marți, 15 septembrie 2009

* "The Ghost"


"Patrick Swayze s-a stins astăzi, în tăcere, în mijlocul familiei sale, după ce s-a luptat cu provocările bolii sale în ultimele 20 de luni." (Annett Wolf - reprezentant pentru relaţia cu presa)

Swayze a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în martie 2008.
La momentul diagnosticării, rapoartele medicale au evaluat durata de supravieţuire la câteva săptămâni.

"As spune ca cinci ani este mai degrabă dorinţă de autoconvingere. Doi ani pare mai probabil, dacă evaluez după statistici. Vreau să dureze până când se va gasi un leac, ceea ce înseamnă că mi-ar face tare bine acceleraea cercetărilor în domeniu." - spunea Patrick la inceputul acestui an.

În ciuda bolii sale, Swayze a reuşit să scrie în această perioadă o autobiografie cu soţia sa Lisa Niemi şi să toarne film un TV (drama "The Beast"), în care a jucat rolul unui agent FBI sub acoperire. A ales să nu utilizeze analgezice în periada filmărilor, deoarece acestea i-ar fi diminuat capacităţile artistice.

Născut în Texas, fiul unui coregraf, actorul a avut sentimentul proeminent că performanţa sa de "băiat rău" în rolul Johnny Castle alături de Jennifer Greyd in "Dirty Dancing (1987), a fost greşit interpretată.

La aflarea decesului , Grey a spus: "Când mă gândesc la el, cred că momentul în care am fost în braţele lui, atunci cand eram mai degrabă copii, în dans, ne ridicam practic dintr-un lac îngheţat cu o explozie, ceea ce face acest film mic ceva ce nu ne-am gandit că s-ar putea vedea vreodată.
Patrick a fost o combinaţie rară şi frumuseţe tandră şi masculinitate.
Inima mea e lângă soţia sa, dragă din copilarie, Lisa Niemi, la mama sa, Patsy, precum şi alături de restul familiei".

La trei ani după "Dirty Dancing" a jucat alaturi de Demi Moore şi Whoopi Goldberg in "Ghost", în rolul lui Sam, omul ucis care-şi protejează soţia şi de dincolo de mormânt. Goldberg, ca un omagiu adus stelei cinematografice, spune reaminteşte mesajul din "Ghost : "..va fi mereu aproape".
Făcându-se ecoul sentimentelor celor ce-l regretă, Demi Moore - ("Molly" în "Ghost") spune : "Patrick, esti iubit de atât de mulţi şi lumina ta va străluci pentru totdeauna în toate vieţile noastre".


Actorul Rob Lowe - care a jucat alaturi de Swayze în anii '80 în "Flicks Outsiders" şi "Young Blood" - a declarat ca a "pierdut un frate".

"Patrick trăit o mie de durate de viata intr-o viata. A fost un expert al dansului, a scris cântece, el a jucat in filme de primă mărime, a fost un călăreţ uimitor..." - spune Lowe în Toronto.
"Dar, lucrul pe care mi-l voi aminti cel mai mult despre el, cea mai mai mare aventură, a fost uimitoarea sa dragoste pentru sotia lui Lisa."

"Voi păstra în suflet mereu amintirile mele uimitoare a lui Patrick. Ne-am distrat atât de mult împreună. Întoarce-te repede, Patrick, avem nevoie de tine aici, pe pământ." (Kirstie Alley)

Pertenerul său din "Point Break", Gary Busey : "Patrick Swayze a fost un spirit înrudit, fratele meu spiritual.
Şi-a meţinut permanent concentraea pe ţinta centrală, iar scopul său a fost credinţa în bunătate, în înţelegere şi în dragoste.
Cartea autobiografică a lui Patrick Swayze nu va putea ilustra niciodată suficient ce a făcut, pentru că el sa mutat pe platoul spiritual, unde rămâne viu pentru totdeauna".

C. Thomas Howell : "Nu numai că am pierdut un actor excelent al zilelor de azi, mi-am pierdut fratele meu mai în vârstă din "Outsiders". Inima mea e de a nu numai cu întreaga sa familie, dar şi cu toţi fanii lui, de asemenea."
("The Sun")

Ca menţiune personală, pot spune două lucruri.

Ca şi în cazul nedreptăţitului Michael, decesul prematur, la doar 57 de ani, este o mare pierdere.

Ca şi în cazul lui Michael, eşecul era previzibil, de astă dată în ciuda efortului uimitor şi a ambiţiei exemplare cu care a abordat lupta cu inevitabilul. Au mai fost lucruri care se impuneau a fi făcute şi pe care nu le-a putut gestiona.
Cel mai probabil, oricum nu l-ar mai fi salvat în stadiul în care afecţiunea a fost diagnosticată, dar la fel de probabil e că abordarea mai atentă a stilului de viaţă cu mult mai devreme, încă de la momentul la care un asemenea final nu ar fi putut fi nici măcar bănuit, ar fi creat şansele evitării lui.
Cancerul pancreatic de care a suferit, aceeaşi formă ce l-a pus la podea şi pe dr. Randy Pausch, este poate unul din cele mai frustrante forme de manifestare ce duce la victoria neantului. Forma fizică şi intelectuală este practic neştirbită până în ultima clipă, iar şansele de supravieţuire în acest moment sunt evaluate, pe bună dreptate, la deloc generosul număr "0".
Dumnezeu să-l odihnească.
.
UPDATE TRIST !
Nicu Constantin s-a dus după pretenu de mai sus, doar câteva ore mai târziu.

.

5 comentarii:

  1. Frumos omagiul tău... dumnezeu să-i ierte.
    Pe amândoi...
    Lumea e mai săracă fără ei ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Blue,

    Am optat pentru afişarea comentariilor fără moderare, direct.
    Şi platforma nu-mi permite în varianta asta decât eventual să le şterg.

    Dar, precum bine observi, greşelile se strecoară cu uşurinţă. Eu m-am obişnuit să le accept şi chiar să fac diferenţa între cele involuntare şi cele ce dovedesc altceva.

    Nu e cazul să-ţi faci probleme.

    RăspundețiȘtergere
  4. vezi tu, de aia te iubesc eu, ca ai loc ,la tine ,si pentru astea. Imi pare si mie tare rau pentru Patrick, a rezistat foarte mult pentru forma de boala pe care a avut-o,; la noi, speranta pentru cancar pancreatic e cam o luna-doua,In ultimele doua veri mi-au murit un foarte bun prieten si o cunostiinta de aceasta forma de boala,dar e mai bine asa.Nu sunt cinica, dar fiind o forma galopanta, nu mai apuca sa treaca prin toate chinurile pe care aceasta boala le presupune si care..mai bine nu mai zic nimc, dar stiu ce inseamna.Dumnezeu sa-i odihneasca si pe Patrick si pe Nicu Constantin.Tie, toate cele bune ,unknowen friend.

    RăspundețiȘtergere
  5. Loda,

    :D
    Viaţa e mai lată decât ecranul televiziilor şi mai adâncă decât sondajele politice.

    Plecarea lui Nicu Constantin mă întristează pentru că l-am cunoscut mai bine, iar a lui Patrick pentru că a abordat exemplar situaţia dramatică.

    Tristeţea e inevitabilă şi nu depinde de ce vrem noi, dar e bine să facem eforturi pentru a echilibra talerele balanţei. Să vedem cele bune şi care ne pot bucura.
    Asta nu e obligatoriu ... dar depinde de noi.

    RăspundețiȘtergere

MOOVIQ. Videotecă documentare în lb. română



In Lucru