In seara de Ajun, după un an teribil,
In care am pierdut tot, ca nebunii,
In care ne umplurăm de penibil,
De am ratat chiar și sfarșitul Lumii,
Cercăm să ne mai domolim amarul,
Visând cum va veni Craciunul,
Si c-ar avea și pentru noi ceva in carul,
Pe care-l târâie tot drumul.
Iar mâinilor intinse rugătoare,
Cu vârf umplea-ne-va căușul,
Precum aripa generoasa de ninsoare,
Clădește-n uliţa pustie derdelușul.
Deci balta să bălteasca, d-aia-i baltă !
Si ingnorăm vântul dinspre Odessa.
Ne-ntoarcem de pe-o parte pe cealaltă,
Si grijulii ne invelim cu fesa.
_________________________________
Aș vrea să nu mă uit la amănunte,
Voi dragii moșului din poale de Carpaţi,
Ce mi-aţi trimis epistole - un munte
Si ce-mi tot cereţi,..... mai bine nu-mi cereaţi...
E musai insă să vă și răspund,
Măcar in vorbe, dacă nu-n cadouri,
Că moacă n-o să mai primiţi curand.
V-o spun p-a dreapta și nu bat apropouri.
Doar ce pornirăţi voinicește-n lume,
Uimind chiar economic Europa bleagă,
Pe unde zurbagii in spume,
Tot cer sa li se dea pomana-ntreagă,
Si-aţi surclasat in doar doi ani de zile,
Juma' de continent, romanii mei cei dragi !
Iar când s-apropia sorocul de mai bine,
Voi va scăparăţi democratic in nădragi.
V-aţi repezit ca Flămânzila la bucate,
Minciuna v-a pătruns ca apa in burete,
Ati inghiţit tâmpenii agramate,
Si aţi ales ca nuca in perete.
Moșu' ce să v-aduca ? Doar sudalme ?
Vopseauă roșie, să arătaţi frumos ?
Mănuși mai moi, ca să vă trageţi palme ?
Sau poate-o tesla, dacă vreţi mai jos !?!
O să aduc precum urmează :
Lui Ponta : diplomă de plagiat.
Una corectă, ce are la bază
Pretenţiile-i de copil intârziat.
Alui ce doarme și munceste ciuciu,
Dar se visează rege, impărat sau ţar,
O să-l cadorisesc cu-n cap pleșuv și luciu
Si-o poză de tichie cu-n mărgăritar.
Iar vouă dragii moșului, instantaneu,
O să cobor pe coș incetinel,
O să vă iau ciorapu-ntins pe șemineu,
Si-o să vă pun o gaură in el.
________________________Moșu !______________
Si-n dimineata de Crăciun cu flori in geam,
Ne scărpinăm cu stânga-n creștet ciufuliţi,
Cu dreapta-n fundul fundului de neam,
Si-ncepem a cata cadoul năcăjiţi !
Apoi ne prăvălim frumos pe canapea,
Si tot privind ciorapul cu mirare,
Poate-i momentul cand vom pricipi ceva :
Tocmai primirăm un cadou mai mare !
Putem renaște pe picior de plai,
Redeveni ce-am fost, poate mai mult de-atat,
Si-s poate alte șanse daca tot ce ai
E-o gaura-n ciorap si foamea-n gat.
Poate poporul ? Poate poate !
E totuși doar o posibilitate !
Ce-mi place viqut,chiar de ma doare!
RăspundețiȘtergereNu ne-ai spus cine-i 'mosu!