* Încă-o revoluţie : vânez o soluţie.

Tanti Motto :
O sfârlează cu fofează
Candidează, enervează,
O mulţime nu prea brează.
Dar asta nu mai contează.

Cine e de vină ?

Chiar aşa!
Cine ???
Ce ??
Pentru ce ?
Nu contează.
Pentru ce ne enervează.

Pentru criză, pentru procentele PDL, pentru imaginea României, pentru stagnarea economică, pentru primitivismul politicii, pentru.....

Am asistat în ultima vreme, iar de la momentul de faţă până în toamnă vom asista şi mai abitir, la o nebunie aiuritoare a învinovăţirii.
Cineva e vinovat de ceva.
Acest CEVA este uşor de găsit, umflat cu pompa vorbelor în media şi pus în cârca CUIVA.
A cui ?
A "vinovatului de serviciu".

Cine e vinovat de "pierderea" unor procente ale PDL ?

Procente care nici dracu' nu poate spune că .. ar fi fost cumva undeva, în condiţiile în care PDL a recuperat "vina" de a se fi aliat cu PSD la guvernare şi a recuperat şi eroziunea în urma măsurilor antipopuliste impuse de criză.

Să ne amintim (dacă suntem în stare, că bag samă poporul romăn are mari probleme la capitolul "memorie") că nu mai departe de acum juma' de an cei ce au guvernat şi organizat alegerile au dat pomană electorală, nu măsuri restrictive ca Boc, iar în primele luni de după formarea guvernului "corul îngerilor" răguşise zbierând ca un apucat cuvântul "Huo !"

Deci cine e vinovat ?
(Vina nu e deloc clară-dar asta contează mai puţin acum)
Negoiţă că n-a mers cu portavocea pe stradă ? EBA că a candidat ?
Băsescu că n-a bătut-o p-aia mică ?
PDL în ansamblu că..... că nu contează, că d'aia, că n-are voturi ?
Cineva spunea undeva că ar fi vinovaţi... cei din fruntea listei PDListe, TRU, Preda, Macovei...că n-au luat atitudine !!!!
Toţi cei de mai sus, grămadă ???

Cine-i vinovat de plenara implicare în NEIMPLICARE socială a onor Măriei Sale Poporul Român, care a venit la urne NU ! ?

PDL că nu i-a moblizat ?
Clasa politică că provoacă scârbă ?
Media că minte de îngheaţă apele ?
Uniunea Europeană că e prea departe şi nu se ştie la ce e bun Parlamentul ei ?
Candidaţii că .... că nu contează, că au candidat ?

Avem o problemă.

Şi această problemă are legătură directă cu capacitatea nostră de a discerne şi indirectă cu ceea ce se întâmplă în urma erorilor repetate pe care le facem în procesul de identificare a "vinovatului".

După părerea mea trebuie să avem în vedere două elemente care ne-ar putea ajuta să ne limpezim.

1. Clarificarea procedeului de identificare.

Seara traversezi strada să iei pâine şi te calcă un idiot băut ce se grăbeşte la gară !

De regulă falsitatea identificării porneşte de la ideea "Dacă ăla nu făcea aia, nu se întâmpla nasuleala, deci e vinovat ĂLA !"

a. Dacă nu te trimitea nevasta fix la momentul ăla, nu te călca nebunu. Vinovat = nevasta.
b. Dacă nebunul nu era băut, nu te călca. Vinovat = şafeorul.
c. Dacă poliţia-şi făcea treaba, ăla nu circula aiurea pe străzi, nu te călca.Vinovat = şăpcăliosul.

d. Dacă tu te uitai naibii ca lumea stânga-dreapta, nu te luai în piept cu trotineta, nu te călca. Vinovat = tu

e,f,g....z. trase de păr gen media cu vinovaţi : buticul că e pe partea ailaltă a străzii, primăria că n-a pus semafor, pretenii care i-au făcut cinste şoferului de ziua lui, mersul trenurilor...!
Cu alte cuvinte poţi pune vina în cârca oricui îţi vine pe chelie !

În nebunia asta CUM identifici corect eventualul vinovat ???

E clar că criteriul "ce ar fi împiedicat nenorocirea" nu e viabil. Pentru că sunt o infinitate de elemente care dacă nu ar fi coincis, evenimentul nu ar fi avut loc. Prin perspectiva lui, TOATE au o parte mai mare sau mai mai mică de vină. Atunci nu mai poţi acuza efectiv pe nimeni, că e ca-n comunism : toţi înseamnă nimeni.

Deci criteriul "Dacă ăla nu ar fi făcut aia", cade.

Atunci ?

Părerea mea este că dacă ţinem cu tot dinadinsul să stabilim un număr de vinovaţi principali, aceasta începe cel mai probabil cu cel care are cel mai mare interes ca respectivul eveniment să NU se întâmple. Cel care este cel mai grav afectat, cel care trebuie să fie cel mai motivat să intervină, (pentru că acest principiu este cel mai apropiat de regula naturală a vieţii).

În tradiţia popolară se regăseşte sub forma "copilului care nu plânge nu-i dă mă-sa ţâţă".
Ştiu bătrânii noştri ce spun.

2. Clarificarea necesităţii de identificare.

a. Identificarea vinovatului poate avea un singur scop social : anularea efectului respectivului eveniment survenit în urma unor încălcări, pentru aplicarea sancţiunii, recuperarea prejudiciului sau restabilirea situaţiei anterioare.

Această situaţie poate fi valabilă la o competiţie viciată, când premiul se cuvine altcuiva, (de la tenis de câmp, la scrutinul electoral), la aplicarea sancţiunilor prevăzute pentru nerespectarea unor reglementări (gândite anterior tocmai pentru a preîntâmpina asemenea evenimente), la recuperarea banilor şterpeliţi din bancomat cu bancomat cu tot...şamd.

Identificarea vinovatului este în acest caz un proces necesar şi trebuie să se facă conform criteriului de mai sus.

Respectiv, în situaţia de şi mai sus, vinovatul cel mai mare este prostul de "io" care am călcat pe şosea fără să gogonez bine ochii, motiv pentru care ceea ce păţesc este o sancţiune cu vârf şi îndesat, putând urma eventual şi şoferul DACĂ a încălcat regulile de circulaţie.

b. Dacă acest obiectiv nu este posibil atunci identificarea vinovatului nu mai are nimic comun cu necesitatea socială şi se cantonează strict în zona reacţiilor emoţionale, a frustrărilor seci, fără alt obiect decât satisfacerea unor porniri instinctive, primitive dar manifeste încă la nivel individual sau de masă.

În această a doua situaţie, căutarea vinovatului este nu numai inutilă ci de-a dreptul păguboasă.

Pentru că efectul unui proces cronofag nefiind pozitiv (ca în cazul de mai sus) devine automat distructiv. Cheltuim timp şi energie ca să... pedepsim pe cineva până la urmă. Nu recuperăm nimic, nu reparăm nimic, nu aplicăm efectul unei prevederi anterioare, dar lovim undeva.

Este foarte elocvent exemplul celui muşcat de viperă.
Poţi considera şarpele "vinovat" pentru că te-a muşcat ?

Dacă eşti doar furios şi frustrat, da. Dar în realitate, şarpele nu a cetit "Legea interdicţiei de a muşca picior de om între 07:00 şi 19:00, luni-vineri inclusiv", deci nu poţi "corecta" comportamentul" prin aplicarea unei sancţiuni cu băţu'.

Nici să-şi ia muşcătura înapoi nu este posibil.

Prin urmare căutarea "vinovatului" prin iarbă este de regulă o tâmpenie care are drept singur efect moartea idiotului căutător.

Ceea ce ese însă absolut necesar în toate situaţiile, fie că este sau nu eficientă identificarea vinovatului, ÎNTOTDEAUNA trebuie să fie avută în vedere soluţia la evenimentul în cauză.

Tot soluţia este şi singurul scop de fapt pentru care au fost gândite şi regulile de respectat ce atrag eventuale sancţiuni.

Căutarea soluţiei este singura activitate ce se impune de la sine, prin lege naturală, fie că o înţelegem sau nu, fie că ne place sau nu.

De regulă ea se face instinctiv, dar pe măsură ce omul a mai evoluat, a început să fie tot mai "deştept", tot mai d-andoaselea, şi aşa s-a născut presa care ne plimbă aiurea prin mirişte, în loc să ne legăm glezna şi să facem antiveninul.

Dacă procentele PDL nu ne plac, cine sunt vinovaţii ?
În ordine descrescătoare, pe rând, cei ce pierd cel mai mult în urma acestei stări de lucruri.

Cine trebuie "vânat" ca lucrurile să meargă mai bine ?
Soluţia.
.