Whitney, ultima ACTa

Whitney Huston a murit noaptea trecuta intr-un hotel din LA.

Avea 48 de ani.
Am vazut-o acum doi ani intr-un concert la O2. O disperata incercare de revenire in prim-planul vietii artistice.
A fost un fiasco penibil.
Initial aveam de gand sa vorbesc pe blog despre maretia concertului. N-am scris nimic.
Whitney nu mai era o flacara care sa aprinda sufletele din jur si sa lumineze lumea. Era, ca si Michael Jackson in ultimile momente, doar un muc trist, epuizat, la limita disperarii. O carcasa, o coaja stoarsa pana la ultima picatura.
Iar "storcatoarelor", fie Arista, Sony, sau alta companie nu le mai erau utile aceste epave. Nu mai puteau fi scoase "la produs".
Moartea lor doar le mai putea aduce cativa sunatori firavi, drept ultim tribut unui sistem care se zbate actualmente sa-si conserve parghiile prin care sa poata stoarce la infinit ceea ce creatia umana poate produce si sa foloseasca aeste creatii drept propietate exclusiva, privata si pe veci productiva.

 ACTA !
Discutii, framantari, nervi, spaime si un val de frustrari virtuale a fost declansat odata cu incapatanata promovare a acestui document de interdictie.

Incerc sa inteleg ce, cum si mai ales DE CE este nevoie de o asemenea restrictionare in domeniul public.

Pretextul acestui demers are drept pilon principal "protejarea drepturilor de propietate intelectuala" cu submotivatia ramificata a pericolului "marfurilor contrafacute si a celor piratate".

Celelalte vorbe sunt aparent de detaliu, umplutura.

LUÂND ACT de faptul ca aplicarea eficace a drepturilor de proprietate intelectuala este esentiala pentru a sustine cresterea economica în toate sectoarele industriale, cât si la nivel mondial;

LUÂND ACT, de asemenea, de faptul ca proliferarea marfurilor contrafacute si a celor piratate, precum si a serviciilor care distribuie material prin care se încalca drepturile submineaza comertul legitim si dezvoltarea durabila a economiei mondiale, cauzeaza pierderi financiare semnificative

pentru titularii drepturilor si pentru întreprinderile legitime si, în unele cazuri, furnizeaza o sursa de venit pentru criminalitatea organizata si prezinta, în plus, riscuri pentru public;

Problema fundamentala pare a fi placa turnanta a "dreptului de propietate intelectuala".

Mie mi se pare ca avem aici o mare problema de logica legislativa dar mai ales de logica sociala.

Conceptul a aparut in 1967 si pretinde ca ar avea in vedere "protejarea" produsul creativ al mintii umane :

1.Drepturi de autor pentru operele literare si artistice

2.Drepturile conexe dreptului de autor - Sunt protejate ca drepturi conexe interpretarile sau executiile artistilor interpreti sau

executanti, înregistrarile sonore sau fonogramele producatorilor de astfel de înregistrari sau fonograme, emisiunile organismelor de radio si televiziune.

3.Dreptul de proprietate industriala

4.Alte drepturi de proprietate intelectuala neincluse în primele categorii.

Pare un demers frumos, etic, moral si spre binele tuturor.

Cateva lucruri insa nu se leaga logic din punctul meu de vedere.

Procesul uman pe care il vizeaza are o vechime ceva mai maricica. A aparut cu mult inainte de 1967, ba cu mult inainte de inceputul numararii anilor si a descoperirii omului de catre om. Practic e procesul fundamental pe care se bazeaza evolutia nu doar a speciei noastre ci a vietii insasi. Este un principiu prins in esenta vietii si evolutiei.

Chiar de ne-am limita la infimul fragment de istorie al ultimelor milenii, este extrem de usor pentru oricine sa arunce o privire din avion asupra fundamentelor de baza a tuturor stiintelor mai mult sau mai putin exacte si sa se intrebe : ce facem cu drepturile de autor ale lui Aristotel ?

Ale lui Pitagora ?

Ale lui Kant, Fermi sau, de ce nu, ale celui ce a inventat roata, focul si literele ce le folosim ca sa scriem documentul interdictiei ?

Le platim urmasilor ?

Conform conceptelor juridice de baza, ar trebui sa facem acest lucru pentru ca o lege noua se aplica retroactiv daca este favorabila persoanei in discutie.

Si e usor de inteles cat de favorabila poate fi primirea contravalorii dreptului de autor al operelor lui Sheakespeare catre urmasii acestuia. Piesele se citesc, se studiaza, se joaca pe cele mai mari scene ale lumii, se ecranizeaza....

Firava tentativa de a valida acest concept "doar" de la mementul To, respectiv din 1967 mai departe pe scala evolutiva a omenirii este evident la fel de lipsita de substanta logica.

Volumul creativ al mintii umane doar din ultima suta de ani depaseste probabil cu mult tot ce omenirea a creat de la inceputul existentei sale. Privind realist tabloul, este relativ dificil de inteles ce se intampla.

Ca cineva a putut cloci o asemenea idee, nu este deloc neobisnuit. Surprinzator este cum de a fost posibil ca aberatia sa ajunga la acest stadiu de dezvoltare. Un act de interdictie la nivel international, suprastatal, care sa impuna o anomalie evidenta.

Din punct de vedere a eticii sociale este profund negativ iar dpdv al legilor naturale, absolut imposibil.

Anularea liberului acces al oricarui component al speciei la informatie, la creatia altui individ component al speciei/lumii in care traieste, este similar cu anularea existentei. Imaginati-va CE ar preda invatatorii/profesorii/lectorii daca le-ar fi interzis sa transmita ideile altor oameni si ce ar invata elevii/studentii daca am scoate din manuale tot ce acestea contin. Practic desfiintam nu doar intitutiile de invatamant ci actul de invatare in sine.

Suntem siliti sa ne punem intrebari ale caror raspunsuri sa ne poata ajuta sa ne apropiem de explicatia rationala a povestii asteia.

De ce in 1967 s-a considerat vital a fi contabilizate aceste drepturi ?

Ce presupun aceste "drepturi" ?

Si nu in ultimul rand, care a fost cauza profunda a fundamentarii conceptului ?

Evident, banii.

Comercializarea acestor "materiale" intelectuale presupun plata unor sume de bani.

Dar si banii au aparut undeva cu 10.000 de ani inainte de rastignire, iar plata barter se facea deja din timpuri cu mult mai vechi, deci drepturile de autor s-ar fi putut plati bine-merci cu mult inainte de 1967.

Exista un singur factor care justifica aparitia IN acel moment : facilitatea multiplicarii produsului intelectual.

Pana atunci creatia intelectuala se putea valorifica printr-un produs finit, fie el predarea unor cursuri in Agora, fie o poveste scrijelita pe papirus, fie construit un scaun cu trei picioare. In momentul valorificarii produsului se primea plata in care era inclusa si valoarea intelectuala. Multiplicarea era, daca nu imposibila, oricum extrem de greoaie si costisitoare. Practic era mai scump sa reproduci decat sa iei produsul original.

O mare parte a produselor mintii umane se afla inca in stadiul respectiv, astfel ca inca nu-mi trece prin cap sa "reproduc/copiez" 1 metru patrat de linoelum, o caramida sau o sticla de plastic.

Evolutia tehnologica insa a inceput sa schimbe acest aspect cu focus in sfera "creatiei imateriale".

Tiparnita a fost unul din momentele in care multiplicarea in sine a devenit o profesie. Odata cu explozia raspandirii informatiei pe suportul de celuloza au aparut si intermediarii. Editurile, intreprinderile manufacturiere si un intreg lant ce s-a interpus intre creatorul intelectual propriu-zis si consumatorul final.

Acest consumator final, beneficiarul ideii produse de o alta minte umana, a fost nevoit sa suporte cheltuielile intregului lant din aceleasi motive anterioare : era mult prea greoi si costisitor, practic mult mai scump din toate punctele de vedere sa copiezi ideea respectiva la nivel individ decat sa cumperi originalul, care de fapt era el insusi o copie dar realizata cu mijloace profesionale, deci mai buna calitativ.

De asemenea, discurile de vinil erau inca dificil de reprodus.

Anii '60 insa au adus pe piata banda magnetica.

Momentul a fost primul soc de mari dimensiuni in acest domeniu.

Da, creatia intelectuala/artistica a capatat un nou suport de informatie, mai performant si mai nusor de folosit. Dar posibilitatea de a copia materialul original rapid, cu costuri reduse si cu calitate acceptabila a copiei DE CATRE ORICINE a zguduit sistemul intermediarilor din temelii.

Asemanator cu aberatiile primilor ani ai radioului cand se interzicea prin lege receptionarea unor canale radio fara sa fi platit pentru ele, ca si cum ar fi putut pune gard undelor la frontierele de stat :D a inceput o lupta surda impotriva "pirateriei".

Rezultatele au fost insignifiante, asa cum stim toti care aveam magnetofoane/casetofoane in anii '70.

Faptul ca in anii respectivi a aparut conceptul "dreptului de propietate intelectuala" nu este deloc intamplator.

Dar ce a urmat ?

Dezvoltarea tehnologica si-a urmat cursul firesc.

Au aparut benzile magnetice video, CDurile si apoi DVDurile, iar agatate de coada lor o sama de legi si interdictii privind copierea materialelor "fara drept" si pedepsirea "hotilor" de propietate intelectuala. Periodic la emisiunile de stiri se difuzau imagini cu buldozere si autogredere ce treceau demonstrativ peste munti de casete magnetice, CD-uri si DVD-uri. Practic era urmarita anularea celei mai importante facilitati oferite de descoperirea in cauza : posibilitatea de a multiplica materiale la pret foarte scazut, cu o calitate foarte buna si extrem de usor.

Atentie !

Deja este cat se poate de clar ca nu mai vorbim de multiplicarea in sine, operatiune care se face la scara industriala. De la cea mai mica companie de profil pana la Sony, adevarati giganti ai comertului cu "creatii intelectuale" scot profituri inimaginabile din MULTIPLICAREA produsului creat de mintea/talentul unui individ !

Problema (lor) este ca aceasta multiplicare se poate face acum de catre orice alt individ, fara a mai fi silit sa plateasca samsarilor birul traditional.

Este usor de inteles ca dezvoltarea tehnologica/informatica nu se va opri aici, iar odata cu ea va merge inainte si posibilitatea de multiplicare si difuzare a informatiilor si produsului creativ al mintii umane. Procesul evolutiv al speciei va merge inainte indiferent de eforturile companiei Sony sau a oricarui alt geambas de talente umane ce se incearca a fi impuse prin tembelismul politicienilor care de altfel habar n-au pe ce lume traiesc din acest punct de vedere.

(Recent revoltatii "Anonymus" in semn de protest au facut publice casutele de posta electronica ale unui numar de parlamentari precum si parolele de acces. Marea majoritate aveau inteligenta parola "12345" :D :D :D )

Mai mult decat atat.

Ideologia de acest tip, ce contravine principiilor elementare pe care se bazeaza evolutia vietii in general si a speciei si societatii umane in particular, este sortita esecului. Ea naste partizani ai rezistentei in mod natural. Fiecare utilizator luat in parte se va situa instinctiv in tabara adversarilor unor interdictii de acest gen. Grupul "Anonymus" este doar un firav inceput. Fenomenul va continua si se va amplifica pe masura ce impunerile de acest fel vor fi mai persuasive. Iar razboiul are un final usor de prevazut.

Daca cineva isi inchipuie ca suma inteligentelor specialistilor guvernamentali sau ai vre-unei companii ar putea obtine victoria in fata sumei cumulate a tuturor celorlalti utilizatori virtuali la nivel mondial trebuie sa fie complet nebun.

Se naste insa si o intrebare legitima aici !

Ce fac cei care produc cu adevarat valori intelectuale de vreme ce din multiplicarea lor prin intermediul marilor companii de profil nu ar mai putea obtine bani si ar fi astfel lipsiti de veniturile ce li se cuvin ?

In fapt intermediarii nesatui despre care tocmai vorbeam, ii scot in fata publicului tocmai pe acesti creatori, folsindu-se deseori de temerile si naivitatea lor pentru a-si justifica propria lacomie.

Exista solutii, unele din ele atat de simple incat este practic imposibil sa nu le fi gasit si folosit deja daca ar fi vrut asta.

Un singur si simplu exemplu.

Orice material audio/video poate fi codat astfel incat sa poata fi vizionat doar cu propriul program. Program care, la randul sau poate fi incarcat pe computerul personal si intra in functiune dupa ce primeste deblocare de la producator. Activarea programului se poate face online si poate fi personalizata doar pentru ACEL computer, cu inregistrarea identitatii resopectivului in baza de date. Folosirea programului pe alt calculator este astfel blocata si odata cu ea si vizionarea materialului respectiv in alta parte decat cea pentru care s-a primit permisiunea.

Deja unele companii media folosesc propriile programe de vizionare online (BBC iPlayer, ITVPlayer,  4OD....samd) unele avand inclusa si facilitatea de descarcare a materialelor pe propriul computer. Desigur contra cost.

Evident, copierea tot se poate face, in extremis folosind programe de gen "videocapture" ce pot inregistra practic orice se afiseaza pe monitor. Calitatea insa este cu mult sub a originalului si presupune un efort suplimentar care nu se mai justifica daca pretul originalului este suficient de scazut.

Iar AICI este punctul de inflexiune unde raportul veniturilor obtinute din distributia produsului creat poate frange lantul de distributie clasic.

De buna seama marii artisti obtin venituri importante din vanzarea produselor create.

Dar fara nici o umbra de indoiala aceste venituri sunt procente insignifiante din TOTALUL veniturilor obtinute. Cea mai mare parte a profitului se duce la copmaniile care nu produc nimic ci doar intermediaza/conecteaza/vand produsul catre publicul beneficiar.

Aceleasi companii care sunt in spatele indracitului lobby pentru interdictiile in domeniu, inclusiv cea care constituie subiectul discutiei de azi, ACTA.

De ce nu se orienteaza catre acasta forma de distributie, daca ea este atat de simpla ?

Probabil pentru ca e...... PREA simpla :D

Atat de facila incat sursele de artisti/creatori pe care ei le mulg in mod traditional nu vor mai avea nevoie de ei. Isi vor putea oferi produsul DIRECT pe piata, la un pret infinit mai scazut si vor putea obtine profituri mult mai mari.

Este oare posibil asta ?

Daca ai putea descarca un clip de 3 minute cu o melodie a lui Eric Clapton la HD 1080p, de pe site-ul sau personal, ai fi dispus sa platesti sa zicem..... 10 eurocenti ?

Pariez ca da.

Ce venit ar insemna asta pentru el ?

Simplu.

100.000 de euro pentru o melodie la fiecare 1.000.000 de descarcari.

Inmultiti asta cu minim 10 piese pe album si apoi cu cele 42 de albume produse pana acum.

Daca am aprecia ca Eric ar avea intre 1.000.000 si 10.000.000 de descarcari, asta i-ar aduce un venit intre la 42.000.000 si 420.000.000 de euro pentru creatia dumisale inpartasita prin filonul virtual.

Desigur, pentru total puteti adauga la asta si veniturile din concerte, emisiuni tv, festivaluri si toate celelalte.

Dar oare pot fi 1.000.000 de descarcari ?

Fara investitia in reclama profesionista a firmelor de profil, fara statutul de vedeta construit de specialisti, Eric ar mai fi ce este ?

Piesele lui ar mai fi cautate ?

Raspunsul cel mai aproape de adevar se poate ghici privind la ce se intampla actualmente in virtual.

Exista zeci de milioane de vizionari/descarcari ale unor ilustri necunoscuti. Ale caror reclama s-a nascut instant, "de la firul ierbii", pe domeniile de socializare virtuala. Deci se poate.

Prin urmare adevaratii artisti/creatori nu vor pierde. Dimpotriva.

Publicul destinatar nu va pierde. Dimpotriva.

Intermediarii insa vor fi siliti sa dispara din peisaj.

Mai este un aspect ce ar putea fi avut in atentie : calitatea actului artistic.

Sub acest aspect am parerea ca indiferent din ce directie, nivelul actului artistic s-ar adapta chiar mai bine la cererea pietei.

Teama ca capodoperele lui Vasile Parizer ar avea mai mare impact decat ale lui John Brahms mi se pare complet nejustificata atata vreme cat un produs al sistemului cum e Lady GaGa poate sa-si umfle sanii cu premii la cele mai pretentioase evaluari de gen.

Prin urmare "securizarea" produsului intelectual/artistic este un atribut care apartine exclusiv producatorului/autor. Legea trebuie sa ofere protectie spatiului privat si al propietatii cuprinse intr-ansul. In momentul in care ai iesit cu produsul personal pe piata si ai inceput sa-l vinzi, a cere protectia legii asupra unui bun pe care ai obtinut deja bani la schimb este total absurd.

Daca vrei si poti sa ti-l protejezi in vre-un fel, e dreptul tau.

Daca beneficiarul care l-a cumparat vrea si poate sa-l imparta cu fratele, sotia sau verisoara de la Urlati, este dreptul lui.

In concluzie, documentul in discutie, ACTA, este dupa parerea mea o tentativa de a bloca un proces firesc de explozie informationala pe care internetul o faciliteaza, tentativa prin care grupuri direct interesate din motive strict mercantile incearca sa-si pereptueze sursele de venituri intr-o maniera usor primitiva.

Presiunea exercitata de aceste grupuri de interese a gasit audienta in sfera politica din doua motive:

a) In domeniul informatic si al extinderii relatiilor umane in socio-virtual, politicienii mi se par, in covarsitoarea lor majoritate, depasiti de fenomen. Nu inteleg ce este, cum functioneaza, ce se poate face cu el......

b) Este posibil sa fie ademeniti de mirajul posibilitatii extinderii supravegherii si controlului prin parghii supra-sociale asupra membrilor societatii. Actualmente au date seci, statistice privind indivizii. Adrese, identitati, succint istoric actional.

Accesul la urmele/datele pe care utilizatorii le seamana in domeniul virtual aduce insa o alta dimensiune, mult mai complexa, a profilului unui individ, pana la nivele foarte intime.

Dat fiind ca "expunerea de motive" ce sta in preambulul documentului nu cred ca sta in picioare din motivele pe care le-am, expus mai sus, adevarata motivatie a promovarii politice a acestui document este probabil acest punct "b".

Prin aceasta prisma dintr-o data totul incepe ca capete sens.

Secretomania care a invaluit nasterea si promovarea documentului ca si sentimentul de revolta care scoate oameni in strada (oameni care NU au iesit sa ceara aplicarea rezultatelor referendumului spre exemplu).

Dupa parerea mea sunt prinse in document cateva elemente esentiale asupra carora merita reflectat.

1.

"(k) mărfuri piratate înseamnă orice mărfuri care sunt copii realizate fără consimțământul titularului dreptului sau al persoanei autorizate în mod corespunzător de titularul dreptului în țara de producție și care sunt realizate direct sau indirect pornind de la un articol în cazul în care realizarea copiei respective ar fi constituit o încălcare a unui drept de autor sau a unui drept conex" (Art.5)

Clar, fara dubii. Am copiat un material, chiar daca e al meu, cumparat cu chitanta in regula, ca sa-l dau fiicei sa-l vada, sau sa-l conserv in caz ca mi se paradeste DVD-ul, am faptuit "piratarea" docomentului.

Cine e "persoana autorizata in mod corespunzator de titularul dreptului" cred ca nu e nevoie sa traduc.

2.

"(b) oricare dintre părţi poate autoriza autoritățile sale competente să furnizeze titularului dreptului informații despre mărfuri, inclusiv, însă fără să se limiteze la acestea, descrierea și cantitatea mărfurilor, numele și adresa expeditorului, importatorului, exportatorului sau a destinatarului și, în cazul în care sunt cunoscute, țara de origine a mărfurilor și numele și adresa producătorului de mărfuri, pentru a contribui la determinarea menționată la articolul 19 (Art.22)"

De asemenea cred ca iar nu e cazul sa traduc cine e "titularul dreptului" caruia "autoritatile competente" trebuie sa "ii furnizeze informatii" privind miscarile de bunuri "inclusiv descrierea si cantitatea" si care pot decide pe baza acestor informatii care mesaj/colet trebuie violat/desfacut/cercetat de autoritati.

3.

"(4) O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare (Art.27)"

Apare acelasi atotputernic "titular al dreptului" care primeste, conform documentului, drepturi de supraveghere asupra indivizilor de rand in baza .... presupunerii, a "prezumtiei" ca se poate ..... a fi posibil sa existe probabilitatea de a incalca cumva...

Daca o companie privata capata LEGAL aceste drepturi, ce pot face atunci organele administratiei de stat insarcinate cu armonia sociala, cu dezvoltarea economica, cu securitatea cetatenilor ?

4.

"(1) Fiecare parte prevede proceduri și sancțiuni penale care să se aplice cel puțin în cazurile de contrafacere intenționată a mărcilor de comerț sau de piraterie care aduce atingere dreptului de autor sau drepturilor conexe la scară comercială (Art.23)"

Clar, fara dubii.

Sanctiuni penale pentru "piraterie", care am vazut mai sus cum e definita.

Pentru ca sintagma "scara comerciala" poate sugera cuiva ca face trimitere doar la cei care "comercializeaza" un asemenea material, adicatele care cer bani pe el, in subsolul paginii este consemnata specificarea :

"Fiecare parte tratează importul sau exportul intenționat al mărfurilor de marcă contrafăcute sau al mărfurilor piratate la scară comercială ca fiind activități ilegale care fac obiectul sancțiunilor penale în temeiul prezentului articol. O parte poate să își respecte obligația cu privire la importul și exportul mărfurile de marcă contrafăcute sau al mărfurilor piratate prevăzând distribuirea, vânzarea sau oferirea spre vânzare a acestor mărfuri la scară comercială ca fiind activități ilegale care fac obiectul sancțiunilor penale."

Specificand in clar ca "distribuirea" este o actiune diferita de "vanzare" si e incriminata la randul ei, se pune capat dubiilor ca doar cei ce obtin bani in urma vanzarii constituie obiectul sanctiunilor penale. In egala masura sunt si cei care impart gratuit aceste materiale altor persoane, chiar daca metrialul cu pricina le apartine in virtutea dreptului de client/cumparator dupa ce au platit pentru el.

"Scara comerciala" se refera la dimensiunile grupului catre care se face cadoul, numarul persoanelor care au acces/primesc materialul respectiv. Care dimensiune nu este statutata niciunde si nici nu poate fi tinuta sub control in vre-un fel de persoana care imparte. Daca fiecare din cei care primesc, impartaseste/ofera cel putin altor doua persoane, reteaua ce se formeaza e putin exponentiala si se duce fromos pe verticala, conform graficului pe care l-am invatat la scoala fara sa platim drept de autor.

Din punctul meu de vedere, ACTA este un document abuziv, impus fortat prin lobby asupra politiciebilor (poate chliar un "lobby" de tip "Severin" :) ) de companii interesate sa'si mentina monopolul distributiei creatiilor artistice in primul rand. Politicienii se pot folosi de aceasta ocazie sa violeze informatii personale si sa poata folosi datele personale intime ale populatiei in scopuri doar de ei stiute.

Si nu in ultimul rand, nu cred ca va avea efectul favorabil companiilor respective chiar daca ar fi adoptat. ;)

Viq.

PS. ByTheWay, daca am folosit denumirea companiei fara sa am aprobarea ei, se pune ?

Utile :

Ce e ACTA !

Iesiri in strada !

Documentul ACTA

Nu dormi online. Mergi la vot

Balamaua scaunului de toaletă scârţâie împotriva huruitului uşilor de garaj

Preşedintele României în exerciţiu, Traian Băsescu, a acordat un interviu LIVE unui cetăţean.
Unui om al cărui extraordinar merit este că e ca noi toţi.
Mirel Valentin Axinte reprezintă o comunitate ce începe să se inchege, să relaţioneaze în mediul virtual al internetului, unde "se regăsesc" pe idei şi opţiuni apropiate.
Bleen.
Un om.
Normal.
Un om normal cu o ocupaţie/meserie/slujbă/JOB.... ce se implică activ în viaţa publică. Dezinteresat dpdpv material, dat fiind evidenţa că existenţa lui are deja suport financiar,relativ independent de evoluţia politică. RELATIV. Pentru că, pe termen lung, în ţara asta nebună cu popor zăpăcit, toate pot fi date peste cap.
În definitiv, ăsta e motivul firesc pentru care orice om cu un minim simţ civic, priveşte către clasa politică, pune întrebări, caută răspunsuri... discută despre situaţia politico-socială şi economică a întregului.

Este un om care face un "jurnalism" neconvenţional, din perspectiva cetăţeanului.

Aşa cum Traian Băsescu este un om care face politică neconvenţională din perspectiva cetăţeanului.
În mod absolut similar, nici piratul nu are nevoie de politică pentru a se întreţine. Nu este acolo pentru a supravieţui. Existenţa lui a fost, este şi va fi asigurată de propriile-i capacităţi PROFESIONALE, non-politice.

În contrapartidă, poltrucii de "meserie", "mestecătorii de cuvinte", specializaţi în colajul silabelor, "muncesc" cu gura să fraierească electoratul spre a fi aleşi într-un post public bine plătit de societate din care chiulesc 99% dar încasează finaciar 990%.
Iar în siajul lor, târâş-grăpiş, vin şi gunoierii literelor, ştampilaţi cu eticheta sforăitoare de "jurnalişti", slugi cu acte-n regulă pentru orice ticălos cu bani.
Similitudinea celor două categorii are la bază identitatea de caracter. Imoral, jegos, ticălos.

Cei cât de cât normali, familiarizţi cu mediul online şi cu o perspectivă realistă asupra fenomenului, au sesizat nuanţele de la primele semne.

În opoziţie cu ceea ce Bleen reprezintă, hop ! - scârţa-scârţa, îşi scrâneşte cretinismele şi postacul lui Voiculescu. Preluat desigur cu mare drag de orice trepanat bălos.
Balamaua ruginită a scaunului de toaletă a lui Felix cearcă a scârţâi la huruitul uşilor lui Bleen.
Nu prea mult să nu facă zgomot şi să deranjeze popoul stăpânului.

Măi otrepelor, cu tot dragul, fără supărare, fără pică şi durităţi exagerate, cred că cel mai bun lucru pe care l-aţi putea face pentru ţara asta, ar fi să crăpaţi din proprie iniţiativă.
Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru oamenii normali.
.
Referinţe :
Theophyle. Mai bine vanzator de usi decat vanzator de tara.
DOC.I have a bleen .
TOG.Uniunea kmerilor portocalii ii trimite lui Ciutacu un scuipat in freza .
WWW.Uşi de veceu .
RoNormalitate.In sfirsit, Romania Vorbeste… prin Bleen.ro.
.

Cine vrea internet liber, ştie pe cine să voteze

"Noi, est-europenii avem experiente tragice putem spune, aproape de 20 de ani am iesit din regimul care a utilizat consecvent tehnologia pentru a supraveghea populatia. Ma intreb cum s-ar fi comportat aceste regimuri prabusite acum 20 de ani daca aveau la dispozitie tehnologia de astazi"

"Consider ca tehnologia trebuie sa fie un instrument, o fereastra prin care cetatenii privesc la stat si la actiunile lui si nu un mijloc prin care cetatenii sunt supravegheati de propriul lor stat"

"Cred foarte mult ca problema reglementarii utilizarii internetului nu trebuie lasata statului. Si despre presa spun acelasi lucru - de aceea in Romania nu s-a initiat o lege a presei. Si presa si tehnologia, internetul, trebuie reglementat chiar de utilizator"

TRAIAN BĂSESCU la "Forumul Global al Bloggerilor", 10 noiembrie, 2009

Pirateria şi prostia IV. Şipca cu cap.

Un recent scandal tocmai a dat cu capul de prag.
De cel de jos, că sus era ocupat.

Ralph Lauren şi-a pus blugii la uscat pe domniţa Filippa Hamilton, model de meserie. Adicătele model de prostie, scopul vieţii dumisale fiind a deveni o buca' de şipcă cu cap.

"Designerii", probabil după un chef monstru, unde-or fi aruncat cu fesu' după câini (după ai noştri, la peste 10.000 de km, că la ei s-au terminat) au "prelucrat-o" pe amărâta cu pricina până a arătat aşa cum o vedeţi. Nu-mi cereţi să întorc poza, că e întoarsă gata, nu e pe cant !!

Odată terminată trebuşoara, şi-au zis : "Bun aşa. Ţapănă. Acum nu poa' să mai zică nimeni că nu are cap".
Şi au dat drumu' la reclamă pe piaţă.

Absolut normal şi previzibil, caricatura photoshop a fost subiectul bătăii de joc în virtual pentru toţi blogării care-au dat de ea. Până aici nimic anormal.

Dar, intervine prelungirea caricaturii poveştii cu atitudinea perfect idioată adoptată de firmă : Ralph Lauren i-a dat în judecată pentru folosirea fotografiei fără permisiune şi pentru încălcarea drepturilor de autor.
Pam-PAM !

Adicătele, am făcut o idioţenie ca să o vadă toată lumea, dar dacă în loc de beneficiu ne aduce "beneciuciu" (ba chiar mai rău) , nu mai aveţi voie s-o vedeţi, plătiţi amendă....că noi am făcut-o şi-i a noastră !
Hai nu mă'nnebuni !!!!
Evident, bloggerii au refuzat să şteargă poza, că doar nu-s tâmpiţi, pentru că au tot dreptul de a-şi informa publicul cu privire la tehnicile utilizate în industria modei.

Informaţia trebuie să circule. Oamenii au dreptul să ştie.
Au OBLIGAŢIA să ştie tot ceea ce pot afla şi de a respecta tendinţa naturală de a împărtăşi semenilor ceea ce au aflat, spre a le fi şi lor de folos.
.
Din aceeaşi serie :

"Pirateria şi prostia I. Mai proastă ca Paris Hilton".
"Pirateria şi prostia II. Priponirea ideilor."
"Pirateria şi prostia III. Lupta pentru izolarea socială"

Pirateria şi prostia III. Lupta pentru izolarea socială.

Anterioare ...
"Pirateria şi prostia I. Mai proastă ca Paris Hilton".
"Pirateria şi prostia II. Priponirea ideilor."
- continuare -

Deci.... două cauze, după părerea mea.

1. Internetul.
Internetul nu cred că este "noul suport informaţional", aşa cum se spune, care le înlocuieşte pe cele tradiţionale la care am făcut referire în posturile precedente. Internetul este similar mai degrabă cu desfiinţarea oricărui suport material de vehiculare a ideii. Internetul este transmiterea instantanee a informaţiei de la un creier la alt creier, fără nimic altceva decât conectarea. Internetul este interconectarea creierelor într-un fel de macro-creier global.
Dacă vă imaginaţi că un om ar fi capabil să redea prin viu grai unui interlocutor "O noapte furtunoasă" spre exemplu, în formă exactă şi completă, iar cel din urmă să o reţină aşişderi, ei.... este ceva pe-aproape.
Cu "micile" deosebiri că "interlocutorul" este ... toată omenirea (potenţial că deocamdată e cea cu acces la net), că spaţiul nu mai există, cantitatea de informaţie vehiculată este practic nelimitată, iar capacitatea de stocare creşte exponenţial cu ajutorul "memoriei externe" :D

Aspectul ăsta este ocolit cu un fel de groază. Şi pe bună dreptate.
"Se sparie mintea !"
Este atât de neobişnuit, pulverizează atâtea paradigme că ţi-e şi frică să vorbeşti despre el, convins că n-ai cum să nu aluneci în ridicol. Şi cam aşa cred că şi este. Inclusiv ce scriu eu aici cred că abordează un aspect atât de minor încât peste ceva vreme va fi de tot râsul.
Da' asta mai încolo puţin. Acum tâmpenia asta cu pirateria chiar există şi nu vrea deloc să-şi accepte "minoritatea".

2. Inerţia puturoasă şi antisocială a marilor interese financiare reprezentate de "interfaţa" dintre autori şi consumatori. Acele edituri, concerne, corporaţii, care adună sume uriaşe din buzunarele consumatorului folosind autorul pe post de râmă în cârligul mulinetei intelectuale. "Casele de producţie" care în realitate nu produc nimic. Nu fac decât să se folosească pe de o parte de talentul unor favorizaţi ai sorţii şi pe de altă parte de foamea omenirii de a şti.

Au început de la forme unicelulare nesemnificative, s-au dezvoltat ca lipitori acceptate care ajutau autorul spre a dezvolta o piaţă mai largă de clienţi. Au ajuns acum nişte mastodonţi antisociali ce obligă autorii la contracte de cele mai multe ori aberante, care le îngrădesc până şi libertăţile individuale elementare şi care vor să pună zăbală întregii omeniri. Zăbală, botniţă, dopuri în urechi şi "ochelari" de catifea pentru somnic. Au pretenţia, în numele "dreptului de autor", să interzică comunicarea LIBERĂ dintre oameni, schimbul de idei, de informaţii, de orice fel de materiale, dacă omenirea nu le umflă fălcile cu bani.
Bani. MULŢI BANI !

Dimensiunile financiare ale respectivilor coloşi le permit influenţarea politicului care încearcă, deocamdată nu cu foarte mare succes, să îngrădească libertăţile sociale cele mai elementare. Dreptul de a dispune de propriul bun pentru care omul a plătit deja, dreptul de a comunica, dreptul de a da, dreptul a primi. În virtutea singurului motiv real, dacă ăsta poate fi numit motiv, acela că..... acum se poate face mai uşor şi mai ieftin decât în urmă cu două decenii. Au dispărut barierele impuse de suportul material al informaţiei. Nimic altceva nu s-a schimbat. Asta e tot. Dar e mai mult decât suficient să pulverizeze veniturile uriaşe şi sistematice ale respectivilor.

Nu am nimic cu "Autorii". Nici cu "dreptul de autor". A fost şansa lor. Acum o să se diminueze dpdv al contribuţiei consumatorului şi o să crească dpdv al beneficiilor autorului. Pentru că dispare "lipitoarea intermediară".
Cei care se mai cramponează de idee, sunt probabil prea ruginiţi pentru a mai face efortul să ânţeleagă ce se petrece, incapabili de a privi dincolo de vârful bocancilor. Poate Lilly Allen este plătită pentru fiecare DVD vândut chiar de conţine aceleaşi piese cântate o singură dată.
Cine-l cumpără să fie sănătos.
Dar dacă odată cumpărată muzica aia e dată şi nepotului de la Caracal, asta e, soro !
Un tâmplar care face un gard nu vine să ia banii pe el încă o dată în fiecare săptămînă, nu pretinde o sumă pentru fiecare vizitator care-ţi foloseşte poarta şi nu-ţi interzice să-l demontezi şi să-l duci la Urleasca să faci coteţ pentru porc.

Mai vrei bani încă o dată, mai fă un gard, ..
...mai cloceşte o compoziţie, mai fă un spectacol.....

De fapt problema nici nu sunt autorii. Aşa cum am spus, ei vor avea enorm de câştigat prin adresarea directă către consumator, fără intermediar. E mult de vorbit şi despre asta. Mulţi sau prins deja de fază, se adresează deja direct consumatorului şi au format asociaţii care se luptă cu marii rechini intermediari.
Problema sunt tocmai intermediarii care-şi joacă de fapt cartea existenţei.
Şi e doar chestie de timp până vor fi spulberaţi.

Nu se pune problema CUM SE POATE ÎNGRĂDI accesul oamenilor la oameni, CUM SE POATE BLOCA dorinţa lor de a împărţi bunuri, CUM SE POATE PEDEPSI plăcerea de a împărtăşi semenilor ceea ce consideră că le aduce o bucurie sau ajutor. Vorbim de fapt de încercarea de a împiedica.... comunicarea. Iar internetul asta înseamnă de fapt : comunicare în stare pură.
E o absurditate.
Procesul ăsta ce a început să conecteze oamenii între ei, odată început nici Dumnezeu nu-l mai poate opri decât dacă esplodează tot globul.
Dacă rămânem fără electricitate, ne luăm biciclete medicinale, punem dinam la ele de scoatem 24V şi tot ne dăm pe net.

Problema este prostia şi căpoşenia din capul nesătuilor îngroziţi că nu-şi mai pot vârâ ghearele-n buzunarele noastre până la umăr.

Prin urmare, părerea mea este că asist la o luptă a unor cinici penibili, cu bani (încă, deocamdată) pentru a-şi conserva sursele de venituri, ignorând că de fapt luptă pentru un obiectiv imposibil.


"Pirateria" în forma în care ei o vehiculează acum, va putea fi eradicată atunci când va fi interzisă comunicarea dintre indivizi, dreptul firesc de propietate asupra unui bun plătit, libertatea elementară de a da şi cea de a primi... practic completa izolare a individului faţă de celalţi indivizi.
Am îndoieli serioase că omul poate supravieţui într-un asemenea tipar social.
.
PS.
Cineva a făcut clipul insertat mai sus, cineva a făcut programul ce i-a permis lui să-l ofere lumii, cineva a făcut platforma blogurilor ăstora ce face posibil ca eu să adun de la ei, să mai pun de la mine şi să ofer la rândul meu. Ceea ce a rezultat poate fi o mare prostie dar ajunge la cel ce citeşte şi poate spune "Bă da mare prostie a scos ăsta!" - iar acesta este lucrul cel mai important.
.

Pirateria şi prostia II. Priponirea ideilor.

Continuare la "Pirateria şi prostia I. Mai proastă ca Paris Hilton"

Este acceptat drept un lucru firesc ceea ce din altă perspectivă este cel puţin ciudat : că dreptul de propietate se menţine şi după ce bunul respectiv a fost vândut !!!
În orice alt compartiment al vieţii sociale este de la sine înţeles că un bun ori îl ai ori nu-l ai. Nu poţi fi în ambele situaţii simultan. Relaţie de excludere, nu viţăvercea.
Ai un autoturism - e al tău. L-ai vândut - nu mai e al tău. Iar dacă noul propietar decide să-l dea cumnatului său să-şi plimbe soacra pe locul din faţă (în ideea că poate-poate... cine ştie !!) sau să facă din el cotineaţă pentru cloşcă, nu te mai interesează. Simplu, clar, logic.
De bună seamă că la nivelul ideilor conceptul de propietate este un pic diferit de cel folosit în contextul material-palpabil fiind oarecum ... imaterial şi impalpabil. Dacă ai o idee şi o împărtăşeşti cuiva, tu nu te prosteşti instantaneu. Încă o mai ai şi după ce ai dat-o.

Dar asta este în avantajul producătorului nu în dezavantajul său !!!

De unde atunci pretenţia materială asupra dreptului de propietate la infinit asupra unui bun pe care-l produci, apoi îl vinzi în ciuda faptului că râmâi definitiv în posesia lui ???

Cred că totul a început cu ani în urmă, de la primele idei tehnice şi de la primele posibilităţi de multiplicare a unor materiale în număr mare. Ele conţineau IDEI. Mai întâi privind soluţii ştiinţifice, tehnice, cu aplicabilitate practică, mai apoi de orice factură, inclusiv literare, filosofice, artistice.
Tiparniţa a favorizat precum ştim răspândirea ideilor şi a provocat prin asta primele revoluţii socio-economice de mare anvergură. Odată cu apariţia cărţilor au apărut două elemente ca efect colateral al mişcării acestor "produse" :
- dreptul de autor şi
- interfaţa dintre autor şi clientul consumator - editura.

O carte avea o arie relativ restrânsă de emanaţie a ideii. Cât să atragă atenţia, să creeze şi să crească cererea, dar nu suficient să o şi satisfacă. Ceea ce a făcut posibil ca piaţa să fie suficient de mare pentru a putea vinde produsul multiplicat în mod repetat.
În virtutea posibilităţii ca o idee să fie vândută de mai multe ori, a apărut şi posibilitatea câştigului repetat la care făceam referire mai sus, sub forma de "drept de autor".

În mod similar, materialele asemănătoare ulterioare, inclusiv muzica şi filmele, au urmat aceeaşi schemă care a fost legată ombilical de suportul pe care era vehiculată informaţia. Câtă vreme acest suport a fost o condiţie intrinsecă a accesării ideii respective, fie el celuloza cărţii, vinilul discului sau celuloidul, comerţul "repetat" a funcţionat.
Nimeni nu şi-a pus problema ce face cumpărătorul unui volum de Eminescu cu ce află între pagini şi dacă are voie sau nu să-i bolborosească, cu privirea fixă, "Lacul", colegei de cameră.
Nici că ne strângeam toată gaşca să ascultăm "A night at the opera", făcând din asta o sărbătoare, după care discul circula săptămânal pe la fiecare, spre calma disperare a părinţilor.(Putea fi o problemă cumva din altă perspectivă, politico-socială, de tip "Ia spuneţi voi la dom' plotoner, de unde aveţi astea ?? Ha ?? ", dar nu asta am în vedere acum).
Pentru că a interzice aceste lucruri e o absurditate mai mult decât evidentă.

Cartea odată cumpărată, pot s-o citesc, să repet cuiva ce am aflat acolo, să scriu altcuiva despre ea, s-o împrumut sau .... s-o mănânc cu o legătură de ceapă verde !
ACUM dialogăm unii cu alţii în virtual folosind ceea ce am aflat din sutele de cărţi ce ne-au trecut prin mână ! Unii se dau foarte deştepţi şi acum aducând munţi de citate, săracii. Nu e neapărat ceva rău, dar .... oameni buni !!! NU sunt produsele minţii noastre proprii !!!! Cel mai probabil peste 90% au fost "preluate" fără a plăti ceva în schimb. Atunci pot să-mi pun întrebarea : Dacă mi-am "însuşit" ideile respective, am piratat propietatea intelectuală a autorului !!!!
Sesizaţi aberaţia ?

Atunci ce mama dracului se petrece acum de oamenii nu mai sunt în stare să păstreze o logică simplă, a bunului simţ ???

Două cauze, după părerea mea.
Pe care le spui mai încolo. În postarea următoare :D
.

Pirateria şi prostia. I . "Mai proastă ca Paris Hilton"

Lilly Allen şi-a închis blogul.
Vai tu !

Ei ?
Şi ce-i cu asta ? Nici nu ştim cine naibili o fi Lilly asta.

E fătuca din imagine (recunosc, am ales o poză care mi s-a părut că-i reprezintă elocvent inteligenţa remarcabilă) care se ocupă cu cântatul şi o ferventă militantă antipiraterie.

După ce şi-a pus pe site nişte paragrafe foarte ambiţioase împotriva pirateriei pe internet, internauţii, (care or fi ei murdari pe bocanci sau neduşi la biserică dar tâmpiţi nu sunt) au defiinţat-o frumuşel aruncând-o într-un ridicol total. Mai întâi i-au dat în cap cu copierea respectivelor paragrafe de pe un alt site, fără să se întrebe cum e cu respectarea tâmpeniei de copyright pe care o susţine. După aia s-au luat de music-mixerul ce şi-l postase pe site cu diverse piese asupra cărora desigur dreptul de propietate pe care-l susţine era la fel de nul.
Lilly s-a ofticat şi şi-a închis prostia de pe site.

Ocazie cu care îi adresez şi eu cea mai cumplită înjurătură modernă pentru dame bine : " Lilly, eşti mai proastă ca Paris Hilton".

Episodul ăsta însă mi-a readus în atenţie o chestie care mă cam roade de o vreme.
Unde se termină propietatea intelectuală proprie şi unde începe abuzul împotriva libertăţii semenilor ?

E ceva timp de când mă enervez la aberaţiile privind copyright-ul şi incriminarea pirateriei pe internet. Sunt unele abordări de-a dreptul cretine uneori, din perspective nu numai primitive, ci complet iraţionale. Nu tot ce e vechi e şi prost. Dar abordarea asta e ca şi cum te-ai încăpăţâna să trăieşti în scorbură învelit în piei de capră şi să te hrăneşti din vânat pentru că aşa e tradiţia.

Pirateria pe internet este asociată din capul locului cu hoţia. Cu furtul unui bun. Asocierea pare logică la prima vedere dar la o analiză mai atentă, singura logică căreia îi corespunde este logica prostului.
"Propietatea intelectuală" de care se face atâta caz, poate fi ţinută bine merci acasă în sertar şi nu ţi-o fură nici dracu'.

Vrei s-o vinzi ?
Foarte bine.
Atunci o vinzi şi gata.
Aici apare fractura raţionamentului !!!

Da' continui mai încolo că nu mai am timp.....
.

* Cum trebuie să arate un blog politic.

Întrebarea e uşor hilară, la prima vedere şi nu mi-ar fi venit în minte dacă situaţia reală din ireal nu ar fi impus-o.
De bună samă că orice site/blog/pagină virtuală trebuie să comunice ceva şi să năzuiască spe un anume obiectiv. Acel "ceva" ce are autorul/apropitarul de comunicat şi, desigur, scopul pe care-l are în vedere.
Când vorbim despre politică, nu se schimbă nimic din cele de mai sus.

Site-ul unui partid ar trebui să reflecte politica pe care o promovează şi să aibă drept scop popularizarea formaţiunii pentru o mai largă susţinere electorală.
Cel al unui candidat la un anume moment politic, aşişderea, cu respectarea unei scheme de lucru pe un grafic cu finalizare pe momentul electoral vizat.
..şamd.
Nimic anormal până aici.
Pe cale de consecinţă, dibăcia şi profesionalismul cu care platformele funcţionează, dau nota de trecere sau îi lasă repetenţi la disciplina "relaţia prin virtual".
Nu dau exemple, am bănuiala că cei ce cetesc vorbele de sub titlul ăsta au trecut şi pe paginile personalităţilor politice şi-şi pot deja forma o ierarhizare de la "excelent" la "idiot", filtrat riguros prin propriul subiectivism.

Dincolo însă de toate astea este şi amănuntul care determină 80% din succesul demersului politic pe net : capacitatea de a socializa.
Cum arată, ce conţine, viteza de încărcare a paginii, impactul emoţional al culorii, bogăţia materialelor, inteligenţa construcţiei lingvistice, .. şamd, fac restul trebii.

Pentru a avea cui transmite orice mesaj pe net, trebuie să ... AI CUI SĂ-L TRANSMIŢI !!!
Trebuie să ai trafic, cititori, vizitatori, cum vrei să le spui. Şi p'ăştia nu-i poţi lua de la buticul din colţ, sau de la Supermarket. Traficul nu se cumpără cu bani. Clienţii vin dacă vor nu dacă le ordoni s-o facă.
Trebuie să oferi un produs specific pe care ei îl doresc. Pentru grădinari cu deal în dotare - motocoasă performantă, pentru cardiaci - coenzimă, snowboard pentru zgubiliticii cu bani şi timp de hălăduială-n Alpi....

Dacă în concepţia politică a apropitarului politic, "o viaţă mai bună" se traduce strict economic, prin "mai mulţi bani", asta e. Probabil că va avea mari probleme să fure clienţii milioanelor de site-uri concurente ce se ocupă direct şi fără fasoane de"îmbogăţirea" oamenilor. Unde mai pui că ăia n-au nici o treabă cu politica.
Dar dacă în viziunea ta politică, marfa ta e o viaţă socială mai bună, atunci "produsul" e ilustrat direct prin tocmai socializarea în sine. Ceea ce faci dă nota, nu ceea ce spui că faci.
Mai abitir decât în orice alt compartiment, demersul trebuie să fie hiper-social.
(Ca o remarcă punctuală, mi se pare remarcabil ce face blonda de la PDL în virtual !)

Şi ajungem într-un punct sensibil şi delicat : toate cele exemple de mai sus vizează activitatea celor înregimentaţi (mai mult sau mai puţin, dar totuşi înregimentaţi) sub un obiectiv politic specific, parţial, exclusivist. Obiectivele vizează în mod logic EXCLUSIV obiectivele partidului politic cu pricina. Binele social sub forma strictă în care este înţeles de formaţiunea respectivă.

Toţi vor "binele social" pentru toată societatea. Ok.
Toţi au obiective divergente de ale celorlalţi. Ok.
Cele două există simultan !!!!
Nu vi se pare că ceva nu e-n regulă ???
Eu personal văd o contradicţie logică flagrantă între cele două propoziţii, dar în acelaşi timp, firească pentru o societate liberă şi democratică.
Sunt doar mai multe produse pentru pentru satisfacerea aceleiaşi necesităţi. Mai mlte tipuri de motocoase. După părerea fiecărui producător, aia proprie e cea mai cea ! Corect.
Dar eu sunt consumatorul !!!!!

Acest context face pârtie generoasă adevăratelor pagini de discuţii politice, blogurilor credibile, site-urilor cu dialog realist, democratic şi cu adevărat utile şi constructive : cele ale beneficiarilor, ale clienţilor ofertei de pe taraba formaţiunilor politice.
Cei ce stăm la coadă la cassă şi discutăm prieteneşte :
- Biscuiţii ăştia PSD pe care i-ai luat, sunt mai săraci în proteine şi-s şi expiraţi.
- Da, da' sunt la ofertă. La juma' de preţ !
- Eu zic că e o greşeală să faci economie la două pachete d'astea şi să dai apoi dublu pe medicamente.
- Nu cred. Am mai luat şi n-am murit.
- Nu încă.
.. şamd.

Aceste pagini virtuale, mult mai libere dpdv al înregimentării, constituie de fapt după părerea mea, undeva la peste 3/4 din blogosfera politică. Iar dpdv al credibilităţii şi interesului manifestat, probabil se duce binişor la peste 98%.
De bună samă policromia politică este evidentă şi aici. Tenta e de regulă destul de clară, părtinitoare, subiectivă, fie că e declarată deschis, omisă sau negată.

Idealul ar fi un blog complet independent, care să nu favorizeze nici una din conceptele politice de pe piaţă, care să nu distorsioneze şi să nu direcţioneze în vre-un fel părerile clienţilor săi.
Şi, ca orice ideal, rămâne doar o idee, un scop permanent de urmărit şi niciodată atins.
Perfectul nu face parte din lumea noastră decât în gramatică.
(Ba la cât ne duce mintea, avem şi "mai mult ca perfectul" :D )

Prin urmare, părerea mea este că un blog ar fi cu atât mai deştept cu cât s-ar strădui să fie mai aproape de ideal.
Un loc în care orice idee politică poate fi exprimată, susţinută şi combătută de oricine, un loc în care orice doritor să poată propune o temă politică de discuţie, un loc în care orice comentariu să poată viza orice aspect politic ce i se pare interesant şi nu în ultimul rând, un loc în care fiecare să simtă că participă, că este recepţionat, că are importanţă ca entitate socială, că este apreciat ca atare de celelalte entităţi, că şi el contează !
Ca o observaţie, mai toţi blogării pe care i-am vizitat susţin că doresc exprimarea "oricăror" opinii, dar nu acceptă atacul la persoană. Asta e declarativ.Cu alte cuvinte, îşi doresc, ştiu că aşa ar fi bine. Practic lucrurile nu stau mai niciunde aşa, ci se pliază automat pe caracterul şi interesele propietarului de blog.

Un loc în care "virtualii" se pot aprecia reciproc ca persoane chiar dacă au opţiuni politice divergente, cred că ar fi în egală măsură plăcut de accesat şi constructiv prin efectele sale, pentru un număr mult mai mare de participanţi. Ar fi un loc de socializare efectivă, cea mai profundă şi cuprinzătoare "politică".

Pentru că el nu poate exista în lumea reală a virtualului, probabil va trebui să ne mulţumim cu unul care să fie "cât mai"........ aproape.
.

* Lovitura de ghitară de pe net.

Pentru cei ce nu s-au prins, canadianul Dave Carroll cântă despre cum i-au nasulit ghitara amploaiaţii de la aeroport.
Chestia a fost pe bune, la aeroportul O'Hara, iar jucăria era de clasă, un "Taylor" de 3.500 de dolari.
Nu e nici primul nici ultimul păgubit.
A încercat să-şi recupereze paguba.
Compania aeriană i-a dat cu flit.
Nici aici nu e nici primul nici ultimul.
Pe Dave l-au apucat pandaliile.
... nu e nici primul nici ultimul....

Numai că de la punctul ăsta încolo lucrurile au luat o turnură interesantă.
Aflat practic în imposibilitatea de a se război cu colosul arogant, şi în orice caz cu sorţi de izbândă infimi, Dave s-a răzbunat. Nu în manieră islamică, urcând la bord cu un ac cu gămălie drept armă albă, ci în manieră vestică.
A dat atacul media la imaginea companiei aviatice.
A făcut cânticelul de mai sus.
În condiţii clasice, nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că audienţa lui ar fi fost atât de redusă încât şi un ţânţar ar fi fost mai "înţepător" decât el.
Dar lumea s-a schimbat în această dimensiune. RADICAL:

Dave Carroll şi-a postat filmuleţul pe YouTube.
Şi a depăşit 5 milioane jumate de vizionări.

Asta da, poate fi o problemă pentru imaginea companiei United Airlines !!!
Iar efectul "colateral" a fost şi mai important : Dave a devenit subit celebru. A devenit vedeta zilei, invitat la televiziuni, firma producătoare a instrumentului i-a sărit în ajutor (pe cât de nefavorabilă a fost reclama pentru "United Airlines" pe atât de benfică a fost pentru "Taylor"), iar muzica lui a intrat în urechile neştiutoare şi a racolat urgent o cohortă de fani.



Nmic din toate astea nu ar fi fost posibil fără uluitoarea posibilitate de conexiune virtuală actuală. Nimic din toate astea nu a fost premeditat atunci când s-a născut internetul. Pur şi simplu se întâmplă în mod firesc, ca o urmare logică. Una din picăturile din oceanul de efecte pe care conexiunea interumană, rapidă, ieftină până la gratuitate, plenară, începe să le aibă asupra vieţii curente.
Welcome in tommorow !

Iar canadianul cântă brici :D.
.

* Twitter-ul pentru to(n)ţi !

"Comunitatea Twitter" !
"Conectează-te Twitter" !!!
"REVOLUŢIA TWITTER !"

Ce-i frate cu "Twitter" de a luat aşa o amploare ?
Un fel de blog mai mitittel... sau de mess mai măricel.... cu acces multiplu.
Până una-alta am găsit ceva care să explice şi pentru încuiaţi ca mine.

* Te rog din suflet : nu ma mai trimite mai departe.

Daca ai mail, atunci ai si d'astea.

Încă n-am aflat pe nimeni care să nu fie bombardat cu spamuri.
Bun.
Înţeleg că sunt comercianţi care folosesc reclama agresivă, draci d'ăştia care-tţ bagă bocancu-n crăpătura uşii şi-ţi intră cu sila-n sofragerie, să-ţi demonstreze cum mere aspiratoru', până te vede că pui mâna pe bătătoru' de şniţele....
Între noi fie vorba, e clar că indivizii nu sunt numai nesimţiţi cu tona, dar şi complet cretini dacă adoptă o asemenea manieră de relaţionare cu un potenţial client.
Partea proastă e că mai mult ca sigur găsesc tembeli mai mari ca ei care vor să sş "cumpere" fericirea veşnica şi o planetă-două in galaxia de peste cale.
Lactee.
Altminteri nu ar face drăcia asta, evident.
Bun. Înţeleg şi asta că m-am obişnuit de ceva vreme cu lumea noastră drăguţă şi aiuritoare.
Dar nu o dată m-am întrebat cum naiba de m-au găsit aşa de repede ?
La o saptamână - două după ce mi-am făcut mailu', m-am trezit cu sacu' plin !!!!!

Măi să fie !

Cu timpul m-am mai dumirit.
Da' precum puteţi vedea în poze, majoritatea covârşitoare a celor din jur nu prea ştiu ce se întâmplă cu mailurile lor chiar în momentul în care ei personal şi-o fac cu propria mână.

Primesc de la persoane de totală bună credinţă şi cu intenţii dintre cele mai oneste, mailuri în care-mi solicită să trimit la toţi cei ce-i am în listă, fie o plângere pentru un copil orfan de mamă, tată, ţară, neam, flămând, ars, călcat de maşină, tramvai, tren, care tocmai trebuie operat de cancer pe creier, de inima cu cord cu tot, rinichi, pancreas, plămâni şi restul organe, fie o rugaciune pentru lumea de apoi, cu ameninţarea că dacă rup "lanţul" o să mi se strice trotineta, divorţez, crapă casa, rudele, o să mor în chinuri groaznice, iar Toto pleacă-n lume cu traista'n băţ..

Este mai mult decât clar că astea au drept unic scop "lanţul" în sine.
Păi dacă nu trimiţi nici un ban, atunci ce mare brânză să trimiţi nişte mesaje ?
Doar nu te costă nimic, nu?
Nu te costă nimic decât că păţeşti ce vorbeam mai sus : te călăresc spamurile. Şi faci cadou boala asta şi pretenilor tăi.

Pentru că precum probabil ştiţi deja, fiecare din aceste mesaje conţin zeci, multe zeci de alte adrese. E mai comod aşa, să trimiţi la toţi odată. Aceste adrese sunt vânate de fapt.
Ele sunt colectate cu grijă, formeaza baze de date care se vând pe bani.
Nu vorbesc aici de eficienţa unor asemenea baze de date, am spus-o mai sus, cert e că sistemul aşa funcţionează iar oamenii de bună credinţă sunt victimele borfaşilor virtuali.

Nu e de glumă.
Indivizii nu au absolut nici un scrupul, n-au nici un Dumnezeu, nici o reţinere de a folosi sentimentele fireşti ale unui om normal şi a stoarce bani din ele.

Ulima găselniţă era un mesaj cu înjunghierea handbalistului roman în Ungaria, cu acelaşi cuvânt de ordine "TRIMITE"......
Pentru că azi iar m-au apucat pandaliile cand am deschis mailu' m-am gandit că e nevoie de cetit vorbele unuia dintre cei mai căpcăuni pretenari cu care m-am palmuit în virtual : "ActOfGod". (în traducerea mea = "DracImpieliţat").
Îi chiar mulţumesc cu ocazia asta, fără nici o ironie ascunsă.

Primim saptamanal cateva mii de mailuri nesolicitate, mailuri in care suntem indemnati sa cumparam wc-uri ieftine, chiloti comestibili, licente windows la 24 euro … de toate pentru toti !
Ce-i de facut pentru a ne proteja de aceste mailuri nedorite:

1. Ce este un SPAM?
Este un mesaj publicitar sau ceva de genul “Deveniti milionar in timp ce dormiti”. Prin definitie, este un mesaj NESOLICITAT.

2. Cum au aflat adresa voastra ?
Cel mai des, se fura adresele din mesajele care se trimit masiv - de exemplu bancuri, informatii politice, etc. si care, la randul lor, sunt retrimise CU TOATA LISTA DE ADRESE DE EMAIL VIZIBILA. Dupa care listele respective se vand sau se negociaza cu alti spammeri (autori si manipulatori de spam).

3. Ce-i de facut pentru a evita spamul ?
A. De fiecare data cand trimiteti un email la mai multi destinatari si nu este necesar ca acestia sa-si vada reciproc adresele, folositi modul BCC(Blind Carbon Copy). Modul BCC face ca lista destinatarilor SA NU APARA in continutul mesajului. FOLOSITI CAT MAI DES MODUL BCC !
B. Atunci cand dati un FORWARD (redirectionare) pe un mesaj, dedicati cateva secunde pentru A STERGE TOATE ADRESELE ce provin din emailul anterior. ESTE CAT SE POATE DE SIMPLU !

4. Ce sunt acele emailuri de genul: Salvati saraca fetita bolnava de cancer ?
Ei bine, multe dintre aceste emailuri care va cer sa faceti un FORWARD (redirectionare) sunt O MINCIUNA! Stergeti-le! Atentie: unele dintre ele sunt virusate sau contin alte surprize nedorite. NICIO COMPANIE (ca MICROSOFT, de exemplu) nu doneaza bani pentru redirectionarea acestor mesaje. NIMENI SI NICIODATA nu o face!

5. Si virusii ?
Nu trimiteti si nu deschideti (executati) fisiere .exe sau .doc, decat daca sunteti siguri ca provin dintr-o sursa de incredere. Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient sa aveti un antivirus instalat, pentru ca antivirusii INTOTDEAUNA sunt ramasi in urma. Iar intr-o campanie de spam, virusii se multiplica intr-o zi cu milioanele, iar antivirusii de-abia daca incep sa-i detecteze in cateva zile, saptamani sau chiar mai mult.

6. Si ce se intampla cu linkul REMOVE dintr-un spam ?
ESTE DE ASEMENEA O MINCIUNA! Adica, atunci cand vi se trimite un spam (email nesolicitat) si vi se spune ca, daca vreti sa fiti eliminat de pe lista, sa raspundeti cu REMOVE, este numai pentru a verifica, din lista, care emailuri sunt reale si valabile. Raspunzindu-le, in mod automat si indirect nu faceti altceva decat sa le confirmati ca adresa voastra este reala, iar ei nu numai ca va trimit spam in continuare, ba chiar vand adresa voastra de email altor spammeri. NICIODATA sa nu raspundeti.

7. Ce altceva pot sa mai fac ?
De fiecare data cand primiti un spam, puteti da un FORWARD (redirectionare) catre adresa abuse a acelui domeniu. De exemplu, daca primiti un spam de la niceprice@shopping.com, retrimiteti-l la abuse@shopping.com sau la postmaster@shopping.com. Acolo se vor ocupa ei de masurile ce trebuie luate contra spammerilor. NICIODATA sa nu cumparati nimic de la cei care va trimit spam!
Submitted on 02/02/2009 at 7:19pm "MountThor"
.