În toamna lui 1999 Valeriu Sterian este implicat într-un accident de circulație pe Bulevardul Gheorghe Magheru din centrul Capitalei, în urma căruia două persoane și-au pierdut viața. Este arestat pe data de 4 octombrie a aceluiași an, fiind acuzat de “ucidere din culpă și conducere a autoturismului sub influența băuturilor alcoolice”. A fost eliberat din arest după o lună de zile, considerându-se că poate fi cercetat în stare de libertate. Procesul n-a mai avut loc.
La 16 septembrie moare de cancer.
Ar mai fi avut 5 zile pana sa implineasca 48 de ani.
Inainte de finalul asta trist, Valeriu Sterian a realizat cateva lucruri care vor ramane peste timp. Peste mult timp. Cu mult mai mult decat ar putea ramane oreice alt derapaj cu sau fara voie de la principii si dreapta vietuire.
A cantat pe versuri al multhulitului Adrian Paunescu, si in egala masura a facut cunoscute lumii versurile scrise de Corneliu Coposu in inchisoare inaltand "Ruga" la rang de act artistic national. A presarat drumul pe care l-a strabatut cu momente e o rara sensibilitate si profunzime psihologica.
Eroile si greselile se vor uita.
Realizarile si lucrurile bune vor ramane.
Si printre acuze, reflectari si aluzii,
Prin cele miscatoare poteci si carari,
Raman cateva idei si concluzii:
Conteaza-n final ce ramane.
Urmari.
Asa cum am spus, nu ma tem de concluzii,
Si nici de premize, doar de urmari.
Cand timpul masoara cu arii pacatul,
In el e sentinenta nu-n judecator.
Si starea ramane la fel de albastra,
Patima noastra curge-nainte,
Caci vremea nu iarta nimic din ce este,
Nici chiar adevarul ascuns de cuvinte.
Pastrez inca gust de pretins filozof,
Dar urma mi-e stearsa de maine in urma.
Iar eu, ca un miel nematurizat,
Renunt la cornite si ma-ntorc in turma.
Dar sa fim intelesi, nu e loc de confuzii,
Nu-mi place sa vad ca se-apleaca spinari,
Si nici nu ma tem, cum am spus, de concluzii,
Si nici de premize,doar de urmari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu