* O privire peste umar.

O zi in an.
Una.
Macar atat si ar fi bine.
O singura zi in care sa ne amintim, da' chiar sa ne amintim, pe bune, ce a fost atunci.
Cei care au trait zilele alea inteleg.

Cei ce nu, nu.
Poate au impresia ca inteleg.
Se uita la un film, de arhiva, cu un slabanog pe fundal ce se face a canta folosind vorbe mari.
Imaginile au devenit stereotipe, false aproape, poze miscatoare mai putin impresionante decat un videoclip proaspat de pe youtube....
Treptat...culorile se spalacesc artistic si difuz....umplu cristalinul cu o dominanta gri....
...cuvintele se golesc de continut si fac galagie....

Treptat specialistii in marketingul emotiilor regleaza piata de la cerere-oferta catre oferta-cerere.

Treptat din oceanul miscator ce umplea strazile spre a-si decide dupa voia proprie macar o ora din ziua de maine, a ramas un paraias silfid ce mai merge la urne manat de un baton de salam.
Intr-o punga de plastic.
Noua.

Treptat din lumanarea aprinsa atunci cu ochii innecati ....
.....mai sfaraie firav un muc.

Mecanismul merge uns....
..ce am fost si ce-am ajuns !

Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi.
Azi, 22 decembrie, e un moment potrivit pentru asta.

...dar poate fi traita doar privind inainte.
...chestie pe care o vom face odata cu zilele ce urmeaza.
Urmeaza nasterea...
...si renasterea.
.