Cu vre-o doua zile in urma spunea cineva ca tare ne place sa dam vina pe altcineva pentru toate cele personal savarsite dar care nu ne convin.
Cum ne iese ceva bun de sub degetzele, cum laudele sunt pe drept meritate, autorul este destept, frumos, capabil.
Cum iese ceva prost, altcineva a creat conjunctura care a favorizat respectiva tampenie.
Mai avem o realizare pozitiva ?
Iar suntem puternici, isteti, ambitiosi, muncitori....
Am mai facut o bazaconie ?
Normal. Pentru ca era prea intuineric, era prea frig, era tarziu, era colturos, taios, intepator, sau nu avea capacu' pus.....
Si cand esti prins la'nghesuiala de nu te mai poti fofila cu nici un chip de responsabilitatea actului savarsit, vine salvatorul suprem : Dracul.
El saracu' le ia pe toate pe cocoasa, ia si suturile noastre de autori si p'ale victimelor, ia si coarnele noastre la purtat si codita de injuraturi ale celor afectati.
- De ce ai facut mah, Nastase magariile alea ?
- Dracu m-a pus.
- Vezi ca Parlamentul te-a dat pe tobogan ?
- Da. Pentru ca-i al dracu', d-aia.
- Iar Basescu....
- Ala-i dracu' gol.
Mi-am amintit de asta pentru ca ma uitam la clipul lui Toma Caragiu, de la a carui tacere se implinesc azi, 4 martie, niste ani.
Daca Dracul n-ar fi existat, l-am fi inventat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu