Tanti Motto în vacanţă :
Nu e "evening" cum e seara,
Da' nici plajă ca Sahara !
Întins şi floeşcăit ca o moluscă,
Stau cu privirea-nfiptă-n zare.
Oprită-o clipă din alunecarea-i bruscă,
Ca micu-nţepenit în scobitoare.
Precum minuta în clepsidră-mpinge,
Mi se strecoară nisipul printre deşte.
Pe plajă nu mai e picior de minge.
În mare nu mai e picior de peşte.
S-a scăpătat amiaza de-o părere,
Pe sub grătare se frământă-ncet cărbunii.
Unii frământă micii, alţi-o bere...
Pe mine mă frământă soarta lumii !
Privesc iar zarea cât este de mare,
Apoi la mare mă zăresc un pic.
Şi-o revelaţie se naşte-n clocitoare :
Pământul ne-a rămas prea mic !
Descoperit-au cei cu telescoape,
Cum Universu’ o cam face lată.
Se-mprăştie de nu se mai încape,
Până-o să se răstoarne din covată.
Omul, fiind în Univers fereastra,
Se umflă dar şi el, că nu-i mai prost.
Habar nu are de ce dracu' face asta,
Şi nici dacă ce face are rost.
Şi tot privind la astă nouă-nfăţişare,
La gogoloiul ce sub tălpi ne crapă,
Ce-i tot mai strâmt şi strânge tot mai tare,
Părerea mea e ... c-a intrat la apă !
Normal. Te bălăceşti atâta vreme,
Şi stai acoperit optzeci la sută !
Începi să te-ncreţeşti, mă nene,
De-ţi scade şi temperatura absolută.
Găsit-am deci, după căutături,
De ce Pământul ăsta dintre nori,
Ne strânge-aşa de tare-n bătături,
Şi-ncepe a pocni la subsuori.
E prost, bă ! Un maldăr de gunoi banal.
Umil stă fleoşcăit sub tălpi, inept.
Doar cu un braţ, gravitaţional,
Ne strânge ca un mameluc, la piept.
Din ce a fost mai e doar un cotor.
Şi-o să ne luăm probabil traista călătoare,
Să ne găsim altul, încăpător.
Măcar cu două numere mai mare.
L-om drăgăni un pic, l-om mângâia
Ca şi pe ăsta, l-om păpa încetinel.
Iar după ... băţu-n traistă ne-om băga.
Mâinile-n sân. Picioarele în el.
Şi cât m-am benoclat la orizont,
Închipuindu-mi cum se uită el ‘napoi,
Berile s-au prăpădit pe front.
Micii-au pierdut război după război.
A mai rămas o urmă de muştar.
Şi două scobitori uitate.
O fină adiere de mărar.
Lada de bere răstignită-n spate.
Ferească-se grătarul de flămânzi.
Ferească-se şi berea de Setilă.
Ferească-se Pământul de bolânzi,
Ferească-mă pe mine de gândilă.
_____________________________
Acu de alta nu mai scap !
Altă-ntrebare-ntre urechi îmi vine :
Cin’dracu-mi puse gândurile-n cap,
Când viaţa se trăia pe lângă mine ?
View More Free Videos Online at Veoh.com
Nu mai retin cine le-a scris dar fac cat o poezie de-a lui Eminescu;
RăspundețiȘtergereTate cat craita sa-mi arati
Buric intransul cu capsuna.
Si coapse navalind din doua parti
Atunci cand eu sant trist sa ma dispuna.
Anonim,
RăspundețiȘtergereHaios.
Dar nu-mi dau seama cum te-au dus vorbele mele de mai sus la gândurile astea, nici să mă tai.
Poate ai greşit saitu':(
Meri mai bine la Dracu'.
Adicătele la blogul domniei sale, AICI :
http://new.ablog.ro/
Are ăsta cunoştinţe de te trimite la ţăţe cât casa şi buric cât butelia de la aragaz.
Zi-i că vii din partea mea.
:D
Viq:
RăspundețiȘtergereGoga ameninta metaforic, prin Olt, cu mutarea in alta tara, tu sugerezi sa ne mutam pe alta planeta, ce dracu ne facem ? Fii totusi atent la viata asta care se traieste pe langa tine, din nefericire ,ireversibil.Trimite-n spate, spaimele, indoielile, necazurile (,,si maine e o zi'') dar nu scapa nici o ocazie sa te bucuri, sa simti multumirea, sa gusti linistea. Oi fi fost prea patetica ????
revin : ce ti-am sugerat e reteta mea si...functioneaza :)
RăspundețiȘtergereHi, Loda !
RăspundețiȘtergerePăi asta şi vrea să spună joaca de mai sus.
Cui îi pleacă mintea cu sorcova, rămâne cu burta goală :D