* Limba lui Nistorescu

Sirena unei salvări sfâşie noaptea, ca o mână flămândă de repetent cu repetiţie o rochie de vădană cu ciorapi de doliu si portjartiere de aceeaşi culoare.

O urgenţă.
Urgentă.
Doi poliţai ce doileau pe uliţă se îndreptau spre intersecţia unde-i aşteptau alţi doi, ca să patruleze împreună.
Ambulanţa trece printre ei stropindu-i delicat cu sprijinul prompt al unei baltoace locale.
Băltoacă nouă, proaspătă, made in Oprescu.

Chemarea de urgenţă a fost făcută de vecinii domnului Nistorescu pentru a salva limba presei române.
Sărmanul posesor stătea de doo zile cu percepătoarea de gust lipită de ecranul unei plasme noi-nouţe pe care n-o curăţase de locul unde fusese lipită eticheta.

Pe ecran, în dreptul punctului de contact al limbii presei române cu lipiciul plasmei, Voiculescu trăgea pârţuri.

Cei doi paramedici se uitară semnificativ unul la celălalt, apoi indepărtară uşor doi parameci ce-i făcuseră cuibuşor în freaza Nistorească. Îl apucară fiecare pe reprezentantul jurnalismului românesc de câte-o ureche şi-ncearcară să-l ia de-acolo.
Plasma - după ei.

Voiculescu plecase de pe ecran. Acu Badea făcea un şpagat. I se vedea doar capul şi picioarele.
Restul nu. Din cauza limbii ăstuia.
Vecinii făceau poze.

- Hânnnnmmmmmă ! - geme propietarul de limboacă.
- Ce ?
- Hânmmmămmmnnî....alllllîmmmnn...
- Nu-nţeleg.
- I-o fi sete ! - zice un vecin care facea poze cu mobilu să-i trimită lu' fi-su pentru blog.
- Adică nu i-aţi dat nimic de băut de două zile ???
- Ba da. Da nu apă.
- Da ce ?
- Eeee... diverse. Ulei, motorină....
- Nenea, io i-am dat neşte Superglue !- zice unu mic cu o freză blondă ca a lui Bart Simpson şi neşte ochi la fel de drăcoşi.
- Bă, aţi înebunit ? Vreţi să-l omorâţi ?
- Nţ. S-ar duce dracu' toată distracţia.

Pe ecran Discovery tocmai făcea caca cu o maimuţă pe punctul de contact al organului întins ca jarteaua vaduvei din introducere.

- Îhâmmmllllggg..glllglllggmmnn.....
- Lasă, lasă, că o rezolvăm noi - incercă unul din halate sa-l liniştească.
- Domnu....domnu... - zice alt vecin ciufulit ca Jean-Luc Picard, zdrăngănind din dinţii ca mărgelele - domnu, cred că nu-i face bine halatele !
- Ce halate ?
- Halatele lu' matale. E albe.
- Da. Şi ?
- Când vede halate albe cu oameni în ele, fuge.
I să trage dă la accident. Stă blocat juma de oră, p-ormă îşi deşurubează capu, îl aruncă pe fereastră şi sare după el...
Alde paramedicii se uită unul la celălalt, oftează şi cheamă ajutoarele de jos. Pentru Jean-Luc.

Pe ecran neşte zombies veneau să-l muşte pe amărât de organul lipit şi esplodau instant.
În spatele lor Bruce Willis tocmai salva Titanicul.

- ANGLLLMMMMMMîîîî.... - încercă nefericitul din răsputeri mişcând anemic cu aripa dreaptă cătră priză.
Astia se scarpina-n cap si se uita unul la altul.
- Hâmmmm..glllnmmnm...
Epuizarea îşi spunea cuvântul. Cu majuscule.
Sărmana victimă zăcea întinsă ca o placintă scăpata de o gospodină nepricepută pe podea cu mult înainte de a o băga la cuptor. Limba se intinsese precum coca de la respectiva plăcintă.
Dar nu se dezlipea nici de-a dracu'.

- Glmmmmîînnn...- arătă iarăşi către priză cel din capătul propriului organ bucal.
Şi un posesor de halat avu o fulgerare :
- Priza !!! Scoate-l din priză.

În timp ce Ciutacu tocmai îşi scurgea balele-n vârful limbii ăstuia, drăcovenia tehnologică rămase fără corent.
Zbannngg !
Limba renunţă la încăpăţânata-i lipeală şi-şi dădu drumul peste faţa Nistorească : Fleoşc !
OK.
Cei doi se apucară bucuroşi să o ruleze şi, cu chiu cu vai, i-o indesară la loc între fălci.

Ambulanţa demară voioasă spre noi aventuri cu final hoolywoodian, gata-gata sa dea într-o intersecţie peste doo perechi de poliţai nehotărâţi.

- Mă, da' ştii ce n-am priceput io ? Cum dracu' de s-a lipit aşa de tare limba prostului de ecran ? Că n-am mai vazut ceva similar pân-acu'.
- Vrei să ştii ? Am o poză de la ăla cu mobilu'. Uite : asta-i prima imagine pe care-a prins-o când a-nceput individu' să zbiere !

La momentul criminal când se produsese nenorocirea, era transmis un interviu cu doamna ministru Elena Udrea, ce vorbea despre deltă. Cu picioarele. Unul peste altul.

Între "altul" şi "unul" limba se lipise hotărâtă să nu mai plece de-acolo în veacul-vecilor.
Amin !

Acest articol mi-a fost ins-pirat de vorbele pe care limba elastica a nefericitului le-a pus AICI.
.