere.
Toate astea insă, stau aşa pentru că sunt aşezate pe un strat de blaturi succesive, cu diverse creme între dânsele, strat care nu se prea vede până nu tai o felie.
Dacă ceea ce vedem din criză sunt problemele-efect la nivel financiar-imobiliar-energetic....şamd, ele au dedesupt straturi mult mai consistente de a căror rezolvare depinde esenţial şi configuraţia celor menţionate, ce au mai degrabă rol cosmetic în marea noastră prijitură.
Mă uit la Bartlett cum zice :Cel mai mare defect al rasei umane este incapacitatea noastră de a înţelege funcţia exponenţială.
Ok. Dacă zici domnia ta. Şi ? Care-i şpilu ?
Păi cică e ăla că..
..Funcţia exponenţială este folosită pentru descrierea dimensiunii oricarui element ce are o creştere continuă, de exemplu "5% pe an".
Păi să fie. La ea, acolo. Tot nu m-am dumirit.
În vara lui 1986, rapoartele informative anunţau că populaţia globului a atins numarul de 5 miliarde de oameni şi are o rată de creştere de 1,7% pe an...
Aha. Păi creşte şi ea, ce să facă ? De ce ar trebui să mă îngrijoreze amărâtul ăla de nici 2% ?
...dacă calculaţi timpul de dublare, veţi găsi că acesta este de doar 41 de ani.
41 ? Pare cam puţin. De fapt cam al dracu de putin pentru o dublare, pornind doar de la 1,7% !!!!!! Hmmm !
Da Pământu-i mare. Şi rotund. Ne dăm pe după el.
"Scientific American" concluzionează : "..producţia de alimente va creşte în urmatorii 40 de ani cât să acopere nevoile de hrană pentru aproximativ 9 miliarde de oameni"
Păi stai sa socotesc cu degetu..... care vas zică...dublare in 41 de ani...face 10 miliarde...papa la momentul ăla, pentru numa 9..... Una bucata miliard face post nonstop. Parcă nu mă mai simt aşa de confortabil. Toto se uită la mine cu o mutră oarecum întrebătoare, gândindu-se probabil la meniurile chinezeşti !
Totuşi un oscior acolo, o frunză de salată.... o maslină, poate găsim noi şi pentru...
...dacă această creştere modestă de 1,7% anual, continuă, neschimbată, pe viitor, populaţia lumii va spori la o densitate de 1 om/metru pătrat pe toată suprafaţa uscatului de pe glob în 600 de ani....
BĂI..., mă laşi ??? Ce-i aia 1 om/m2 ??? Aşa nu se poate trăi, ce dracu' ? Şi 600 de ani e cam cât a trecut de la Ştefan Cel Mare pân acu... adicătele puţin.
...iar masa oamenilor va egala masa globului pământesc în doar 1800 de ani.
BUN. Acu m-am lamurit. Sorcova vesela.....
Nene eşti dus. Ca doar n-o sa facem doo Pământuri în tot atâta timp cât a trecut de când Decebal şi cu Gerula băteau romani cu căciula.
E la mintea cocoşului că lucrurile se vor opri înainte de a ajunge acolo.
...avem câteva lucruri care ar trebui încurajate dacă vrem să încetinim creşterea populaţiei...
Ai văzut ???? Ehehe, normal că dacă vrei poţi !
...Contracepţia, avortul, familii reduse, oprirea emigraţiei, bolile, războiul, crimele, accidentele, şi desigur fumatul, în mod clar contribuie la scăderea populaţiei...
Poftiiim ???
Stau .... mă uit.... încerc să mă gîndesc..... mă mai uit odată.... mai stau....
Păi ăsta mai că nu zice că nazismul e o treabă excelentă.Sau boamba atomică. Ce naiba ?????
S-a dus dracu soarele d'afară.
...natura va alege metoda de a face asta din lista menţionată.....sau putem încerca să alegem NOI de acolo o opţiune care ne-ar conveni mai mult...
Ce mă supără ăştia care vin cu chestii nasoale şi au şi dreptate, de nu pot să mă concentrez la cafea !
Nu-i pot găsi cusur raţionamentului strict logic şi matematic, aşa că sper măcar ca premisele să fie eronate.
Mă uit în tabelul din capu' blogului (click pe "population") şi văd că ne apropiem de 7 miliarde. De la alea 5 din '86 ! Pare să respecte graficul ăla diabolic de creştere anuală cu 1,7%. Nasol.
Mă uit pe teveu şi văd astalaltă
Şi-mi aduc aminte că, cu puţină vreme în urmă, piratul nost' grăia cătră mateloţi
REALITATEA.NET - Traian Băsescu: Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, iar luna mai va fi cel mai bun moment pentru moneda naţională
Aşa că mă găndesc io tare-n sinea mea : ce mare brânză rezolvăm cu un împrumut FMI, salarii îngheţate, creşterea vârstei de pensionare, la o scară ca asta ???
Ce mare brânză rezolvăm cu toate măsurile locale şi/sau zonale dacă la nivelul macro cretinii se puiesc până pocnesc ?
Şi dacă totuşi, reuşim să cosmetizăm pentru moment şi să dăm o vopsea nouă pe şandramaua putredă, care ar fi paşii urmatori ?
Un fragment mai lunguţ al expunerii profesorului Bartlett, de vre-o 20 de minute, AICI, în MooViq.
.
joi, 22 ianuarie 2009
* Nu lasa pe maine ce poti face azi. Lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie.
Am dat peste nişte articole despre fuziunea unor mărci auto ce mi-au legănat visele copilăriei.
Fuziuni asemeni îmbrăţişării grupurilor de paraşutişti ce au sărit din avion cu disperare în loc de curaj şi rucsace în loc de paraşute.
Acu se rotesc diafan într-o ultimă şi sublimă plutire, înainte de terciul final.
Copil fiind ...nu prin păduri umblam.
Ca n-aveam pomi în zonă.
Aveam blocuri.
Pomii ereau decantaţi şi frământaţi în măruntaiele pământului să facă petrol dintr-înşii.
Pe vemea aia visam să am maşină.
Vremile-au trecut, zi după zi, şi omenirea începe să afle ce
stă-n spatele zicerii :"ai grija ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se-mplinească".
Fuziuni asemeni îmbrăţişării grupurilor de paraşutişti ce au sărit din avion cu disperare în loc de curaj şi rucsace în loc de paraşute.
Acu se rotesc diafan într-o ultimă şi sublimă plutire, înainte de terciul final.
Copil fiind ...nu prin păduri umblam.
Ca n-aveam pomi în zonă.
Aveam blocuri.
Pomii ereau decantaţi şi frământaţi în măruntaiele pământului să facă petrol dintr-înşii.
Pe vemea aia visam să am maşină.
Vremile-au trecut, zi după zi, şi omenirea începe să afle ce
stă-n spatele zicerii :"ai grija ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se-mplinească".În curând "a-ţi cumpăra maşină" va fi probabil echivalent cu a-ţi cumpăra ştreang.
Nu mai e nici un secret că petrolul nostru cel de toate zilele s-a dus odată cu respectivele zile.
Bineînţeles că media noastră se dovedeşte încă o dată complet aiuristică, preluând prosteşte o denumire generică care mie mi se pare falsă : "Criza finaciară" :
..de parcă lipsa cu care începem să ne confruntăm după ce am consumat cu o naivă iresponsabilitate într-o sută de ani ce a dospit pământul într-o sută de milioane, este de .... bani !!!
Banii cresc în pom.Izvorăsc din pământ şi iaca, seacă izvoru' !
Evident că aspectul financiar este doar urmarea, unul din efectele adevaratei crize, care, după mine, nici n-a început încă cu adevărat.
Netul urla de ani buni de la Hubbert cetire, cu un cor impresionant de voci mixte, de universitari amestecaţi cu nebuni şocaţi, cu specialişti în domeniul petrolier şi cu guru sectanţi, cu psihologi şi semianalfabeţi, d'a valma, că se termină petrolul !
Daţi pe Google un "Search" la "Pick Oil" şi ştergeţi-o repede din încăpere că ce iese d'acolo vă ia aerul.
Articolul ăsta sau ăsta au trecut destul de neobservate la vremea lor, din motive atat politice cât şi de tot râsul, comparativ cu importanţa informaţiei.
Petrolul evident că se termină. Dat fiind că nefiind, nu mai este.Şi dacă se termină o sa fie nasol că n-avem încă nici un înlocuitor pe măsură.
Şi asta pare pe bune.
Şi dac nu avem înlocuitor, criza va muşca adânc din toate sectoarele economice, procentual ,din toate ţările industrializate, dar va afecta pe toate planurile vieţii economice şi sociale cam pe toată lumea.
Dacă nu eşti destul de speriat încât să-ţi astupi urechile şi să pretinzi că ce este nu există, iar ceea ce se termină este din belşug, te uiţi mai atent, raţionezi rece şi te întrebi ce ar fi de facut !
Probabil că sunt multe care nu numai că se pot face, ci chiar trebuie facute.
Cât mai repede, mai ferm şi mai profund.
Chestia cu sursele alternative, retehnologizări....şamd este un cu totul alt subiect, ce nu-l am în vedere aici.
Ceea ce am în vedere acum este un prim pas vital la nivelul unei societăţi de oameni posesori de cap.
Şi cu ceva într-ânsul.
Şi mă gândesc la nevoia imperioasă de conştientizare a populaţiei asupra dimensiunilor şi profunzimii problemei cu care avem de-a face.
De importanţa înţelegerii de fiecare individ a câtorva elemente :- treaba-i nasoală; foarte nasoală;
- se poate trece peste ea; chiar se poate;
- pentru a trece trebuie făcut ceva efectiv; chiar de noi, fir'ear al dracu';
- acest "ceva" trebuie făcut ... ieri !
Daca "ieri" s-a dus, să facem azi urgent, cu activitate suplimentară pentru recuperarea întârzierii, dar în nici un caz "mâine".
Asta dacă vrem să mai existe şi "poimâine".În trebuşoara asta desigur că un rol important îl pot avea polititcienii.
Dar din câte înţeleg eu acum, ei sunt destul de aiuriţi să n-o facă.
Guvernul Boc, ca orice alt guvern probabil (excluzând nemernicii ia care si-şau bătut joc ultimii 3 ani - ăla a fost o adunatură de tâlhari, nu guvern) va căuta să netezească cât de mult posibil lipsurile ce vor urma pentru a nu pierde situaţia socială de sub control.
Opoziţia în schimb, va proceda aproape sigur la o nesimţire previzibilă : guvernanţii-s vinovaţi de criză. De scăderea leului, închiderea unităţilor productive şi, inevitabil, de creşterea preţului petrolului.
În plus, politicienii români (ca specie subumană într-o măsură destul de importană), sunt complet duşi cu sorcova când e vorba de lucruri concret-palpabile precum cel in discuţie, aşa cum dovedeşte unul celebru :
"...în joc mai sunt şi alte cauze - de exemplu, încălzirea globală ..."..da,da, da....chiar aşa zice , nu glumesc !!!
"...soluţii punctuale se pot gasi...În SUA, spre exemplu, senatorii americani din comisia juridică i-au luat serios la întrebări pe directorii companiilor petroliere cu privire la creşterea preţului..."
....şi asta e pe bune scris de el. Adică nu conteaza cât petrol e, dacă scade preţul, s-a rezolvat după mintea lui !
Astea le spune Adrian Nastase AICI, punând desigur în final punctul pe Y :
"Vă reamintesc, la noi, cele două unităţi de la Cernavodă, au fost realizate, în principal, în perioada guvernărilor de stânga ..." Pam-Pam !
Păi, să fiu iertat, dar când un personaj care a condus cea mai importantă institutţe executivă a ţării, îmi serveşte asemenea elucubraţii, fie el este un idiot, fie mă consideră pe mine unul.
Deci în ceea ce priveşte politicienii, eu nu prea am speranţe.
Mai este însă o forţă. Şi poate cea mai importantă : media !
Este cea care aduce la cunoştinţă direct omului de rând informaţia, cea care ştie, poate, şi are obligaţia să facă cercetări, interviuri cu persoane serioase, în cunoştinţă de cauză, popularizarea problemelor dar şi a soluţiilor pentru ele.
Media are în propietate mijloacele şi capacităţile necesare pentru a afla, a selecta, analiza, prezenta şi a explica ce mama dracu' se petrece cu societatea noastră, cu cea a altora, cu cea a întregii omeniri şi relaţia ei cu resursele astea.
Ştie să se adreseze membrilor societăţii astfel încât sa le trezeasca interesul, emoţiile, intelectul, să pună subiectele în discuţie şi să formeze curente de opinie.Nonpolitice şi prosociale.
Ceea ce văd până acum în media sunt fie specialişti ce se referă la o nişă de rezistenţi la plictiseală, cum e The Money Channel, (absolut necesar, pe care vi-l recomand, dar insuficient) fie o categorie de urechişti ce redau destul de strâmb ce oricum nu înţeleg nici ei, fie o adunătură de măscărici idioţi care fac "Caragiale24/7" nonstop şi transfrontalier.
Nu mă opresc la articolul ăsta aproape ridicol din Cotidianul, care nu se justifică raţional decât drept şopârlă a producatorilor auto. Asemenea poziţii sunt destul de rare şi persoanele serioase se feresc să apară pe acolo şi să devina ţinta ironiilor.
Merită în schimb citit articolul ăsta din "22".
Dar cel mai ascuţit vârf media, cel de sticlă, rămâne mut, surd şi orb la adevăratele nevoi sociale. Oferă cu prisosinţă cele mai mari bazaconii pe care mi-a fost dat să le văd de când ma stiu privind la tv, de la aruncat pahare cu apă-n moacă, până la aruncat moderatorii-n tomberoane.
Inevitabil, va veni şi timpul în care prima pagină va conţine ceea ce ne interesează.
Dar dacă va fi după momentul în care se putea face ceva, după ce s-a ieşit cu bâta-n stradă şi s-au spart capete prosteşte, după ce explicarea situaţiei este inutilă, şi pentru că nu mai produce nici o soluţie dar şi pentru că nu mai are nici măcar cine s-o cetească...
...dacă abia atunci media română o să facă ceva constructiv pentru poporul ăsta amărât, de ce s-o mai facă ?
Eu zic ca nu-i bine sa laşi pe mâne ce poţi face azi !
Şi în nici un caz pe poimâine.
Dacă nu avem ocazia să înţelegem, să găsim solutii şi să le aplicăm, atunci relaţia leu-restul lumii va continua cum a început acum.
Pentru că restul lumii nu stă, cum stăm noi !Ce ziceţi de un 6,7-7,3 lei/euro încă din anul 2009 ?
.
miercuri, 14 ianuarie 2009
* O cheie pentru o usa descuiata.
Am ramas dator cu o completare la povestea aia.
Cum raspundem unei eventuale (probabile) situatii mai putin placute cu care ne putem intalni la un moment dat.
Se'nchide aia, ailalta, se devalorizeaza leu', creste euro si cu el si rata la banca, factura la telefon si cea de la cablu si net (ca si astea-s in euro cred) iar la slujba se mareste doar numarul de zile dintre salarii nu si suma pe care o contin.
Iar noi... hai sa gandim pozitiv !
Ce solutie ne ofera "The Secret" ?
Ne spune cum sa ramanem la "servici" daca serviciu' a plecat acasa ?
...ne plateste Universu' facturile daca ne gandim intens la trebusoara asta ?
Am selectat cateva vorbe spuse de Jack Canfield acolo, care mi s-au parut elocvente.
Probabil ca stiti deja, este vorba despre unul dintre cei mai cunoscuti scriitori motivationali, ajuns si in Romania prin seria "Supelor de pui pentru suflet" dar si a unora cu mai putin sirop, precum "Factorul Aladin" sau "Puterea Concentrarii".
Acum lanseaza "The Succes Principles" al carui titlu vorbeste de la sine despre subiect.
Ce spune deci Jack :
".. Secretul m-a transformat cu adevarat, pentru ca am crescut intr-o familie in care tatal meu era foarte negativist, si credea ca oamenii bogati au ajuns acolo calcandu-i pe ceilalti in picioare. Credea ca toti cei cu bani trebuie ca i-au dobandit prin inselaciune. Asa ca am crescut cu prejudecata ca banii te fac rau, ca numai oamenii rai au bani si ca banii sunt ceva foarte greu de dobandit. "Crezi ca sunt bancher?, era una dintre vorbele favorite ale tatei. Am crescut crezand cu adevarat ca viata este dificila, ca este grea, ca viata este o lupta epuizanta. Numai cand l-am cunoscut pe Clement Stone, un om care cunostea Secretul, viata mea a inceput sa se schimbe.
"Orice lucru conceput de minte poate fi realizat."
(C. Stone)
Cand am inceput sa lucrez cu Stone, el mi-a spus: "Vreau sa-ti stabilesti un scop care sa fie atat de mare incat, daca il vei realiza, sa ramai trasnit. Atunci iti vei da seama ca numai datorita a ceea ce te-am invatat ai ajuns unde ai ajuns." Pe vremea aceea castigam cam 8000 de dolari pe an si, nu stiu de ce, mi-am dorit ceva concret, asa ca am spus, "Vreau sa castig 100 de mii de dolari pe an."
Nu aveam nici o idee cum ar putea sa se intample asta. (1)
Nu vedeam nici o strategie, nici o posibilitate, insa am zis doar, "am sa sustin asta, am sa cred in asta, ma voi comporta ca si cand asta ar fi adevarat, si imi voi incredinta dorinta Universului." Asta am facut.
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la el a fost sa inchid ochii si sa-mi vizualizez scopurile ca si cand ar fi deja atinse. Asa ca am scris pe o bancnota o suta de mii si am lipit-o de tavan, asa incat sa fie primul lucru pe care sa-l vad cand ma trezesc. M-am uitat in sus si bancnota era acolo iar asta mi-a amintit de dorinta mea. Apoi am inchis ochii si m-am vizualizat traind ca si cand as avea o suta de mii de dolar
i.
In primele 30 de zile nu-mi venea nici o idee, nimeni nu-mi dadea mai multi bani.
Dintr-o data, cand eram la dus, cam dupa o luna, mi-a venit o idee de o suta de mii de dolari. Pur si simplu mi-a venit. (2)
Si m-am gandit ca daca voi vinde patru sute de mii de exemplare cu un sfert de dolar bucata asta va insemna o suta de mii de dolari.
Cartea era demult acolo, dar nu-mi trecuse niciodata o astfel de idee prin minte.
Cand te simti inspirat, trebuie sa fii increzator si sa actionezi in consecinta. Nu stiam cum sa fac asta, nu stiam cum sa vand patru sute de mii de exemplare, nu incercasem niciodata asa ceva. Atunci mi-au cazut ochii, intr-un supermarket, pe revista National Inquirer.
O vazusem de un milion ori, dar n-o bagasem in seama pana atunci.
Acum mi-a sarit dintr-o data in ochi.
Si m-am gandit, "Daca cititorii ar sti de cartea mea, cu siguranta s-ar gasi patru sute de mii sa o cumpere." Sase saptamani mai t
arziu am tinut o conferinta la Hunter College in New York, in fata a sase sute de profesori. La sfarsit, o femeie s-a desprins din auditoriu si mi-a spus, "Grozava conferinta, as vrea sa fac un interviu cu tine. Iata cartea mea de vizita." Atunci am intrebat-o, "Pentru cine scrii?" "Sunt liber-profesionista, dar de obicei colaborez cu National Inquirer." Ascultand-o, mi-a trecut prin cap coloana sonora din Twilight Zone. Chestia asta chiar functioneaza !!!
Asa ca articolul a aparut si vanzarile cartii mele au inceput sa creasca. Insa ceea ce voiam sa subliniez e ca am atras in viata mea toate aceste evenimente, inclusiv aceasta persoana.
Pe scurt, nu am facut o suta de mii de dolari in acel an.
Am facut 92,327 dolari.
Credeti ca am fost deprimat si ca mi-am spus, "Treaba asta nu merge?"
Nu, am spus, "Este extraordinar!"
Atunci sotia mea mi-a spus, "Daca a mers cu o suta de mii, crezi ca ar merge si cu un milion?"
"Nu stiu, am raspuns, cred ca da. Hai sa incercam." Peste un an, editorul meu mi-a scris un cec. Era un cec de drepturi de autor pentru carte. A desenat si o figura zambitoare langa semnatura, pentru ca era primul cec de un milion de dolari pe care il scrisese. .......................................
Imi inchipui acum o multime de oameni care urmaresc acest film si se gandesc, Cum pot sa atrag mai multi bani in viata mea ?
.......................................
Cum pot eu, care imi iubesc slujba, sa-mi rezolv datoriile pe care le am si sa sparg zidul care este intre mine si acei bani ?
Poate ca zidul este tocmai slujba.
Cum pot avea mai mult ?
Indrazneste !"
Prima impresie, si cea superficiala de fapt, privind "Secretul" din film, este ca tu, ca individ, stai ca bou'n fotel cu ochi'n sticla la Ciorbea, Norica si alti ametiti, iar cablu' ti-l plateste "Universu'", cand tu-ti imaginezi intens cum respectivul, in jacka si adidasi, se duce la ghiseu si scoate banutii pentru tine.
Universul actioneaza, fara indoiala, in momentul in care iti clarifici limpede obiectivul pe care vrei sa-l atingi, respectivul obiectiv este suficient de motivant sa-ti doresti realizarea lui si ti-l si vizualizezi cu indaratnicie si lux de amanunte.
Dar functioneaza, asa cum e si normal, in primul rand prin elementele pe care le are cel mai aproape de tine : propriile-ti celule.
Practic, propriul tau organism functioneaza altfel, pe alte coordonate, astfel incat lucrurile din jur "se leaga" in forma potrivita pentru atingerea obiectivului cu pricina.
Desigur ca asta e o interpretare personala, usor de spulberat.
E suficient sa-mi dovedeasca cineva ca organismul sau nu face parte din Universul asta, si m-a'ncuiat.
Pentru exemplificare, am semnalat in textul lui Canfield, modul in care percepea situatia la punctul de plecare (verde) si cum se ofereau observatiei lucrurile vitale pentru atingerea scopului sau, odata ce procesul despre care vorbim era declansat (rosu).
Dar daca toate astea nu-s decat arta literara ?
Ca, bag sama, Jack se pricepe destul de credibil la potrivit vorbe.
Ia revedeti ce-a spus doamna Canfield dupa ce a facut suta de mii !!!!
Este ca e credibil Jack ?
Este, dar nu din cauza de literatura.
Procesul cu pricina este destul de cunoscut in domeniul trainingului motivational, in NLP, marketing...samd. Este un firesc proces de focalizare extrem de complexa a perceptiilor noastre dar mai cu seama a subconstientului care incepe sa faca conexiuni mentale conform noii orientari.
Astfel are loc un proces care dezvaluie oportunitatile din jur intr-un mod atat de surprinzator incat par ca atunci se si creeaza.
Daca credeti ca e o gluma, faceti urmatorul experiment : puneti intr-un sertar ceva... o cheie de exemplu, sub mai multe alte maruntisuri. Cereti unei persoane sa va aduca din sertar cheia respectiva.
Dupa 30', intrebati-o ce mai era in sertar, in afara de cheie.
Se dovedeste de regula ca cele mai multe lucruri din jurul nostru trec complet neobservate chiar si cand ne uitam la ele, pentru ca avem mintea focalizata doar la o anume cheie.
Daca asa functionam, atunci macar sa ne focalizam pe cheia potrivita !
Cum raspundem unei eventuale (probabile) situatii mai putin placute cu care ne putem intalni la un moment dat.
Se'nchide aia, ailalta, se devalorizeaza leu', creste euro si cu el si rata la banca, factura la telefon si cea de la cablu si net (ca si astea-s in euro cred) iar la slujba se mareste doar numarul de zile dintre salarii nu si suma pe care o contin.
Iar noi... hai sa gandim pozitiv !
Ce solutie ne ofera "The Secret" ?
Ne spune cum sa ramanem la "servici" daca serviciu' a plecat acasa ?
...ne plateste Universu' facturile daca ne gandim intens la trebusoara asta ?
Am selectat cateva vorbe spuse de Jack Canfield acolo, care mi s-au parut elocvente.Probabil ca stiti deja, este vorba despre unul dintre cei mai cunoscuti scriitori motivationali, ajuns si in Romania prin seria "Supelor de pui pentru suflet" dar si a unora cu mai putin sirop, precum "Factorul Aladin" sau "Puterea Concentrarii".
Acum lanseaza "The Succes Principles" al carui titlu vorbeste de la sine despre subiect.
Ce spune deci Jack :
".. Secretul m-a transformat cu adevarat, pentru ca am crescut intr-o familie in care tatal meu era foarte negativist, si credea ca oamenii bogati au ajuns acolo calcandu-i pe ceilalti in picioare. Credea ca toti cei cu bani trebuie ca i-au dobandit prin inselaciune. Asa ca am crescut cu prejudecata ca banii te fac rau, ca numai oamenii rai au bani si ca banii sunt ceva foarte greu de dobandit. "Crezi ca sunt bancher?, era una dintre vorbele favorite ale tatei. Am crescut crezand cu adevarat ca viata este dificila, ca este grea, ca viata este o lupta epuizanta. Numai cand l-am cunoscut pe Clement Stone, un om care cunostea Secretul, viata mea a inceput sa se schimbe.
"Orice lucru conceput de minte poate fi realizat."
(C. Stone)
Cand am inceput sa lucrez cu Stone, el mi-a spus: "Vreau sa-ti stabilesti un scop care sa fie atat de mare incat, daca il vei realiza, sa ramai trasnit. Atunci iti vei da seama ca numai datorita a ceea ce te-am invatat ai ajuns unde ai ajuns." Pe vremea aceea castigam cam 8000 de dolari pe an si, nu stiu de ce, mi-am dorit ceva concret, asa ca am spus, "Vreau sa castig 100 de mii de dolari pe an."
Nu aveam nici o idee cum ar putea sa se intample asta. (1)
Nu vedeam nici o strategie, nici o posibilitate, insa am zis doar, "am sa sustin asta, am sa cred in asta, ma voi comporta ca si cand asta ar fi adevarat, si imi voi incredinta dorinta Universului." Asta am facut.
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la el a fost sa inchid ochii si sa-mi vizualizez scopurile ca si cand ar fi deja atinse. Asa ca am scris pe o bancnota o suta de mii si am lipit-o de tavan, asa incat sa fie primul lucru pe care sa-l vad cand ma trezesc. M-am uitat in sus si bancnota era acolo iar asta mi-a amintit de dorinta mea. Apoi am inchis ochii si m-am vizualizat traind ca si cand as avea o suta de mii de dolar
i.In primele 30 de zile nu-mi venea nici o idee, nimeni nu-mi dadea mai multi bani.
Dintr-o data, cand eram la dus, cam dupa o luna, mi-a venit o idee de o suta de mii de dolari. Pur si simplu mi-a venit. (2)
Si m-am gandit ca daca voi vinde patru sute de mii de exemplare cu un sfert de dolar bucata asta va insemna o suta de mii de dolari.
Cartea era demult acolo, dar nu-mi trecuse niciodata o astfel de idee prin minte.
Cand te simti inspirat, trebuie sa fii increzator si sa actionezi in consecinta. Nu stiam cum sa fac asta, nu stiam cum sa vand patru sute de mii de exemplare, nu incercasem niciodata asa ceva. Atunci mi-au cazut ochii, intr-un supermarket, pe revista National Inquirer.
O vazusem de un milion ori, dar n-o bagasem in seama pana atunci.
Acum mi-a sarit dintr-o data in ochi.
Si m-am gandit, "Daca cititorii ar sti de cartea mea, cu siguranta s-ar gasi patru sute de mii sa o cumpere." Sase saptamani mai t
arziu am tinut o conferinta la Hunter College in New York, in fata a sase sute de profesori. La sfarsit, o femeie s-a desprins din auditoriu si mi-a spus, "Grozava conferinta, as vrea sa fac un interviu cu tine. Iata cartea mea de vizita." Atunci am intrebat-o, "Pentru cine scrii?" "Sunt liber-profesionista, dar de obicei colaborez cu National Inquirer." Ascultand-o, mi-a trecut prin cap coloana sonora din Twilight Zone. Chestia asta chiar functioneaza !!!Asa ca articolul a aparut si vanzarile cartii mele au inceput sa creasca. Insa ceea ce voiam sa subliniez e ca am atras in viata mea toate aceste evenimente, inclusiv aceasta persoana.
Pe scurt, nu am facut o suta de mii de dolari in acel an.
Am facut 92,327 dolari.
Credeti ca am fost deprimat si ca mi-am spus, "Treaba asta nu merge?"
Nu, am spus, "Este extraordinar!"
Atunci sotia mea mi-a spus, "Daca a mers cu o suta de mii, crezi ca ar merge si cu un milion?"
"Nu stiu, am raspuns, cred ca da. Hai sa incercam." Peste un an, editorul meu mi-a scris un cec. Era un cec de drepturi de autor pentru carte. A desenat si o figura zambitoare langa semnatura, pentru ca era primul cec de un milion de dolari pe care il scrisese. .......................................
Imi inchipui acum o multime de oameni care urmaresc acest film si se gandesc, Cum pot sa atrag mai multi bani in viata mea ?
.......................................
Cum pot eu, care imi iubesc slujba, sa-mi rezolv datoriile pe care le am si sa sparg zidul care este intre mine si acei bani ?
Poate ca zidul este tocmai slujba.
Cum pot avea mai mult ?
Indrazneste !"
Prima impresie, si cea superficiala de fapt, privind "Secretul" din film, este ca tu, ca individ, stai ca bou'n fotel cu ochi'n sticla la Ciorbea, Norica si alti ametiti, iar cablu' ti-l plateste "Universu'", cand tu-ti imaginezi intens cum respectivul, in jacka si adidasi, se duce la ghiseu si scoate banutii pentru tine.
Universul actioneaza, fara indoiala, in momentul in care iti clarifici limpede obiectivul pe care vrei sa-l atingi, respectivul obiectiv este suficient de motivant sa-ti doresti realizarea lui si ti-l si vizualizezi cu indaratnicie si lux de amanunte.
Dar functioneaza, asa cum e si normal, in primul rand prin elementele pe care le are cel mai aproape de tine : propriile-ti celule.
Practic, propriul tau organism functioneaza altfel, pe alte coordonate, astfel incat lucrurile din jur "se leaga" in forma potrivita pentru atingerea obiectivului cu pricina.
Desigur ca asta e o interpretare personala, usor de spulberat.
E suficient sa-mi dovedeasca cineva ca organismul sau nu face parte din Universul asta, si m-a'ncuiat.
Pentru exemplificare, am semnalat in textul lui Canfield, modul in care percepea situatia la punctul de plecare (verde) si cum se ofereau observatiei lucrurile vitale pentru atingerea scopului sau, odata ce procesul despre care vorbim era declansat (rosu).
Dar daca toate astea nu-s decat arta literara ?
Ca, bag sama, Jack se pricepe destul de credibil la potrivit vorbe.
Ia revedeti ce-a spus doamna Canfield dupa ce a facut suta de mii !!!!
Este ca e credibil Jack ?
Este, dar nu din cauza de literatura.
Procesul cu pricina este destul de cunoscut in domeniul trainingului motivational, in NLP, marketing...samd. Este un firesc proces de focalizare extrem de complexa a perceptiilor noastre dar mai cu seama a subconstientului care incepe sa faca conexiuni mentale conform noii orientari.
Astfel are loc un proces care dezvaluie oportunitatile din jur intr-un mod atat de surprinzator incat par ca atunci se si creeaza.
Daca credeti ca e o gluma, faceti urmatorul experiment : puneti intr-un sertar ceva... o cheie de exemplu, sub mai multe alte maruntisuri. Cereti unei persoane sa va aduca din sertar cheia respectiva.
Dupa 30', intrebati-o ce mai era in sertar, in afara de cheie.
Se dovedeste de regula ca cele mai multe lucruri din jurul nostru trec complet neobservate chiar si cand ne uitam la ele, pentru ca avem mintea focalizata doar la o anume cheie.
Daca asa functionam, atunci macar sa ne focalizam pe cheia potrivita !
marți, 13 ianuarie 2009
* Previziuni optimiste despre un viitor sinistru.
"Previziunile economice pentru 2009 sunt sinistre pentru majoritatea economiilor", afirma Forumul de la Davos, in raportul anual asupra riscurilor mondiale.
Dragut.
Asa, si ?
Ce facem io, un om (eventual cu una bucata familie) daca Lumea mare o ia razna.
Orice numa nu stat degeaba.
Primul impact provoaca de regula o usoara eschiva.
Lumea e mare, pleaca la plimbare..
...io sunt mic, nu pot nimic.
Atata vreme cat mai ai ce pune pe masa si nu mori de frig, lenea te tine captiv in gaoace.
Dar atunci cand masa fi-va goala, eforturi mult mai mari decat cele necesare acum, cel mai probabil vor rezolva infim fata de ce se poate face acum.
Folosirea cuvantului "sinistru" intr-un raport economic al unui forum de specialisti la nivel international, inseamna dupa urechea mea ca e cam nasol.
Interviul asta mi s-a parut de foarte mult bun simt si am tinut sa-l consemnez aici, sa ramana :
"Ruxandra Hurezean: Nimeni nu e destul de pregatit sa faca fata crizei, dar avem datele necesare sa reactionam adecvat?
Daniel David: Nu, nu sintem pregatiti. Dimpotriva, sintem mai vulnerabili decit alte popoare datorita stilului irational, paternalist de a gindi, datorita mesajelor extreme date de lideri politici sau lideri de opinie, (cind prea optimiste, cind catastrofice) si, fireste, datorita realitatii insasi, care nu ofera din punct de vedere economic prea multe solutii.
R. H. - Romanii nu mai cumpara case, dar au dat buzna in supermarketuri. Intr-un mall din Cluj, in ultimele saptamini ale lunii decembrie, numarul cumparatorilor s-a dublat fata de aceeasi perioada in 2007. Un diagnostic…?
D. D. Naivitate. Acesta este cuvintul. Suferim de naivitate. Credem ca nu va fi nimic serios, ca e doar o poveste, ca se intimpla, dar nu la noi, in fine, ca noi vom fi ocoliti.
R. H: E o boala ciudata, am mai trait crize, nu ne-am inarmat cu experienta?
D. D: Nu, experienta in eroare intareste eroarea, o stabilizeaza. Sintem in plina eroare. Ar trebui lansat un plan national de sanatate publica, e un concept american. Se poate incepe din scoli sa invatam copiii sa gindeasca rational, sa aiba deprinderea de a evalua corect o situatie, de a face fata si emotional si practic unor situatii de criza. Aici trebuie sa se implice psihologii, iar Ministerul sa-si asume programul la nivel national.
R. H: Explicati-ne, ce nu e in regula? Pentru ca nici comportamentul neamtului miliardar care s-a sinucis dupa faliment nu e in regula.
D. D: Nu, e acelasi tip de greseala. Si ca sa intelegem ar trebui sa suportati putina teorie. V-o spun pe scurt ca sa nu plictisesc, dar veti vedea ca are rost. Uitati despre ce e vorba: criza produce doua seturi de probleme, unele emotionale si altele practice. Cele emotionale se refera la modul in care receptam evenimentele, iar cele practice la felul in care luam deciziile. Daca avem un stil irational de gindire, sintem rigizi, inflexibili, intoleranti la frustrari, catastrofici. Adica, spunem ca trebuie sa obtinem ceva, nu admitem sa nu avem ce ne dorim. Ca trebuie sa fim apreciati, ca nu putem fi concediati, nu admitem sa pierdem ce am avut. De aici depresiile, frustrarile, problemele. Pe cind stilul rational este cel care porneste de la ideea ca ar fi bine daca nu ne-am pierde slujba, dar - si daca o pierdem -, putem incepe altceva, ca, desi s-a intimplat ceva rau, nu e sfirsitul lumii si, daca nu putem avea acum ce ne dorim, suportam o vreme privatiunile, dar vom face tot posibilul ca mai tirziu sa fie mai bine. Irationalii suporta foarte greu starile de criza, devin nevrotici, instabili psihic, creeaza probleme in familie si in societate, iar rationalii sint mai toleranti, mai ursor adaptabili si pot lua decizii eficiente.
R. H: Nu se poate duce toata natiunea la psiholog, dar ce ar trebui sa-i spuna conducatorii ei? Ca vom zbura pe Luna, ca vom trai mai bine, ca vom avea salarii mai mari?
D. D: Nu, ar fi de dorit ca liderii politici sa ia decizii normative, evaluate corect si cu riscuri calculate, nu descriptive, bazate pe impresii de moment. Atunci, aceste decizii ar influenta realitatea in bine, iar romanilor le-ar oferi modele de comportament rational, responsabil. Exemple bune, de care au nevoie. Pentru ca, repet, romanii nu au obisnuinta calculului utilitatii asteptate si nici politicienii. Cu totii pendulam intre a fi naivi sau catastrofici.
R. H: Ce efecte au mesajele politicienilor? Cum interpretati faptul ca presedintele lanseaza indemnul de a consuma produse romanesti, face referire la un Logan, pentru ca apoi sa fie vazut in limuzine Mercedes.
D. D: Presedintele a lansat un mesaj de care e bine sa tinem cont, dar presedintele are determinari institutionale, care-l obliga sa circule cu masini speciale, foarte sigure. Si aceasta este o discutie. Noi, romanii, nu tinem cont de faptul ca atunci cind ii votam pe politicieni le oferim atributii, responsabilitati, dar si privilegii.
R. H: Ce sfaturi le dati romanilor?
D. D: Sa-si faca o evaluare obiectiva, pe termen scurt, mediu si lung. Ei pot sa faca haz de necaz intr-o prima faza, dar apoi e nevoie sa inlature cauza, nu efectul. Sa schimbe situatia.
R. H: Ce ar trebui sa ne spuna politicienii, cum ar trebui pregatita populatia pentru ce urmeaza?
D. D: Sa nu catastrofeze, dar nici sa nu fie prea optimisti. Sa prezinte clar dificultatile prin care trecem, iar mesajul sa fie focalizat pe solutii la probleme concrete. Iar media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!"
...spune profesorul universitar Daniel David, specialist in psihologie comportamentala, AICI.
Ce zic eu ?
Ca e pe bune.
Ca trebe sa ne gasim timp intre doua reprize de "gasca n-are 00" si "matza cocotzata" sa ne comportam si ca adulti.
Pentru ca lucrurile se pare, chiar asa stau !!!
"Dacia se vede nevoita sa recurga la aceasta masura pentru a-si adapta productia la scaderea comenzilor ca urmare a declinului pietelor auto", informeaza producatorul."
Cum era usor de prevazut, reactia la nivel de masa e usor primitiva, ilogica si absolut nonconstructiva.
Ce face romanu' la faza asta ?
Iese in strada, normal.....
..."voi scandal, da! Voi scandal cu orice pretz !"
Greva.
Greva ca sa...
..ca sa...
CA SA CE ???
"Angajatii Dacia cer asigurarea locurilor de munca in industria constructoare de masini, mentinerea taxei de poluare si protejarea brandului national Dacia.."
Adica :
- "asigurarea locurilor de munca" = deci sa vina mai departe sa asambleze roate si shuroabe, chiar daca trotinetele nu le mai ia nici dracu' dat fiind ca petrolu' sa cam farshi !
Din ce cred ei ca vor putea fi platiti daca alea NU SE MAI VAND ???
Nu cred !
In nici un fel.
Ca pentru a crede sa nu crede ceva, tre' sa gandesti la ceva-u' ala mai intai.
- "mentinerea taxei de poluare" = si fomeia de serviciu stie ca aia nu are nici in clin nici in maneca cu poluarea !!!!
Important e ca e o taxa, si daca e taxa, aia de vor trotinete tre' s-o plateasca, si daca o platesc vin bani.
Ei chiar refuza sa priceapa ca "aia" NU MAI VOR trotinete !!!
In curand nici p'alea d'afara, fiare vechi, pe care fostii propietari vor sa mai castige cat se mai poate, ca oricum nu le mai pot folosi. Nici ei nici eventualii chilipirgii.
Dar deja s-a prins lumea ca nu e nici o sfaraiala cu masina ieftina care costa scump, si-si cumpara patine cu rotile si skate-uri.
Deci nici taxa aia nu mai are de un' sa vina !!!
- "protejarea brandului Dacia" este o tema buna dar inteleasa prost.
Daca chiar vrei sa protejezi "brandu" n-ai decat sa-ti retehnologizezi linia sa faci trotinete supereconomice, care merg cu aer comprimat, si dispozitive cu pedale pentru comprimat respectivul aer in butelii.
Ei insa se cam gandesc la favorizarea intreprinderii de catre stat, ceea ce e cu totul altceva.
Parerea mea e ca respectivii protestatari reprezinta modul de gandire si actiune al unei covarsitoare majoritati.
OK.
Si care e perspectiva pozitiva ?
Cum poate fi privita asta prin prisma filmului de care am vorbit anterior ?
Ala cu "Secretul" !
Cei care au vazut tot filmul, care au cetit cartea sau care m-au contactat pe mail, cred ca deja stiu.
Pentru ceilalti o sa pun un fragment ilustrativ pe tema.
Da nu la postarea asta ca deja e cat o zi de post si voi sunteti lenesi la ceteala si scumpi la timp.
Aici vreau doar sa ilustrez vorbele psihologului David Daniel de mai sus, anume :
"... media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!".."
Rating face facatura lu' Dan Diacofonu' cu Tolea Tomberonu'...
.
Dragut.
Asa, si ?
Ce facem io, un om (eventual cu una bucata familie) daca Lumea mare o ia razna.
Orice numa nu stat degeaba.
Primul impact provoaca de regula o usoara eschiva.
Lumea e mare, pleaca la plimbare..
...io sunt mic, nu pot nimic.
Atata vreme cat mai ai ce pune pe masa si nu mori de frig, lenea te tine captiv in gaoace.
Dar atunci cand masa fi-va goala, eforturi mult mai mari decat cele necesare acum, cel mai probabil vor rezolva infim fata de ce se poate face acum.
Folosirea cuvantului "sinistru" intr-un raport economic al unui forum de specialisti la nivel international, inseamna dupa urechea mea ca e cam nasol.
Interviul asta mi s-a parut de foarte mult bun simt si am tinut sa-l consemnez aici, sa ramana :
"Ruxandra Hurezean: Nimeni nu e destul de pregatit sa faca fata crizei, dar avem datele necesare sa reactionam adecvat?
Daniel David: Nu, nu sintem pregatiti. Dimpotriva, sintem mai vulnerabili decit alte popoare datorita stilului irational, paternalist de a gindi, datorita mesajelor extreme date de lideri politici sau lideri de opinie, (cind prea optimiste, cind catastrofice) si, fireste, datorita realitatii insasi, care nu ofera din punct de vedere economic prea multe solutii.
R. H. - Romanii nu mai cumpara case, dar au dat buzna in supermarketuri. Intr-un mall din Cluj, in ultimele saptamini ale lunii decembrie, numarul cumparatorilor s-a dublat fata de aceeasi perioada in 2007. Un diagnostic…?
D. D. Naivitate. Acesta este cuvintul. Suferim de naivitate. Credem ca nu va fi nimic serios, ca e doar o poveste, ca se intimpla, dar nu la noi, in fine, ca noi vom fi ocoliti.
R. H: E o boala ciudata, am mai trait crize, nu ne-am inarmat cu experienta?
D. D: Nu, experienta in eroare intareste eroarea, o stabilizeaza. Sintem in plina eroare. Ar trebui lansat un plan national de sanatate publica, e un concept american. Se poate incepe din scoli sa invatam copiii sa gindeasca rational, sa aiba deprinderea de a evalua corect o situatie, de a face fata si emotional si practic unor situatii de criza. Aici trebuie sa se implice psihologii, iar Ministerul sa-si asume programul la nivel national.
R. H: Explicati-ne, ce nu e in regula? Pentru ca nici comportamentul neamtului miliardar care s-a sinucis dupa faliment nu e in regula.
D. D: Nu, e acelasi tip de greseala. Si ca sa intelegem ar trebui sa suportati putina teorie. V-o spun pe scurt ca sa nu plictisesc, dar veti vedea ca are rost. Uitati despre ce e vorba: criza produce doua seturi de probleme, unele emotionale si altele practice. Cele emotionale se refera la modul in care receptam evenimentele, iar cele practice la felul in care luam deciziile. Daca avem un stil irational de gindire, sintem rigizi, inflexibili, intoleranti la frustrari, catastrofici. Adica, spunem ca trebuie sa obtinem ceva, nu admitem sa nu avem ce ne dorim. Ca trebuie sa fim apreciati, ca nu putem fi concediati, nu admitem sa pierdem ce am avut. De aici depresiile, frustrarile, problemele. Pe cind stilul rational este cel care porneste de la ideea ca ar fi bine daca nu ne-am pierde slujba, dar - si daca o pierdem -, putem incepe altceva, ca, desi s-a intimplat ceva rau, nu e sfirsitul lumii si, daca nu putem avea acum ce ne dorim, suportam o vreme privatiunile, dar vom face tot posibilul ca mai tirziu sa fie mai bine. Irationalii suporta foarte greu starile de criza, devin nevrotici, instabili psihic, creeaza probleme in familie si in societate, iar rationalii sint mai toleranti, mai ursor adaptabili si pot lua decizii eficiente.
R. H: Nu se poate duce toata natiunea la psiholog, dar ce ar trebui sa-i spuna conducatorii ei? Ca vom zbura pe Luna, ca vom trai mai bine, ca vom avea salarii mai mari?
D. D: Nu, ar fi de dorit ca liderii politici sa ia decizii normative, evaluate corect si cu riscuri calculate, nu descriptive, bazate pe impresii de moment. Atunci, aceste decizii ar influenta realitatea in bine, iar romanilor le-ar oferi modele de comportament rational, responsabil. Exemple bune, de care au nevoie. Pentru ca, repet, romanii nu au obisnuinta calculului utilitatii asteptate si nici politicienii. Cu totii pendulam intre a fi naivi sau catastrofici.
R. H: Ce efecte au mesajele politicienilor? Cum interpretati faptul ca presedintele lanseaza indemnul de a consuma produse romanesti, face referire la un Logan, pentru ca apoi sa fie vazut in limuzine Mercedes.
D. D: Presedintele a lansat un mesaj de care e bine sa tinem cont, dar presedintele are determinari institutionale, care-l obliga sa circule cu masini speciale, foarte sigure. Si aceasta este o discutie. Noi, romanii, nu tinem cont de faptul ca atunci cind ii votam pe politicieni le oferim atributii, responsabilitati, dar si privilegii.
R. H: Ce sfaturi le dati romanilor?
D. D: Sa-si faca o evaluare obiectiva, pe termen scurt, mediu si lung. Ei pot sa faca haz de necaz intr-o prima faza, dar apoi e nevoie sa inlature cauza, nu efectul. Sa schimbe situatia.
R. H: Ce ar trebui sa ne spuna politicienii, cum ar trebui pregatita populatia pentru ce urmeaza?
D. D: Sa nu catastrofeze, dar nici sa nu fie prea optimisti. Sa prezinte clar dificultatile prin care trecem, iar mesajul sa fie focalizat pe solutii la probleme concrete. Iar media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!"
...spune profesorul universitar Daniel David, specialist in psihologie comportamentala, AICI.
Ce zic eu ?
Ca e pe bune.
Ca trebe sa ne gasim timp intre doua reprize de "gasca n-are 00" si "matza cocotzata" sa ne comportam si ca adulti.
Pentru ca lucrurile se pare, chiar asa stau !!!
"Dacia se vede nevoita sa recurga la aceasta masura pentru a-si adapta productia la scaderea comenzilor ca urmare a declinului pietelor auto", informeaza producatorul."
Cum era usor de prevazut, reactia la nivel de masa e usor primitiva, ilogica si absolut nonconstructiva.
Ce face romanu' la faza asta ?
Iese in strada, normal.....
..."voi scandal, da! Voi scandal cu orice pretz !"
Greva.
Greva ca sa...
..ca sa...
CA SA CE ???
"Angajatii Dacia cer asigurarea locurilor de munca in industria constructoare de masini, mentinerea taxei de poluare si protejarea brandului national Dacia.."
Adica :
- "asigurarea locurilor de munca" = deci sa vina mai departe sa asambleze roate si shuroabe, chiar daca trotinetele nu le mai ia nici dracu' dat fiind ca petrolu' sa cam farshi !
Din ce cred ei ca vor putea fi platiti daca alea NU SE MAI VAND ???
Nu cred !
In nici un fel.
Ca pentru a crede sa nu crede ceva, tre' sa gandesti la ceva-u' ala mai intai.
- "mentinerea taxei de poluare" = si fomeia de serviciu stie ca aia nu are nici in clin nici in maneca cu poluarea !!!!
Important e ca e o taxa, si daca e taxa, aia de vor trotinete tre' s-o plateasca, si daca o platesc vin bani.
Ei chiar refuza sa priceapa ca "aia" NU MAI VOR trotinete !!!
In curand nici p'alea d'afara, fiare vechi, pe care fostii propietari vor sa mai castige cat se mai poate, ca oricum nu le mai pot folosi. Nici ei nici eventualii chilipirgii.
Dar deja s-a prins lumea ca nu e nici o sfaraiala cu masina ieftina care costa scump, si-si cumpara patine cu rotile si skate-uri.
Deci nici taxa aia nu mai are de un' sa vina !!!
- "protejarea brandului Dacia" este o tema buna dar inteleasa prost.
Daca chiar vrei sa protejezi "brandu" n-ai decat sa-ti retehnologizezi linia sa faci trotinete supereconomice, care merg cu aer comprimat, si dispozitive cu pedale pentru comprimat respectivul aer in butelii.
Ei insa se cam gandesc la favorizarea intreprinderii de catre stat, ceea ce e cu totul altceva.
Parerea mea e ca respectivii protestatari reprezinta modul de gandire si actiune al unei covarsitoare majoritati.
OK.
Si care e perspectiva pozitiva ?
Cum poate fi privita asta prin prisma filmului de care am vorbit anterior ?
Ala cu "Secretul" !
Cei care au vazut tot filmul, care au cetit cartea sau care m-au contactat pe mail, cred ca deja stiu.
Pentru ceilalti o sa pun un fragment ilustrativ pe tema.
Da nu la postarea asta ca deja e cat o zi de post si voi sunteti lenesi la ceteala si scumpi la timp.
Aici vreau doar sa ilustrez vorbele psihologului David Daniel de mai sus, anume :
"... media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!".."
Rating face facatura lu' Dan Diacofonu' cu Tolea Tomberonu'...
.
joi, 8 ianuarie 2009
* Camasa rosie-oranj merge cu pantalonii maro.
Stam bine.
Stam, adicatele nu facem mare lucru.
Economia noastra duduie, duduie....pana bubuie.
Au descoperit aia America.
Iaca descoperim si noi ... Aritmetica.
Adicatele sa adunam deshtele de la maini cu alea de la picioare si observam ca :
- Total salariati activi : 5 melioane.
........ *din care ............1, 5 melioane la domnu' stat....degeaba.
raman care vas'zica 3,5 melioane de producatori care tre' sa duca tara pe noi culmi de progres si civilizatie.
Acu' nu stiu cate melioane de suflete-or mai face vant in spatiul CDP, da' chiar daca ar fi pierit jumate din alea 22 cate aveam pretentia odata, treaba e foarte nasoala.
- "Cati oameni credeti ca pot duce in spate 3,5 milioane de salariati care produc?"
- Pot sa raspund io, toa'shu ? Vreo 2 milioane din ei insisi. Restu' pana la 3,5 se-mprumuta si ei la banca sa plateasca intretinerea.
Acu', dreptu-i ca vreo 5 melioane din aia de nu produc, n-au grija ca au pensii de stat.
Stat care trebe sa dea.
Ca d'aia-i stat.
De unde ?
Ete na.
Ce vorba-i asta ?
DECI..
Avem 3,5 milioane care muncesc pasa-mi-te pentru ei, pentru salariile a inca 1,5 milioane din administratia de stat, invatamant, sanatate, politie, armata...draci...laci...., si pentru pensiile a inca 5 milioane. Adunati gramada, fac vre-o 10 milioane.
Restul pana la....hai sa zicem 18 milioane, adica cel putin 8 milioane, traiesc din pomana celor de mai sus.
Ce tara-i asta ?
Inainte de revelion, nenea Boc tocmai zicea ca incasarile la buget e mai micute decat estimarile (probabil cele ale Guzganianului) cu vreo 7 miliarde de euro.
Intrebarea pe care mi-o pun acu, este : Cum va reactiona romanul cand se vor reduce veniturile ?
Faceti un calcul la propria familie.
Dur, realist, cinstit.
Daca de maine in casa va intra doar jumatate din suma obisnuita !
Nu spun ca se vor reduce pur si simplu salariile, desi nici asta nu mai e exclus.
Nu.
Pur si simplu va creste pretul tuturor produselor si utilitatilor fara sa creasca si salariul/pensia. Inflatie pura.
Deci, efectiv, ce faceti ????
Exclud din capul locului solutia "Mihai Stanescu" dar si raspunsul "E..., oi vedea atunci".
Poate ici-colo s-a mai rasfoit "Idei de afaceri", cutare sau cutare a mai miscat o cratita la Zepter sau o crema la Avon.
Sau poate nu.
Intrebarea ramane si cere imperativ un raspuns.
Acum.
Vorbesc de romanul simplu, obisnuit, cu studii medii usor spre superioare, numa bune pentru pus in poza pe perete.
De la amaratii aia care au beut cerneala, nu mai am pretentii. Ei se vor impaca cu ideea si vor iesi linistiti la drumul mare, la ceas de seara.
Cine n-are ceas, i sa ia mobilu'.
Dar cei cu minimul de pretentii, care folosesc deodorantu' si au baie-n baie, cum vor reactiona ???
Cati din ei isi vor asuma responsabilitatea unei activitati economice, personale, familiale sau de grup ?
Cati vor actiona asupra lor insisi si vor incerca a-si folosi capacitatile sa faca un cui, o galeata sau un stiulete ?
Ce stiu ei sa faca ?
Pentru ca dupa statistica, numai 3,5 milioane stiu sa faca ceva productiv !!!!
Acum e timpul sa se vada ce educatie in spiritul economiei de piata, a initiativei si a liberei competitii a facut statul cu cetateanul sau.
In ce fel a fost stimulata personalitatea, independenta, increderea in sine, gandirea pozitiva, competitivitatea, dorinta de a cauta provocarile si ocaziile de afirmare.... precum si alte asemenea, de catre cei dascali, formatori de opinie, politicieni, din toate compartimentele responsabile ale statului roman.
Modul in care statul roman si-a folosit parghiile media la dispozitie pentru a modela dpdv economic gandirea cetateanului ce plateste obligat TVR.
Formarea gandirii de la "statul trebuie sa faca pentru mine", la "ce pot face eu ...pentru mine ?".
Ca pana la "americanisme" de genul "ce pot face eu pentru tara" e cale mai lunga decat pana la steaua care-a rasarit cand nu mai e.
Asta trebuia sa faca statul roman pana acum.
A avut la dispozitie 20 de ani.
Acum vine nota de plata.
Cetatenii vor face probabil ceea ce statul i-a invatat.
Si tare ma tem ca asta va fi o maciuceala pe cinste.
Din pacate, dupa osteneala respectiva, situatia va fi la fel de albastra ca si inainte de cafteala.
Si intrebarea aia nenorocita trebuie sa primeasca raspuns.
"Din pacate, abordarea de anul trecut si acum doi ani a fost ca bugetul de stat este locul nostru comun, acolo de unde ne infruptam toti bugetarii si nu ne mai intereseaza nimic altceva. Anul asta lucrurile se vor schimba radical, pentru ca nu mai merge asa", zis-a piratu', imbracat cu pantalonii maron.
Presupunand ca individul chiar va avea vana necesara sa faca ceea ce trebuia facut de mult, intrebarea mea chiar are sens.
In spiritul modului de gandire sugerat in "The Secret", care ar putea fi raspunsul potrivit pentru persoana/familia proprie ?
.
Stam, adicatele nu facem mare lucru.
Economia noastra duduie, duduie....pana bubuie.
Au descoperit aia America.
Iaca descoperim si noi ... Aritmetica.
Adicatele sa adunam deshtele de la maini cu alea de la picioare si observam ca :
- Total salariati activi : 5 melioane.
........ *din care ............1, 5 melioane la domnu' stat....degeaba.
raman care vas'zica 3,5 melioane de producatori care tre' sa duca tara pe noi culmi de progres si civilizatie.
Acu' nu stiu cate melioane de suflete-or mai face vant in spatiul CDP, da' chiar daca ar fi pierit jumate din alea 22 cate aveam pretentia odata, treaba e foarte nasoala.
- "Cati oameni credeti ca pot duce in spate 3,5 milioane de salariati care produc?"
- Pot sa raspund io, toa'shu ? Vreo 2 milioane din ei insisi. Restu' pana la 3,5 se-mprumuta si ei la banca sa plateasca intretinerea.
Acu', dreptu-i ca vreo 5 melioane din aia de nu produc, n-au grija ca au pensii de stat.
Stat care trebe sa dea.
Ca d'aia-i stat.
De unde ?
Ete na.
Ce vorba-i asta ?
DECI..
Avem 3,5 milioane care muncesc pasa-mi-te pentru ei, pentru salariile a inca 1,5 milioane din administratia de stat, invatamant, sanatate, politie, armata...draci...laci...., si pentru pensiile a inca 5 milioane. Adunati gramada, fac vre-o 10 milioane.
Restul pana la....hai sa zicem 18 milioane, adica cel putin 8 milioane, traiesc din pomana celor de mai sus.
Ce tara-i asta ?
Inainte de revelion, nenea Boc tocmai zicea ca incasarile la buget e mai micute decat estimarile (probabil cele ale Guzganianului) cu vreo 7 miliarde de euro.
Intrebarea pe care mi-o pun acu, este : Cum va reactiona romanul cand se vor reduce veniturile ?
Faceti un calcul la propria familie.
Dur, realist, cinstit.
Daca de maine in casa va intra doar jumatate din suma obisnuita !
Nu spun ca se vor reduce pur si simplu salariile, desi nici asta nu mai e exclus.
Nu.
Pur si simplu va creste pretul tuturor produselor si utilitatilor fara sa creasca si salariul/pensia. Inflatie pura.
Deci, efectiv, ce faceti ????
Exclud din capul locului solutia "Mihai Stanescu" dar si raspunsul "E..., oi vedea atunci".
Poate ici-colo s-a mai rasfoit "Idei de afaceri", cutare sau cutare a mai miscat o cratita la Zepter sau o crema la Avon.
Sau poate nu.
Intrebarea ramane si cere imperativ un raspuns.
Acum.
Vorbesc de romanul simplu, obisnuit, cu studii medii usor spre superioare, numa bune pentru pus in poza pe perete.
De la amaratii aia care au beut cerneala, nu mai am pretentii. Ei se vor impaca cu ideea si vor iesi linistiti la drumul mare, la ceas de seara.
Cine n-are ceas, i sa ia mobilu'.
Dar cei cu minimul de pretentii, care folosesc deodorantu' si au baie-n baie, cum vor reactiona ???
Cati din ei isi vor asuma responsabilitatea unei activitati economice, personale, familiale sau de grup ?
Cati vor actiona asupra lor insisi si vor incerca a-si folosi capacitatile sa faca un cui, o galeata sau un stiulete ?
Ce stiu ei sa faca ?
Pentru ca dupa statistica, numai 3,5 milioane stiu sa faca ceva productiv !!!!
Acum e timpul sa se vada ce educatie in spiritul economiei de piata, a initiativei si a liberei competitii a facut statul cu cetateanul sau.
In ce fel a fost stimulata personalitatea, independenta, increderea in sine, gandirea pozitiva, competitivitatea, dorinta de a cauta provocarile si ocaziile de afirmare.... precum si alte asemenea, de catre cei dascali, formatori de opinie, politicieni, din toate compartimentele responsabile ale statului roman.
Modul in care statul roman si-a folosit parghiile media la dispozitie pentru a modela dpdv economic gandirea cetateanului ce plateste obligat TVR.
Formarea gandirii de la "statul trebuie sa faca pentru mine", la "ce pot face eu ...pentru mine ?".
Ca pana la "americanisme" de genul "ce pot face eu pentru tara" e cale mai lunga decat pana la steaua care-a rasarit cand nu mai e.
Asta trebuia sa faca statul roman pana acum.
A avut la dispozitie 20 de ani.
Acum vine nota de plata.
Cetatenii vor face probabil ceea ce statul i-a invatat.
Si tare ma tem ca asta va fi o maciuceala pe cinste.
Din pacate, dupa osteneala respectiva, situatia va fi la fel de albastra ca si inainte de cafteala.
Si intrebarea aia nenorocita trebuie sa primeasca raspuns.
"Din pacate, abordarea de anul trecut si acum doi ani a fost ca bugetul de stat este locul nostru comun, acolo de unde ne infruptam toti bugetarii si nu ne mai intereseaza nimic altceva. Anul asta lucrurile se vor schimba radical, pentru ca nu mai merge asa", zis-a piratu', imbracat cu pantalonii maron.
Presupunand ca individul chiar va avea vana necesara sa faca ceea ce trebuia facut de mult, intrebarea mea chiar are sens.
In spiritul modului de gandire sugerat in "The Secret", care ar putea fi raspunsul potrivit pentru persoana/familia proprie ?
.
duminică, 4 ianuarie 2009
* Un Secret de care stie toata lumea. Sau ar trebui.
2009 a inceput sa se numere.
In ceea ce ma priveste cred ca va insemna si ceva schimbari destul de consistente.
Prezenta mea va fi probabil mai retinuta iar subiectele mai putin politice.
Am parerea ca pentru toata lumea modul de abordare a subiecteor politice se va schimba putin.
Daca criza chiar e pe vine, atunci o parte din cei ce ne-am dat de-a dura anul trecut se vor radicaliza mai abitir si vor putea lua la scarmanat cu mare spor tot ce tine de conducerea economica, politica si sociala, careia numa' moale n-o sa-i fie.
Eu nu intentionez asta.
Pe masura ce lucrurile vor merge mai prost, va fi tot mai important sa gasim solutii de rezolvare. Solutii adevarate, concrete, punctuale, de grup, poate chiar individuale, care, cu riscul ridicolului mi se par mai realiste decat latratul la luna Parlament si Guvern.
Si pentru ca anul se anunta plin de evenimente, intentionez ca prima mea postare sa dea cadrul general al tonului pentru modul in care intentionez sa abordez ce va urma.
Va readuc in atentie un film din 2006 care a facut valuri ce inca mai leagana multe barci.
"The Secret" al Rhondei Byrne.
Mie personal mi se pare putin excelent.
Reteta este de mare efect.
In ceea ce ma priveste cred ca va insemna si ceva schimbari destul de consistente.
Prezenta mea va fi probabil mai retinuta iar subiectele mai putin politice.
Am parerea ca pentru toata lumea modul de abordare a subiecteor politice se va schimba putin.
Daca criza chiar e pe vine, atunci o parte din cei ce ne-am dat de-a dura anul trecut se vor radicaliza mai abitir si vor putea lua la scarmanat cu mare spor tot ce tine de conducerea economica, politica si sociala, careia numa' moale n-o sa-i fie.
Eu nu intentionez asta.
Pe masura ce lucrurile vor merge mai prost, va fi tot mai important sa gasim solutii de rezolvare. Solutii adevarate, concrete, punctuale, de grup, poate chiar individuale, care, cu riscul ridicolului mi se par mai realiste decat latratul la luna Parlament si Guvern.
Si pentru ca anul se anunta plin de evenimente, intentionez ca prima mea postare sa dea cadrul general al tonului pentru modul in care intentionez sa abordez ce va urma.
Va readuc in atentie un film din 2006 care a facut valuri ce inca mai leagana multe barci.
"The Secret" al Rhondei Byrne.
Pentru cei ce nu au avut pana acum rabdarea necesara sau prilejul potrivit sa stea 90 de minute concentrati la vorbele interesante (cred eu) ale protagonistilor productiei pe care v-o recomand acum, le sugerez sa-si faca timpul necesar.
Filmul "The Secret" este o productie de poveste.
Nici documentar, fiind prea romantat pentru asta, nici artistic, din prea multa seriozitate si actori lipsa.
Prea profund sa fie trecut cu vederea si prea subtire sa fie luat in serios de cei pretentiosi.
Prea lung pentru novici si mult prea scurt pentru initiati, cuvinte de efect pentru cei ce le asteapta si afirmatii exagerate pentru neincrezatori.
Nici calare nici pe jos... nici imbracat nici dezbracat...Prin viziunea asupra subiectului in discutie, prin chiar maniera de prezentare usor ambigua dar care reuseste sa obtina un impact important acolo unde receptivitatea are minimul necesar, facand delicat tzandari barierele dintre stiinta seaca si emotiile primare.
Maniera de prezentare imi aduce aminte de emotia cu care ma surprindeam a fi capabil sa inteleg cate ceva din tainele universului, cand Carl Sagan vorbea de gaurile negre la "Teleenciclopedia".
Se ia un subiect vital pentru viata de zi cu zi a oricui, se analizeaza interdisciplinar cu atentie, se cern datele stiintifice pana ramane esenta in nudul gol-golut si se ofera utilizatorului pe farfuria pe care o cunoaste, cu sosul umoristic si frunzele video care-l fac superatractiv.
Dupa parerea mea, Rhonda Byrne a dat lovitura.
Desigur, controversele asupra modului de prezentare, dar mai cu seama asupra veridicitatii informatiei continute sunt inevitabile.
Desigur, controversele asupra modului de prezentare, dar mai cu seama asupra veridicitatii informatiei continute sunt inevitabile.Dar succesul filmului este de necontestat.
Iar ca autoare a cartii este pare-se pe locul doi la vanzarile pe mapamond.Personal ma situez de mai bine de doi ani, de cand am luat contact cu filmul, de partea celor ce-l apreciaza si in toate dialogurile divergente pe tema lui, am iesit intreg si nesifonat.
Pana acum !
Asta poate si pentru ca nu am avut "placerea" sa port discutii cu persoane a caror parere suna cam asa :
"...Rhonda Byrne are în spate o pleiadă de înaintaşi care au cunoscut Secretul, şi de la care s-a inspirat, dar cei care au avut un rol vital în realizarea cărţii şi filmului sunt Jerry şi Esther Hicks. Aceştia sunt consideraţi specialişti în legea atracţiei, au scris numeroase cărţi şi călătoresc peste tot în lume spre a prezenta descoperirile lor „epocale.” .....................................................
Aceşti demoni pun la cale o maşinaţie monstruoasă, pe care nu o vor putea combate nici cei mai renumiţi teologi, filosofi sau oameni de ştiinţă, deoarece este bazată pe realităţi cosmice de necombătut, susţinută de principii reale exprimate de Hristos, şi, mai mult decât toate, reprezintă visul şi speranţa omenirii încă de la căderea în păcat. Cu adevărat diavolul doreşte să aşeze împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, de pe al cărei tron să domnească în linişte şi fără ameninţările adevărului expus de urmaşii lui Hristos.......................................................
Unii îşi imaginează că aici nu este vorba decât de un fel de marketing mai exotic, dar aceştia nu ştiu cu cine au de-a face. Diavolul poate, şi chiar oferă închinătorilor lui lucrurile acestei lumi, deoarece ele chiar sunt ale lui, create sub administraţia lui şi aflate sub controlul lui. Metoda chiar dă rezultate, iar omenirea este fascinată de puterea Secretului. Este probabil cea mai stranie şi eficientă interfaţă dintre lumea văzută şi cea nevăzută din toată istoria civilizaţiei umane, o halucinantă înfrăţire a demonilor şi oamenilor pentru binele comun."Asta spune un anume Gili Cârstea, AICI.
Nu asa ca-i dragut ?"....nu apare in revistele „Science“ sau „Nature“. Asa ca Secretul se dovedeste a fi o minciuna. Propulsat de entuziasmul debordant al lui Oprah Winfrey si de o campanie publicitara inteligenta..
............................a format un juriu compus din 24 de profesori contemporani: guru autodidacti si metafizicieni, cativa MBA, un expert fengshui si doi specialisti in fizica cuantica, care nu au fost informati cu privire la teoriile ei inainte de filmari. Poftim: o aparenta de acuratete stiintifica.
............................Ne putem intreba cat timp i-a luat lui Oprah sa se hotarasca inainte de a accepta sa promoveze aceasta flecareala fara sens. De asemenea, mai este si o parte urata: daca ai un accident sau daca te imbolnavesti, e vina ta. "
Acestea sunt afirmate "stiintific" de Mary Carmichael si Benjamin Radford intr-un articol preluat AICI de "Psihologia Azi".Am mentionat aceste vorbe si ca o atentionare asupra posibilitatii ca unele concepte religioase sa nu permita acceptarea informatiilor din materialul in discutie si asupra celeilalte extreme, a stiintei ca forma de religie moderna dar cu aceeasi primitiva intoleranta.
Doar cei carora creatia se adreseaza, par a fi de alta parere, atata vreme cat Secretul este printre cele mai bune best-seller-uri si s-a vandut in aproape 2 milioane de copii.Despre ce vorbim ?
"The Secret" de Rhonda Byrne, a iesit pe piata sub forma de film, pe care vi-l recomand, carte, si caseta audio.
Se incadreaza in categoria lucrarilor destinate motivatiei la nivel oarecum general dar cu aplicabilitate destul de concreta pentru actiuni punctuale.
Beneficiaza de aportul unei pleiade de nume cu rezonanta si cu specializari relativ diverse, unele ce provoaca marirea semnificativa a pupilelor si ridicarea intrebatoare a sprancenei stangi :
* John Assaraf, om de afaceri* Michael Beckwith, vizionar
* Lee Brower, profesor* Jack Canfield, autor
* John Demartini, filozof* Marie Diamond, consultant Feng-Shui
* Mike Dooley, scriitor* Bob Doyle, autor
* Hale Dwoskin, autor* John Hagelin, fizician
* Bill Harris, terapeut* Ben Johnson, fizician
* Loral Langemeier, strateg financiar* Lisa Nichols, autor
* Bob Proctor, filozof* James Arthur Ray, filozof
* David Schrimer, trainer in investitii* Marci Smirnoff, autor
* Joe Vitale, metafizician* Dennis Waitley, psiholog
* Fred Alan Wolf, fizicianUnii din cei mentionati au "beneficiat" si de scandaluri intens mediatizate, ceea ce insa, dupa parerea mea, nu scade cu nimic semnificatia mesajului pe care incearca sa-l transmita in film.
Nu intru in amanunte acum privind subiectul filmului, exceptand desigur pozitia mea generala afirmata deja, asa cum mi s-a parut corect.Pentru ca trebuie mai intai sa fie persoane care sa stie la ce ma refer si sa aibe si dorinta de a afla mai mult sau a discuta pe tema.
Deci astept feed-back.Va ofer pe "Civiq Tv" spotul oficial al filmului, de fapt primele 20', postat pe "You Tube" asupra caruia am intervenit cu traducerea in limba romana. Sper ca nu se supara nimeni pentru atata lucru.
Cine doreste mai mult sa ma contacteze pe mail civiqq@gmail.com
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
MOOVIQ. Videotecă documentare în lb. română
