miercuri, 14 ianuarie 2009

* O cheie pentru o usa descuiata.

Am ramas dator cu o completare la povestea aia.
Cum raspundem unei eventuale (probabile) situatii mai putin placute cu care ne putem intalni la un moment dat.
Se'nchide aia, ailalta, se devalorizeaza leu', creste euro si cu el si rata la banca, factura la telefon si cea de la cablu si net (ca si astea-s in euro cred) iar la slujba se mareste doar numarul de zile dintre salarii nu si suma pe care o contin.
Iar noi... hai sa gandim pozitiv !

Ce solutie ne ofera "The Secret" ?
Ne spune cum sa ramanem la "servici" daca serviciu' a plecat acasa ?
...ne plateste Universu' facturile daca ne gandim intens la trebusoara asta ?

Am selectat cateva vorbe spuse de Jack Canfield acolo, care mi s-au parut elocvente.
Probabil ca stiti deja, este vorba despre unul dintre cei mai cunoscuti scriitori motivationali, ajuns si in Romania prin seria "Supelor de pui pentru suflet" dar si a unora cu mai putin sirop, precum "Factorul Aladin" sau "Puterea Concentrarii".
Acum lanseaza "The Succes Principles" al carui titlu vorbeste de la sine despre subiect.

Ce spune deci Jack :
".. Secretul m-a transformat cu adevarat, pentru ca am crescut intr-o familie in care tatal meu era foarte negativist, si credea ca oamenii bogati au ajuns acolo calcandu-i pe ceilalti in picioare. Credea ca toti cei cu bani trebuie ca i-au dobandit prin inselaciune. Asa ca am crescut cu prejudecata ca banii te fac rau, ca numai oamenii rai au bani si ca banii sunt ceva foarte greu de dobandit. "Crezi ca sunt bancher?, era una dintre vorbele favorite ale tatei. Am crescut crezand cu adevarat ca viata este dificila, ca este grea, ca viata este o lupta epuizanta. Numai cand l-am cunoscut pe Clement Stone, un om care cunostea Secretul, viata mea a inceput sa se schimbe.
"Orice lucru conceput de minte poate fi realizat."
(C. Stone)

Cand am inceput sa lucrez cu Stone, el mi-a spus:
"Vreau sa-ti stabilesti un scop care sa fie atat de mare incat, daca il vei realiza, sa ramai trasnit. Atunci iti vei da seama ca numai datorita a ceea ce te-am invatat ai ajuns unde ai ajuns." Pe vremea aceea castigam cam 8000 de dolari pe an si, nu stiu de ce, mi-am dorit ceva concret, asa ca am spus, "Vreau sa castig 100 de mii de dolari pe an."
Nu aveam nici o idee cum ar putea sa se intample asta. (1)
Nu vedeam nici o strategie, nici o posibilitate, insa am zis doar, "am sa sustin asta, am sa cred in asta, ma voi comporta ca si cand asta ar fi adevarat, si imi voi incredinta dorinta Universului." Asta am facut.
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la el a fost sa inchid ochii si sa-mi vizualizez scopurile ca si cand ar fi deja atinse. Asa ca am scris pe o bancnota o suta de mii si am lipit-o de tavan, asa incat sa fie primul lucru pe care sa-l vad cand ma trezesc. M-am uitat in sus si bancnota era acolo iar asta mi-a amintit de dorinta mea.
Apoi am inchis ochii si m-am vizualizat traind ca si cand as avea o suta de mii de dolari.
In primele 30 de zile nu-mi venea nici o idee, nimeni nu-mi dadea mai multi bani.
Dintr-o data, cand eram la dus, cam dupa o luna,
mi-a venit o idee de o suta de mii de dolari. Pur si simplu mi-a venit. (2)
Si m-am gandit ca daca voi vinde patru sute de mii de exemplare cu un sfert de dolar bucata asta va insemna o suta de mii de dolari.
Cartea era demult acolo, dar nu-mi trecuse niciodata o astfel de idee
prin minte.
Cand te simti inspirat, trebuie sa fii increzator si sa actionezi in consecinta.
Nu stiam cum sa fac asta, nu stiam cum sa vand patru sute de mii de exemplare, nu incercasem niciodata asa ceva. Atunci mi-au cazut ochii, intr-un supermarket, pe revista National Inquirer.
O vazusem de un milion ori, dar n-o bagasem in seama pana atunci.

Acum mi-a sarit dintr-o data in ochi.
Si m-am gandit, "Daca cititorii ar sti de cartea mea, cu siguranta s-ar gasi patru sute de mii sa o cumpere." Sase saptamani mai tarziu am tinut o conferinta la Hunter College in New York, in fata a sase sute de profesori. La sfarsit, o femeie s-a desprins din auditoriu si mi-a spus, "Grozava conferinta, as vrea sa fac un interviu cu tine. Iata cartea mea de vizita." Atunci am intrebat-o, "Pentru cine scrii?" "Sunt liber-profesionista, dar de obicei colaborez cu National Inquirer." Ascultand-o, mi-a trecut prin cap coloana sonora din Twilight Zone. Chestia asta chiar functioneaza !!!
Asa ca articolul a aparut si vanzarile cartii mele au inceput sa creasca. Insa ceea ce voiam sa subliniez e ca am atras in viata mea toate aceste evenimente, inclusiv aceasta persoana.

Pe scurt, nu am facut o suta de mii de dolari in acel an.
Am facut 92,327 dolari.

Credeti ca am fost deprimat si ca mi-am spus, "Treaba asta nu merge?"

Nu, am spus, "Este extraordinar!"
Atunci sotia mea mi-a spus, "Daca a mers cu o suta de mii, crezi ca ar merge si cu un milion?"
"Nu stiu, am raspuns, cred ca da. Hai sa incercam."
Peste un an, editorul meu mi-a scris un cec. Era un cec de drepturi de autor pentru carte. A desenat si o figura zambitoare langa semnatura, pentru ca era primul cec de un milion de dolari pe care il scrisese. .......................................
Imi inchipui acum o multime de oameni care urmaresc acest film si se gandesc, Cum pot sa atrag mai multi bani in viata mea ?
.......................................
Cum pot eu, care imi iubesc slujba, sa-mi rezolv datoriile pe care le am si sa sparg
zidul care este intre mine si acei bani ?
Poate ca zidul este tocmai slujba.
Cum pot avea mai mult ?
Indrazneste !
"

Prima impresie, si cea superficiala de fapt, privind "Secretul" din film, este ca tu, ca individ, stai ca bou'n fotel cu ochi'n sticla la Ciorbea, Norica si alti ametiti, iar cablu' ti-l plateste "Universu'", cand tu-ti imaginezi intens cum respectivul, in jacka si adidasi, se duce la ghiseu si scoate banutii pentru tine.

Universul actioneaza, fara indoiala, in momentul in care iti clarifici limpede obiectivul pe care vrei sa-l atingi, respectivul obiectiv este suficient de motivant sa-ti doresti realizarea lui si ti-l si vizualizezi cu indaratnicie si lux de amanunte.
Dar functioneaza, asa cum e si normal, in primul rand prin elementele pe care le are cel mai aproape de tine : propriile-ti celule.
Practic, propriul tau organism functioneaza altfel, pe alte coordonate, astfel incat lucrurile din jur "se leaga" in forma potrivita pentru atingerea obiectivului cu pricina.

Desigur ca asta e o interpretare personala, usor de spulberat.
E suficient sa-mi dovedeasca cineva ca organismul sau nu face parte din Universul asta, si m-a'ncuiat.

Pentru exemplificare, am semnalat in textul lui Canfield, modul in care percepea situatia la punctul de plecare (verde) si cum se ofereau observatiei lucrurile vitale pentru atingerea scopului sau, odata ce procesul despre care vorbim era declansat (rosu).

Dar daca toate astea nu-s decat arta literara ?
Ca, bag sama, Jack se pricepe destul de credibil la potrivit vorbe.
Ia revedeti ce-a spus doamna Canfield dupa ce a facut suta de mii !!!!
Este ca e credibil Jack ?

Este, dar nu din cauza de literatura.
Procesul cu pricina este destul de cunoscut in domeniul trainingului motivational, in NLP, marketing...samd. Este un firesc proces de focalizare extrem de complexa a perceptiilor noastre dar mai cu seama a subconstientului care incepe sa faca conexiuni mentale conform noii orientari.
Astfel are loc un proces care dezvaluie oportunitatile din jur intr-un mod atat de surprinzator incat par ca atunci se si creeaza.

Daca credeti ca e o gluma, faceti urmatorul experiment : puneti intr-un sertar ceva... o cheie de exemplu, sub mai multe alte maruntisuri. Cereti unei persoane sa va aduca din sertar cheia respectiva.
Dupa 30', intrebati-o ce mai era in sertar, in afara de cheie.
Se dovedeste de regula ca cele mai multe lucruri din jurul nostru trec complet neobservate chiar si cand ne uitam la ele, pentru ca avem mintea focalizata doar la o anume cheie.

Daca asa functionam, atunci macar sa ne focalizam pe cheia potrivita !

4 comentarii:

  1. "Cheia potrivită", ca mecanism, este omniprezentă în fiecare moment al vieţii noastre. Într-un fel sau altul (adică pozitiv sau negativ) sîntem programaţi neuro-lingvistic din primul moment al existenţei, în primul act comis înafara instinctului cu care sîntem dotaţi by default şi chiar şi despre ăsta ştim cam puţine lucruri. (Poate mai tîrziu vom afla că programarea îl transcende şi pe ăsta.)
    Educaţia + cei 7 ani de-acasă este tot focalizare pe cheie. Subiectul nu ştie ce i se întîmplă. Alţii iau decizii în locul lui şi-i cablează adînc în creier ce trebuie să fie şi să facă.

    Toţi ar trebui să ştie Secretul fie şi numai pentru a se putea apăra de el sau pentru a-şi corecta comportamentul indus greşit de o programare nefericită, în cel mai bun caz, dacă nu voit negativă ca în cazul procesului electoral de care tocmai am (?) scăpat.
    Ai ilustrat foarte sugestiv şi simplu. Parcă am mai întîlnit tema în cartea lui Dale Carnegie şi la Neale Donald Walsch (Conversations with God).

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei! Acu mi-am amintit că mai voiam să spun ceva: nu e neapărată nevoie ca tema să se axeze pe cîştigatul banilor. Asta deja e NLP de marketing. Intrăm în constipaţionită! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Filadel,

    Intr-adevar, nu despre bani e vorba.
    Se pleaca de la bani, de regula, pentru ca in mintea oamenilor este insurubata prostia ca daca ai destui bani ai rezolvat toate problemele.
    Abia cand ai, constati ca nu-i deloc asa.

    Nu-ti fie teama de constipationita.
    Luam un poitilax....

    RăspundețiȘtergere

MOOVIQ. Videotecă documentare în lb. română



In Lucru