* Butterfly Effect

Efectul Fluture-Teoria haosului.
"Dependenţa sensibilă de amănunele esenţiale"

Cald.
Cald al dracu'.

Pe autostrada europeană ce taie câmpu' precum linia trasă cu ciobu' de cărămidă pe asfalt pentru tenis cu picioru', vâjâie trotinete de naţii diferite. Colorate diferit. Cu viteze diferite....

Pe marnea autostrăzii europene, pe banda de urgenţe, un nr. de'nmatriculare cu RO împinge de la spate o căruţă cu coviltir.

Înhămat la coşmelie un catâr.

Mic, păros şi cu nişte urechi ca velele bricului Mircea, pavoazate cu abţibilduri ce imită panourile solare al lui Hubble. E la modă chestia cu energia.

Alături de el, înhămată la aceeaşi coşmelie, o buca' de ceată din haita de lupi pe post provizoriu de câini de tracţiune, în frunte cu şeful lor "Cel ce e mai inteligent decât moţul de la bască".

Restul haitei, îi însoţeşte la mică distanţă, ca un cortegiu funerar, mârâind în spatele a doi colţaţi mai fermi : "Faţa palidă mai rotundă decât oul" şi "Mai aerian ca pana corbului care este".

La ceva distanţă o rămăşiţă a unei haite de hiene se străduieşte să rânjească ameninţător dezbrăcând fioros gingiile goale puşcă. De la distanţă ai impresia că râd.

Potenţiala pradă cu urechi e greu de abordat însă, din cauza ălora de sub coviltir care dau cu
"Huo...'reaţi ai dracu' de javre..."
strecurate printre îndemnurile motivaţionale adresate patrupedului paricopitat :
"Nii, hahaleră puturoasă, 'reai al boalili de blănos... DIIIIIiii !"

Unii din cei cocoţaţi în trocarici sunt mai activi şi dau tonul la îndemnuri, urmăriţi atent de alţii ce se cred mai înceţi la minte. Unii au şi dreptate.

- Hiii bidiviule, Hiii, 'ţi-ar pielea cizme - zice unu ţinînd prieteneşte de un capăt al biciului, privind cu jind la trotinetele ce vâjâie p'alături.
- HihIhIHiiii bă viule - chiţcăie cineva din spate.

- Diiii boală !!!
- Dii, mă afecţiune, pandemie vegetariană ce eşti - completează altu' cu ochii la iniţiator, să vază reacţia.

Vre-o câţiva din cei cu multe vorbe la ei şi-ndemnuri mai de soi, coboară. Şi-aşa e destul de plin trocariciu. Se sprijină de istoria cu roate şi o împing şi ei cătră înainte, pe fondul unui scârţâit parcă mai vesel olecuţă.

Soarele să uită la ei şi-l umflă răsu'.
"Bidiviul" face caca.
Ăsta cu biciu'şi aduce ochii înapoi de la vâjâietori şi se benoclează la sandalele de vară care aveau cîndva găuri.
Aveau.
Că acu' nu mai au.
Sunt pline.

Biciul se mişcă cu eleganţa unui elefant care face piruete pe Ceaikovski şi se odihneşte pe cocoaşa inculpatului :
- Neaaaa, împuţitu' dracu', mânca-te-ar lupchii de nenorocit...
Din spate corul amorţit se trezeşte şi sare iute cu sunete, câtând să vază printre diftongi despre ce-i vorba :
- Neeeaaa, bestie..
- Oligofrenule...
- Bestie nenorocită..
Nu se vede mare lucru. Nici de priceput. Da-i lămureşte propietarul sandalelor.
- Neatentule ! - mai scârţâie unul întârziat.

O voce se trezeşte vorbind :
- Bă, da' dacă moare caricatura ? Lăsaţi-l dracu să respire. Poate o mână de fân şi o găleată d'apă n-ar strica !
- Vezi că eşti bou ? - zice propietarul de bici. Să-i umplu burdihanu', că doar tocmai ce l-a golit, n-aşa ? Să mă umple iar de noroc.
- Nu zic că n-ai deptate, da' dacă nu bagi în mecanism ceva printr-un capăt, care inevitabil iese pe cealaltă parte, cum dracu' mai funcţionează ?
- Bă nu fii tâmpit ! Pă mine nu mă interesează chestii d'ăştia.. tehnice. Io's aici să dau cu biciu'. Şi pă mine nu să baligă nimerica, pricepi ?
- Păi nu-i plăcut, clar, dar esenţial e să meargă drăcovenia în direcţia ...
- În direcţia mătii, bă ! Îmi bag picioarele-n ea de direcţie, dacă ăsta face chestii d'ăştia îl bag în gura.... lupilor şi hienelor ălora, 'nţeles ?

- Daaa-haaa, la lupi, la lupi.. - chiţăie corul..
- Ba la hiene domnilor, la hiene. Hienele au o altă tradiţie, benefică pentru asanarea morală prin păpare fizică a potenţialul focar de pandemie - zice unu' cu o voce mai gravă, calmă, zâmbind ademenitor.

- Treaba voastră, zice vocea. Da e păcat să nu vă pese dacă ce iese la final e bine sau rău.
- Ba contează dacă ce iese e bine sau rău, da' nu cu orice preţ. Mă'nnervez şi io că-s om, la urma urmei. Şi dacă atunci când mă'nnervez pun frână, este doar un amănunt. În esenţă vreau să meargă drăcovenia, pricepi ?
- Încerc. Da' tu ? Pricepi ?
- Nu mă plictisi. Nu mă interesează.

Sub soarele năucitor cortegiul uşor funerar continuă să se mişte scârţâind, spre undeva. S-aude un clapson din spate şi băligosul e tras de urechea dreaptă să meargă mai pe margine.

Pe partea stângă, un melc grăbit se strecoară pe lângă ei şi se prelinge spre zarea care stă cuminte, orizontal conform directivelor UE. Soarele ca un gălbenuş de ou fiert tare, se rostogoleşte cuminte lungind limbile hienelor din grupul de însoţire.
Cea din frunte se calcă pe organul cu pricina şi se dă d'amboaielea.
Amănuntul trece neobservat.
Normal. Balega e mai caldă.

Cald.
.
Postări asemănătoare !
.