* De ce câştigă Traian Băsescu alegerile.

Puţine lucruri sunt atât de evidente ca modul în care Traian Băsescu abordează relaţia cu electoratul şi, dintre ele, probabil nici una nu este ignorată cu atâta doctă prostie de către adversarii săi.

Abordarea directă a fost dintotdeauna metoda sa predilectă şi este tipul de relaţie care a produs cel mai puternic efect favorabil în politică dintotdeauna, indiferent de perioada istorică.
Aprecierea ce trebuie arătată purtătorului de ştampilă este importantă şi relaţia directă pe care piratul o întreţine, creează şi menţine încredere.

În contrapartidă, adversarii săi preferă abordarea electoratului prin intermediari, "artişti" ai manipulării, prin pârghia mijloacelor media, în momentul istoric în care până şi cel mai nevinovat post de radio este suspectat de interese meschine, iar toate reclamele difuzate nu fac decât să enerveze consumatorul, reuşind să mai aducă clienţi calculaţi la un număr dintr-o singură cifră procentuală din audienţă. În curând şi ăla va fi subunitar, probabil.
Pentru ca Traian Băsescu să câştige în credibilitate, era suficient ca el să stea de vorbă direct cu electoratul, iar contracandidaţii prin sticlele tv.
Dar, aşa cum înainte de căderea finală, Dumnezeu le ia mai întâi minţile, au ales calea formării Frontului Presei de Uniune Naţională AntiBăsescu. Front care a ajuns să aiureze cu atâta aplomb încât efectiv a ridiculizat până şi conţinutul cuvântului "ridicol".

Desigur, pentru a putea lupta pe acelaşi "teren" ca Băsescu, ceilalţi ar trebui să folosească aceleaşi "arme", aceleaşi netode de abordare şi să mai şi facă faţă procesului cu pricina.
Dar, pentru ei, asta este pur şi simplu imposibil. Pentru simplul fapt că nu pot fi credibili. În nici un caz la asemenea nivel de relaţionare. Oamenii te "simt".

Alternativa tocării creierelor celor ce se mai uită la ei, prin făcături de presă ce adesea par concepute de copii hidrocefali, este singura variantă ce o mai au la dispoziţie. Aşa că trag şi ei cu disperare de jarteaua asta până le-o plesni peste ochi.

Cu ceva vreme în urmă piratul s-a perindat prin maghiarime. A spus ce era de spus. A apreciat cererile lor ce au respectat legea şi erau în spirit constructiv economic-social şi le-a retezat-o fără milă când au început să bată câmpii.
Drept urmare se pare că a preluat deopotrivă şi potenţialul românilor şi pe cel al maghiarilor din zonele fierbinţi.

Fără să piardă timpul cu apariţii la TV, pe când Mircea Geoană joacă diverse scenete de varietăţi, piratul s-a dus în inima Olteniei să-l lase şi p-ăsta fără "coledzi".
După lovitura de la Dăbuleni, acum se perindă şi pe la Craiova, marcând prima trotinetă Ford făcută olteneşte : o cărămidă cu roate.

Şi pentru a nu se blegi petalele lui Crin de prea multă atenţie acordată de pirat lui Geoană, acesta îl "fericeşte" şi pe "Floricel" cu o mână întinsă defunctului guvern Tăriceanu reprezentat prin însuşi purtătorul său de nume :
"... Vreau să închei mulţumind încă o dată guvernului Tăriceanu pentru flexibilitatea pe care a avut-o în negocieri, capacitatea de a răspunde dorinţeor şi necesităţilor investitorului, făcând ca, până la urmă, contractul să se semneze."



Poate ceea ce am scris mai sus, este o privire subiectivă, părtinitoare, fiind desigur o interpretare proprie a unor activităţi ce au alte semnificaţii.
Iar dacă scutur acţiunile propriu zise de interprtările mele ar putea rămâne :
- Traian Băsescu discută direct cu electoratul - aşa cum e normal;
- Traian Băsescu apreciază realizările economice pozitive - aşa cum e normal - în ciuda faptului că respectivul guvern a luptat în draci să-l mazilească.
Sau, mai pe scurt : Traian Băsescu - un normal.
.
PS. Am mai intrat şi corectat câte ceva gramatical ce mi-a mai scăpat. Acum mă gândesc ce varză o fi în posturile anterioare !! Da' nu mă mai întorc acum nici să mă bată cineva.
.