Binele invinge intotdeauna. Asta e bine !

Asa este ! 

Nu e o inventie ranjita la final de film american serie B, ci o gaselnita inteligenta de marketing. 

Nu doar pentru ca nu e constructiv sa combati pozitivismul ci pentru ca logica simpla ii da dreptate. 

100% !!! 

Daca ne-am imagina pentru o clipa o turnura radical diferita a evenimentelor istorice, cumva up-side-down, perfect invers decat bine, spre exemplu ca aliatii ar fi pierdut cafteala mondiala la mijlocul anilor '40 !!!! 

Ce am fi perceput/gandit acum ?

 Daca nu neaparat noi, cei ce ar fi trait vremile astea, la Craciunul 2015 ? 

Ar fi gandit exact in trendul societatii in care si-ar fi dus zilele. Respectiv ca "binele" a invins ! 

In care notiune de "bine" ar fi avut cu totul alte sensuri sociale. 

 Notiunea are incarcaturi diferite pentru indivizi diferiti. Iar in cele 7 miliarde de suflete umane ce bantuie acum pe scoarta planetei ateia ce se roteste cuminte in jurul focului din semineul incalzirii centrale, sunt tot atatea sensuri ale conceptului. 

E o extensie fireasca a diversitatii umane, motorul dur si fara mila al evolutiei spre ceva ce nu avem inca o idee suficient de clara. 

Nici cum arata, nici unde e, nici cand vom ajunge acolo ! 

Dar destul de curand pe scara evolutiei asteia am descoperit ca facem treaba mai buna pe sistem "musuroi" decat umbland de nebuni singuri, fiecare pe poteca separata. E drept, natura a incurajat semnificativ varianta asta, dat fiind ca nu ne putem multiplica prin diviziune, pentru trebusoara asta fiind absolut necesara prezenta a doi indivizi. Diferiti. 

FOARTE diferiti. 

Gray zicea ca-s asa de diferiti ca parca unul e de pa Marte iar celalalt e de pe Venus ! :D :D :D 

Cum ramane atunci cu "binele" ???? 

Cum facem ca binele tau diferit de al meu sa fie acelasi cu binele meu diferit de al tau ???? 

Ca altfel am festelit-o amandoi ! 

Secretul sta in balanta ! Un corect echilibru intre extreme. Sa nu rulam nici pe trotuarul stang, nici pe cel din dreapta, ci pe carosabil. 

Daca accept o limita a binelui meu acolo unde aduce atingere binelui tau, iar tu faci acelasi lucru, rezulta binele "nostru" care e mai amplu decat cele doua, asa cum valul e mai puternic decat picaturile ce-l compun. Iar valul poate face lucruri pe care picaturile nu le vor putea face niciodata, chiar daca toate cele de acolo ar incerca acelasi lucru, dar cate una, rand pe rand. 

 Ce ne impiedica sa facem asta ? 

Nimic. Drept pentru care o si facem :D 

Privind in jur constatam ca in marea majoritate a situatiilor si pentru cele mai importante lucruri din viata noastra sociala, asa procedam. De la mega-organizarea sociala, la regulile de circulatie si de la ierarhia profesionala la coada de la casa de marcat, suntem intr-un mega-sistem de armonizare a binelui individual intre toti membri comunitatii. 

Care e atat de cuprinzator ca a devenit un organism aproape autonom. Ne-am nascut in sistem, traim in sistem si nu ne putem concepe viata altfel decat in interiorul sau. Libertatea in sensul iesirii din sistem e o utopie. Oamenii nu vor sa traiasca rupti de semeni. 

Ca in comunitatile retardate un numar redus de indivizi inclina puternic balanta "binelui" in favoarea lor si detrimentul celor pe re-i pot pacali usor, este firesc. Toate comunitatile mai mult sau mai putin dezvoltate au trecut prin faza asta. 

Unele mai devreme, altele mai tarziu, unele mai repede, ... altele au intepenit acolo. 

Sunt sarbatorile iernii ! 

Zilele de reuniune ale familiei, de multe ori singurele din an ce aduna in jurul mesei generatiile succesive si dau sens trudei de peste an ! 

Sunt zilele ce aduc culoare si bucurie fiecaruia dintre noi. Cu exceptii ! 

Cu exceptia celor singuri.

Iar pentru cei singuri e dificil sa gaseasca o balanta a binelui cu binele celorlalti ! 

Pot derapa, pot iesi in decor, binele lor poate intra in contradictie cu al celorlalti semeni. 

Pana cand ceva dispare. 

Ori singuratatea ori purtatorul ei. 

Prima varianta e preferabila ! 

Sa nu lasam pe nimeni singur.
E in propriul nostru interes.
Asa e bine !
Iar binele invinge intotdeauna.

 Sarbatori fericite ! 

 Viq

Decenta indecentei

"..Parcurgeam cu ochii titlurile ademenitoare, iar urechile captau ceea ce se petrecea în partea îndepărtată a sălii (scriitorii se perindau pe la microfon, se prezentau, citeau câteva paragrafe în limba maternă, apoi câţiva actori ofereau în engleză pasaje ample din cărţile cu pricina), când... prietenul cu care mă găseam în librărie, mi-a făcut semn cu cotul şi mi-a şoptit, cu ochii larg deschişi de uimire: „Uită-te la fata aceea: e desculţă!”.

Sigur, New Yorkul e locul tuturor bizareriilor, şi n-ar fi trebuit să ne mire nimic. Dar ceva era totuşi frapant: tânăra nu părea să fie genul căreia-i plăcea să epateze. În plus, ne găseam în luna noiembrie, era o seară friguroasă şi ploioasă, aşa că întâmplarea era cel puţin intrigantă. Fireşte, parchetul strălucea de curăţenie, înăuntru era cald, dar imaginea tot neobişnuită rămânea, pentru că fata purta palton şi avea în mână un coş pentru cărţi. Am privit-o fascinat cum se plimbă agale prin faţa rafturilor, oprindu-se, răsfoind îndelung şi apoi aşezând cu grijă cărţile, deja numeroase, în coş. 

A trecut un sfert de oră şi fata frumoasă, cu păr lung — genul mignonne — continua să umble desculţă. Din când în când se oprea şi privea la ce se întâmpla în sectorul unde scriitorii terminaseră lectura şi începuseră să răspundă întrebărilor adresate de spectatori. 

La un moment dat, am văzut că se apleacă şi din spatele unei mese s-a ivit o pereche de pantofi cu toc ascuţit. Cu coşul de cărţi într-o mână şi cu pantofii în cealaltă s-a îndreptat spre caserie. Ajunsă în zona cu mochetă, s-a încălţat, apoi s-a aşezat, la fel de tăcută şi disciplinată cum fusese în tot intervalul în care o privisem fascinaţi, la coadă la casă. 

Ne-am uitat unul la altul şi am înţeles: fata se descălţase pentru că nu voia să-i deranjeze pe scriitorii, actorii şi spectatorii care veniseră pentru seara de lectură. Probabil, că oricine altcineva ar fi încercat să păşească pe vârfuri ori pe călcâie, ar fi călcat rar ori încet, în fine, ar fi încercat să mascheze ţăcănitul inevitabil al tocurilor subţiri. Ori poate ar fi întrebat personalul librăriei dacă nu au un dispozitiv care să amortizeze sunetul pantofilor. Ei bine, ea alesese soluţia naturală, care părea, la prima vedere, şi cea mai neobişnuită: îşi scosese pantofii !" 

(fragment din articolul "Despre decenţă" de Mircea Mihăieş ce poate fi cetit AICI ) 

Am ales fragmentul asta pentru ca mi se pare ca ilustreaza excelent o conotatie a decentei care scapa DEX-ului desi constituie esenta conceptului. 

Decenta nu defineste atat vocabularul, asa cum pare la suprafata, cat comportamentul faptic, actiunile, atitudinea in nota respectarii semenilor, modul de exprimare vocal fiind doar una din cai. 

Mai mult chiar. 

Respectarea bunelor moravuri, pudoarea, buna-cuviinta sunt forme prin care decenta de fapt nici nu se poate manifesta. Cel mult se poate manifesta indecenta, de regula in cazul in care vorbele vinovate sunt adresate concret, cu strada si numar. 

Vulgaritatile raman o bariera cu care cel mai probabil ma voi confrunta mereu, dat fiind ca-i prea tarziu sa-mi mai schimb perioada formarii. Motiv pentru care imi port eticheta de "pudibond" lipita cu ciocanul in frunte acum cativa ani de un person caruia i-am taiat macaroana comentariilor. Vulgaritatea ramane o componenta primitiva, un semn de insuficienta evolutie sociala. Este o forma de violenta, o reminiscenta primitiva in societatea civilizata. Primul pas care anunta si provoaca violenta fizica. 

"Ce dai ma ? Nu stii sa-njuri ?" 

 Cand domnita Nicut face propunerile orale publicului ce o enerveaza pe reteaua sociala sau cand Lucian Avramescu ii trimite pe Ponta si Antonescu in zone unde lumina soarelui nu ajunge (CRED ca nu ajunge :roll: ), indecenta se manifesta activ si antisocial. Este o forma de violenta. 

Cand Chris Rock, George Carlin sau Robin Williams folosesc termeni "neacademici" drept vehicul pentru a transmite eficient idei de valoare, cred ca situatia poate fi un pic diferita. 

Faptul ca vocabularul "nu bate" deseori cu palierul nostru pretins elevat este un amanunt. 

Mesajul ce-l transmite e fundamental. 

Ferice de cei ce pot transmite eficient folosind un limbaj doct si elegant. Cati insa reusesc asta ??? Faptul ca Badea are mai multi fani ca Djuvara e un adevar !!! 

Daca ramanem adeptii democratiei acceptam inevitabil ca votul unui fan Badea este egal cu cel al unui fan Cartarescu. 

Doar ca grupul celui din urma e mai sighinas. Cum ramane cu mesajul transmis ??? 

Ce informatie se vehiculeaza mai abitir si ce perceptie/atitudine se formeaza mai cu spor ??? 

Ce rezulta in ultima instanta la nivel macrosocial ? 

Turnurile de fildes duc la disparitia elefantilor ca specie. TUTUROR elefantilor. 

Ceea ce nu-i frumos.

"Marea plagă a societăţii româneşti e neruşinarea. Cineva care şi-ar fi petrecut ultimii douăzeci de ani pe-o planetă îndepărtată ar fi şocat (spun şocat pentru că nu găsesc un cuvânt mai tare), revenind în ţară, de schimbarea uluitoare în comportamentul locuitorilor. 

 Astronautul imaginar pe care l-am luat drept martor ar fi părăsit o ţară cenuşie, în care se vorbea în şoaptă, se stătea, aşa cum stau dobitoacele în deşert la izvorul de apă, la cozi nesfârşite, pentru un kilogram de mălai şi-o sticlă de ulei. 

Era ţara în care copiii îşi turnau părinţii, securiştii dictau mersul culturii şi miliţienii te cotonogeau dacă treceai cumva pe culoarea roşie a semaforului. 

Era o ţară de oameni dresaţi, care minţeau prin simplul fapt că nu ştiuseră niciodată ce e adevărul. 

La întoarcere, el ar fi descoperit o populaţie agitată, zgomotoasă, cu poalele date peste cap, urând pe toată lumea şi urându-se pe sine. O populaţie alcătuită din indivizi plini de pretenţii, în care ei n-au nicio îndatorire, dar îşi revendică toate drepturile. 

E ţara lui „Să mi se dea!” şi a lui „Jos Cutare!”, o ţară a creierelor înfierbântate şi a gesturilor iraţionale, a calculelor prosteşti şi a paşilor ce duc inevitabil spre prăpastie...." 

Ar fi pacat ca in toata betia asta a libertatii, persoanele cu bun simt si inalte aspiratii chiar sa nu reuseasca sa se conecteze cu "mucosii" de jos. Pentru simplul fapt ca ei sunt prea sus in raport cu turma inghesuita la subsol. O perspectiva indecenta in sine.

Viq

Purceada natiunea spre comunism in zbor... deasupra unui cuib de curci !

 Legea Nr. 95 din 14 aprilie 2006
ART. 208
(1) Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati.

(2) Obiectivele sistemului de asigurari sociale de sanatate sunt:
a) protejarea asiguratilor fata de costurile serviciilor medicale in caz de boala sau accident;
b) asigurarea protectiei asiguratilor in mod universal, echitabil si nediscriminatoriu in conditiile utilizarii eficiente a Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.

(3) Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate la alin. (2) se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:
a) alegerea libera de catre asigurati a casei de asigurari;
b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor;
c) alegerea libera de catre asigurati a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente si de dispozitive medicale, in conditiile prezentei legi si ale contractului-cadru;
d) descentralizarea si autonomia in conducere si administrare;

 .........................."


Victor Ponta, Prim Ministru al Guvernului Comunist :

"...Ideea principală este să avem un sistem de sănătate corect şi funcţional şi cred că propunerile făcute de Ministerul Sănătăţii sunt propuneri corecte, de aceea le-am sprijinit, dar e important să le comunicăm mai bine...."

Viq