* Nu vreau Madonnă. Luaţi-o voi.

Fie că m-a impresionat direct sau prin emoţiile trezite în cei dragi din jur, Whitney Huston a fost o bună bucată de vreme membru al familiei. Ea nu ştie, dar asta n-are a face.

Aşa cum stă bine oricărui artist de marcă, a făcut paşi în lateral, a ciugulit şi bomboane dementă, a mai luat ceva cafteala şi de la Bobicul dumneaei, ne-am mai pictisitără şi noi un pic, şi alte prospături au umplat treptat zgomotul casei.

De puţină vreme a facut nişte ani împliniţi şi are abiţiosul proiect de a se relansa cu surle şi trâmbiţe în toamna asta. Personal îi doresc succes că talent are sărăcuţa. Poate anişorii ăştia au adus cu dînşii şi înţelepciunea corespondentă şi-şi stabilizează zborul la plafonul de croazieră, pe spaţiu mai larg şi pe termen uşor nedefinit.
Cred că merită asta, ca singurul artist din lume (până acum) care i-a bătut pe Beatles, cu 7 albume consecutive ce şi-au pus fesuri de premianţi cu moţuri de platină.



De ce din atâta muzica m-am oprit acum la ea?
Pentru că vineri, 28 august, dacă iconcert nu bate câmpii, se pare că este pe la Mamaia.
Şi văd că idioţii de serviciu ai jurnalismului românesc sunt picaţi în limbă de 10 zile după Madonna.
Gusturile nu se discută.
Şi ce pretenţii mai poţi avea la papilele lor gustative câtă vreme stau cu guşile pline ?
În septembrie se pare că vine şi Leonard Cohen în Bucureşti.
Dar nici el nu e "Madonnă" aşa că nu merită atenţia mutanţilor.
.