* Măcar să ştim de unde ni se trage. Tortul de criza.

Aparent se vorbeşte despre criză.
În realitate mi se pare ca mai degrabă se bălmăjeşte. Un amestec de date pe care omul obişnuit nici nu se mai osteneşte să încerce a le pricepe.
Criza financiară.....criza imobiliară....criza energetică.....

Ceea ce se vede în presă e mai degraba o preocupare a semnatarilor pentru propriul loc de munca decât pentru explicarea problemei pe inţelesul cititorilor. Ca doar şi pentru ei e criză, ce dracu' !

Asta n-ar fi rău deloc în fond, dacă ar avea însă o perspectivă mai lungă un pic, sau mai largă. Pentru că dacă oamenii nu înţeleg ce se petrece, de ce trebuie să unească Postul Paştelui cu cel al Crăciunului, modul lor de acţiune nu poate fi decât conjunctural, un fel de reacţie primitivă la probleme punctuale, de suprafaţă şi care pot fi uneori şi benefice. Printr-un noroc chior.

Dacă înţeleg mai mult, poate ar avea şansa pentru alte abordări, mai raţionale si mai productive, pe termen mediu şi lung.
Zic şi eu, nu dau cu paru'.

La urma urmei, ceea ce pare să-l intereseze pe tot mai inexistentul cititor pare a fi custodia obţinută de Răduleasca chiar mai mult decât ultimile falimente răsuntoare ce lovesc alte economii în plin. Altele decât a noastră, pentru că la noi e destul de greu să loveşti economia în plin. Până o găseşti pe cele coclauri unde s-a pitit, ţi se termină şi benzina şi ziua de lucru.

DAR !

Când raportul leu-euro se va benocla prin lunetă la salariul îngheţat, şi va lovi în bugetul ăla cât o alună al amăreşteanului, cu precizia localizării prin satelit , Răduleasca fi-va uitată.

Acum câteva zile, privind un fragment de expunere a prof. Albert Bartlett, mă gândeam la criză ca la un tort aniversar. Oferit omenirii cu ocazia împlinirii a 7 miliarde de suflete.

Ceea ce vedem din el sunt lumânărelele aprinse de genul împrumutul FMI, creşterea varstei de pensionare sau îngheţarea îngheţatei, iar pentru cei un pic mai pretenţioşi, floricelili de marţipan valutar şi glazura acţiunilor bursiere.

Toate astea insă, stau aşa pentru că sunt aşezate pe un strat de blaturi succesive, cu diverse creme între dânsele, strat care nu se prea vede până nu tai o felie.

Dacă ceea ce vedem din criză sunt problemele-efect la nivel financiar-imobiliar-energetic....şamd, ele au dedesupt straturi mult mai consistente de a căror rezolvare depinde esenţial şi configuraţia celor menţionate, ce au mai degrabă rol cosmetic în marea noastră prijitură.

Mă uit la Bartlett cum zice :
Cel mai mare defect al rasei umane este incapacitatea noastră de a înţelege funcţia exponenţială.
Ok. Dacă zici domnia ta. Şi ? Care-i şpilu ?
Păi cică e ăla că..
..Funcţia exponenţială este folosită pentru descrierea dimensiunii oricarui element ce are o creştere continuă, de exemplu "5% pe an".
Păi să fie. La ea, acolo. Tot nu m-am dumirit.
În vara lui 1986, rapoartele informative anunţau că populaţia globului a atins numarul de 5 miliarde de oameni şi are o rată de creştere de 1,7% pe an...
Aha. Păi creşte şi ea, ce să facă ? De ce ar trebui să mă îngrijoreze amărâtul ăla de nici 2% ?
...dacă calculaţi timpul de dublare, veţi găsi că acesta este de doar 41 de ani.
41 ? Pare cam puţin. De fapt cam al dracu de putin pentru o dublare, pornind doar de la 1,7% !!!!!! Hmmm !
Da Pământu-i mare. Şi rotund. Ne dăm pe după el.
"Scientific American" concluzionează : "..producţia de alimente va creşte în urmatorii 40 de ani cât să acopere nevoile de hrană pentru aproximativ 9 miliarde de oameni"
Păi stai sa socotesc cu degetu..... care vas zică...dublare in 41 de ani...face 10 miliarde...papa la momentul ăla, pentru numa 9..... Una bucata miliard face post nonstop. Parcă nu mă mai simt aşa de confortabil. Toto se uită la mine cu o mutră oarecum întrebătoare, gândindu-se probabil la meniurile chinezeşti !
Totuşi un oscior acolo, o frunză de salată.... o maslină, poate găsim noi şi pentru...
...dacă această creştere modestă de 1,7% anual, continuă, neschimbată, pe viitor, populaţia lumii va spori la o densitate de 1 om/metru pătrat pe toată suprafaţa uscatului de pe glob în 600 de ani....
BĂI..., mă laşi ??? Ce-i aia 1 om/m2 ??? Aşa nu se poate trăi, ce dracu' ? Şi 600 de ani e cam cât a trecut de la Ştefan Cel Mare pân acu... adicătele puţin.
...iar masa oamenilor va egala masa globului pământesc în doar 1800 de ani.

BUN. Acu m-am lamurit. Sorcova vesela.....
Nene eşti dus. Ca doar n-o sa facem doo Pământuri în tot atâta timp cât a trecut de când Decebal şi cu Gerula băteau romani cu căciula.
E la mintea cocoşului că lucrurile se vor opri înainte de a ajunge acolo.
...avem câteva lucruri care ar trebui încurajate dacă vrem să încetinim creşterea populaţiei...
Ai văzut ???? Ehehe, normal că dacă vrei poţi !
...Contracepţia, avortul, familii reduse, oprirea emigraţiei, bolile, războiul, crimele, accidentele, şi desigur fumatul, în mod clar contribuie la scăderea populaţiei...
Poftiiim ???
Stau .... mă uit.... încerc să mă gîndesc..... mă mai uit odată.... mai stau....
Păi ăsta mai că nu zice că nazismul e o treabă excelentă.Sau boamba atomică. Ce naiba ?????
S-a dus dracu soarele d'afară.
...natura va alege metoda de a face asta din lista menţionată.....sau putem încerca să alegem NOI de acolo o opţiune care ne-ar conveni mai mult...
Ce mă supără ăştia care vin cu chestii nasoale şi au şi dreptate, de nu pot să mă concentrez la cafea !
Nu-i pot găsi cusur raţionamentului strict logic şi matematic, aşa că sper măcar ca premisele să fie eronate.
Mă uit în tabelul din capu' blogului (click pe "population") şi văd că ne apropiem de 7 miliarde. De la alea 5 din '86 ! Pare să respecte graficul ăla diabolic de creştere anuală cu 1,7%. Nasol.
Mă uit pe teveu şi văd astalaltă



Şi-mi aduc aminte că, cu puţină vreme în urmă, piratul nost' grăia cătră mateloţi

REALITATEA.NET - Traian Băsescu: Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, iar luna mai va fi cel mai bun moment pentru moneda naţională

Aşa că mă găndesc io tare-n sinea mea : ce mare brânză rezolvăm cu un împrumut FMI, salarii îngheţate, creşterea vârstei de pensionare, la o scară ca asta ???
Ce mare brânză rezolvăm cu toate măsurile locale şi/sau zonale dacă la nivelul macro cretinii se puiesc până pocnesc ?
Şi dacă totuşi, reuşim să cosmetizăm pentru moment şi să dăm o vopsea nouă pe şandramaua putredă, care ar fi paşii urmatori ?

Un fragment mai lunguţ al expunerii profesorului Bartlett, de vre-o 20 de minute, AICI, în MooViq.
.