marți, 1 septembrie 2009

* Nu ne mai încăpem

Tanti Motto în vacanţă :
Nu e "evening" cum e seara,
Da' nici plajă ca Sahara !



Întins şi floeşcăit ca o moluscă,
Stau cu privirea-nfiptă-n zare.
Oprită-o clipă din alunecarea-i bruscă,
Ca micu-nţepenit în scobitoare.

Precum minuta în clepsidră-mpinge,
Mi se strecoară nisipul printre deşte.
Pe plajă nu mai e picior de minge.
În mare nu mai e picior de peşte.

S-a scăpătat amiaza de-o părere,
Pe sub grătare se frământă-ncet cărbunii.
Unii frământă micii, alţi-o bere...
Pe mine mă frământă soarta lumii !

Privesc iar zarea cât este de mare,
Apoi la mare mă zăresc un pic.
Şi-o revelaţie se naşte-n clocitoare :
Pământul ne-a rămas prea mic !

Descoperit-au cei cu telescoape,
Cum Universu’ o cam face lată.
Se-mprăştie de nu se mai încape,
Până-o să se răstoarne din covată.

Omul, fiind în Univers fereastra,
Se umflă dar şi el, că nu-i mai prost.
Habar nu are de ce dracu' face asta,
Şi nici dacă ce face are rost.

Şi tot privind la astă nouă-nfăţişare,
La gogoloiul ce sub tălpi ne crapă,
Ce-i tot mai strâmt şi strânge tot mai tare,
Părerea mea e ... c-a intrat la apă !

Normal. Te bălăceşti atâta vreme,
Şi stai acoperit optzeci la sută !
Începi să te-ncreţeşti, mă nene,
De-ţi scade şi temperatura absolută.

Găsit-am deci, după căutături,
De ce Pământul ăsta dintre nori,
Ne strânge-aşa de tare-n bătături,
Şi-ncepe a pocni la subsuori.

E prost, bă ! Un maldăr de gunoi banal.
Umil stă fleoşcăit sub tălpi, inept.
Doar cu un braţ, gravitaţional,
Ne strânge ca un mameluc, la piept.

Din ce a fost mai e doar un cotor.
Şi-o să ne luăm probabil traista călătoare,
Să ne găsim altul, încăpător.
Măcar cu două numere mai mare.

L-om drăgăni un pic, l-om mângâia
Ca şi pe ăsta, l-om păpa încetinel.
Iar după ... băţu-n traistă ne-om băga.
Mâinile-n sân. Picioarele în el.

Şi cât m-am benoclat la orizont,
Închipuindu-mi cum se uită el ‘napoi,
Berile s-au prăpădit pe front.
Micii-au pierdut război după război.

A mai rămas o urmă de muştar.
Şi două scobitori uitate.
O fină adiere de mărar.
Lada de bere răstignită-n spate.

Ferească-se grătarul de flămânzi.
Ferească-se şi berea de Setilă.
Ferească-se Pământul de bolânzi,
Ferească-mă pe mine de gândilă.
_____________________________
Acu de alta nu mai scap !
Altă-ntrebare-ntre urechi îmi vine :
Cin’dracu-mi puse gândurile-n cap,
Când viaţa se trăia pe lângă mine ?



View More Free Videos Online at Veoh.com

5 comentarii:

  1. Nu mai retin cine le-a scris dar fac cat o poezie de-a lui Eminescu;
    Tate cat craita sa-mi arati
    Buric intransul cu capsuna.
    Si coapse navalind din doua parti
    Atunci cand eu sant trist sa ma dispuna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim,

    Haios.
    Dar nu-mi dau seama cum te-au dus vorbele mele de mai sus la gândurile astea, nici să mă tai.

    Poate ai greşit saitu':(
    Meri mai bine la Dracu'.

    Adicătele la blogul domniei sale, AICI :
    http://new.ablog.ro/

    Are ăsta cunoştinţe de te trimite la ţăţe cât casa şi buric cât butelia de la aragaz.

    Zi-i că vii din partea mea.
    :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Viq:
    Goga ameninta metaforic, prin Olt, cu mutarea in alta tara, tu sugerezi sa ne mutam pe alta planeta, ce dracu ne facem ? Fii totusi atent la viata asta care se traieste pe langa tine, din nefericire ,ireversibil.Trimite-n spate, spaimele, indoielile, necazurile (,,si maine e o zi'') dar nu scapa nici o ocazie sa te bucuri, sa simti multumirea, sa gusti linistea. Oi fi fost prea patetica ????

    RăspundețiȘtergere
  4. revin : ce ti-am sugerat e reteta mea si...functioneaza :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Hi, Loda !

    Păi asta şi vrea să spună joaca de mai sus.

    Cui îi pleacă mintea cu sorcova, rămâne cu burta goală :D

    RăspundețiȘtergere

MOOVIQ. Videotecă documentare în lb. română



In Lucru