* Votul şi secolul ruşinii.

"Am încredere că românii nu se vor face de ruşine.." spune premierul Emil Boc, referindu-se la faptul că fraudarea alegerilor este un sport practicat cu succes în ultimii 20 de ani, şi tocmai a pus arbitri noi pe stadion.

O iniţiativă excelentă, despre care m-am exprimat la momentul respectiv.

Dar eu cred că ruşinea de a fura păleşte în faţa uneia mai grave : aceea de a tolera anomaliile, de a evita responsabilitatea, de a lăsa viitorul propriu în voia sorţii.

Românii a o singură şansă să "nu se facă de ruşine" : să meargă la vot.

Contează dacă PDL va ieşi pe primul loc, semn că politica guvernului şi noua sa orientare (destul de ambiguă prin aportul frânei pesediste) dar mai cu seamă încrederea în portocale este încă destul de consistentă.

Contează şi dacă voturile PDL+PNL vor depăşi numărul celor date pentru PSD, ceea ce ar arăta încă încredere în orientarea de dreapta, în ciuda problemelor economice şi a restricţiilor ce încep să se facă simţite.

Contează mai ales dacă PSD va creşte ca procent raportat la forţele de dreapta, fapt ce ar demonstra o reorientare spre o societate de asistaţi, de milogi, ciungi de voinţă şi orbi de întreaga perspectivă a unei dezvoltări economico-sociale sănătoase.

Dar mai mult decât toate cele de mai sus adunate grămadă, contează participarea la vot.

Singurul semn indubitabil care ar putea arăta disponibilitatea românilor de a-şi asuma răspunderea elementară a acţiunilor proprii, înţelegerea mecanismului natural de funcţionare şi dezvoltare a unei societăţi normale, ambiţia de a rupe în cele din urmă, fie şi la asemenea distanţă temporală, pânza de păianjen ce-i inceţoşează mintea, ţesută sistematic timp 50 de ani.

Mă îndoiesc că vom asista la cine ştie ce reviriment cetăţenesc.

După 50 de ani de boală comunistă, alţi 20 de agonie dezorientativă, mai rămân la dispoziţie încă 30 de trezire la viaţă.

Şi astfel putem împlini un secol de dezastru naţional.

100 de ani în care restul omenirii se mişcă, nu este deloc puţin. Ne poate rezerva locul de slugă pentru alte popoare detupate la cap, pentru încă câteva sute de ani de acum încolo.

Din punctul meu de vedere, o persoană care NU se implică în procesul electoral de pe poziţia cea mai importantă a unui cetăţean, cea de alegător, este net inferioară evolutiv oricărei alte persoane care are orice opţiune politică, fie ea portocalie, comunistă, penelistă, peremistă... au de orice fel. Este o specie uşor subumană, subdezvoltată intelectual, antisocială şi un permanent pericol pentru orice tip de relaţie interumană civilizată. Un handicapat social.

Poate că guvernarea portocalie, prezidenţialele din toamnă, şocul crizei, sau toate grămadă, să provoace în cele din urmă mult aşteptatul START al naţiunii române spre o societate funcţională şi competitivă, care să merite o relaţie de parteneriat egal cu celelalte neamuri deştepte de pe glob.

Din păcate nici un guvern din lume, nici un preşedinte, nici o formaţiune politică, nu poate face ceea ce cetăţenii înşişi trebuie să facă : să se implice decizional în actul de a-şi trăi propria viaţă, de a determina condiţiile în care societatea funcţionează şi direcţiile de urmat.

Preşedintele şi guvernul sunt rezultatul acţiunii cetăţenilor, într-o societate democratică.

Există şi varianta ca activitatea şi binele cetăţenilor să fie decise de guvern, aşa cum poate mulţi încă îşi doresc, dar aia nu mai e societate democratică.

Mâine sară numărăm câţi români se simt responsabili pentru societatea în care trăiesc.
.