Eurocriza. 1. Cum a inceput.

Un clip scurt.
Scurt rau, ca nu'l pot tine pe tabla mai mult de cateva zile.

Viq

La teveu !

Dacă i-a mai scăpat cuiva :




Zilele astea vreu să uit de cele rele !
Ba, chiar să-mi amintesc cele bune, ceea ce vă doresc şi vouă !

Dixstracţie, vorba Luminiţei, cu muzică şi răs, friptane cu ţuică şi fiartă....

Sărbători Fericite !

La Multi Ani 2010 !
.

Două variante, două posibilităţi, două mentalităţi, două manifestări. Diferite

Vede cineva vre-o diferenţă ?
Eu da.
Şi pentru cum se încheie anul ăsta, chinuit şi jumulit ca vai de el, cred că acum pot spune că merităm

SĂRBĂTORI FERICITE !!!!
.

Tânăr şi neliniştit.

"Oracolul din Dămăroaia" a zis : 20 de ani !

Trebuie să treacă două decenii măcar pentru ca oamenii să înceapă a înţelege cine minte şi cine nu, cine ce hram poartă, să se ia de mână şi să iasă la acţiune civilizată, democratică, suficient de mulţi spre a putea decide direcţia în care trebuie să meargă lucrurile.

Trebui să fie suficient timp pentru a vedea ce e rău la comunism, să fie suficiente acţiuni demagogice pentru a zări cătă energie se investeşte în prostirea maselor, să fie destule ocazii de a surprinde ridicolul şi miicimea unor pretinşi lideri politici.

E nevoie de situaţii clare şi repetate pentru a se limpezi şi a decide ce e potrivit pentru ceea ce-şi doreşte să trăiască.
Au trecut 20 de ani.
Toate condiţiile au fost îndeplinite.
Suntem la linia de start.
De astă dată poate într-o cursă adevărată, nu o mistificare ca cea de la naşterea din '89 !
.

Povestea sovietică

Dat fiind că suntem după un nou rezultat electoral care arată că procomunismul este încă bine ancorat în spaţiul românesc, poate nu e lipsit de interes a ne reaminti, sau (pentru cei ce s-au trezit mai târziu în viaţa politică) de a afla acum, despre aspectul inuman ascuns al comunismului. Acel fioros adevăr ascuns sub cuvinte sforăitoare, acoperit cu o spoială de faţadă deseori vizibil falsă, dar rareori suficient de transparentă.

Mircea Geoană a fost la o jumătate de.... sfert de câtime .... de pas să fie Preşedintele României.
Votat majoritar de diaspora din..... Rusia şi Ukraina, apetitul lui Mircea Geoană pentru conceptul societăţii de tip comunist a fost ilustrat copios prin toate mijloacele şi acţiunile posibile. De la vizitele ascunse făcute la Moscova până la programul politic antiliberal pe care şi-a fundamentat platforma electorală.

Fără îndoială există o masă de oameni ce nu se ostenesc a pătrunde mai adânc de superficiala pensie de la stat sau slujbă "asigurată" de acelaşi stat ce trebuie să aibă grijă, (nu-i aşa ? ) de salariul/pensia cetăţenilor săi.
Nu.
Nu-i aşa.
Statul trebuie să aibă grijă de libertatea, de securitatea şi drepturile democratice ale cetăţenilor săi, inclusiv dreptul la o justiţie... justă.
CETĂŢENII sunt cei ce trebuie să aibă grijă de salariile/pensiile proprii, de propria instruire, de propria implicare activă productivă, de nivelul propriu de trai.
Pentru ei filmul va fi mai greu de digerat.

Dar dincolo de aceşti oameni cărora le sună ademenitor mărirea pensiilor şi creşterea numărului de locuri de muncă la stat, la volumul de voturi adunat de Mircea Geoană şi-au adus consistent contribuţia un număr de tineri ademeniţi de un mincinos notoriu, care după ce le-a fluturat pe la nas o doctrină liberală i-a încolonat frumos şi i-a mânat ca pe oi în ţarcul doctrinei PSD.
Poate pentru ei filmul va fi mai lesne de acceptat.
POATE !
Sau poate nu.
Fiecare a primit de la "mama natură" via mama naturală, una bucată cap.
Odată cu el şi dreptul de a-l folosi au ba, liber şi fără restricţii.
Enjoy.

Tipul e dement sau doar "se face" ?

Până la un moment dat, totul pare să fie normal. Inclusiv oamenii.


Dar tensiunea asta poate fi cauza ce declanşează manifestarea simptomelor exterioare ale unei afecţiuni multă vreme nesesizată ca atare.

Demenţa este caracterizată printr-un declin progresiv al abilităţilor intelectuale şi sociale. Un număr de afecţiuni care determină deteriorarea progresivă în orice parte a sistemului nervos (tulburări neurodegenerative).
Determină un complex de semne şi simptome (sindrom) cunoscute sub numele de demenţă.

Semne şi simptome demenţă.
Variază de la individ la individ, depinzând de moştenirea genetică, stilul de viaţă, nivelul cultural şi experienţa personală de viaţă. Unele dintre caracteristicile generale ale demenţei sunt: diminuarea sau pierderea memoriei, a capacităţii de gândire, de raţionament şi de limbaj. Pe măsură ce demenţa evoluează, pot apărea modificări de personalitate şi comportament anormale. Uneori, persoanele cu demenţa îşi pot pierde abilităţi de bază precum limbajul.

Mircea Geoană, pe 6 sara, după ce cei pe care i-a plătit să mintă .... şi-au făcut "treaba"


Asemenea semne şi simptome pot fi indicii de boală Alzheimer, demenţa vasculară sau alte afecţiuni cerebrale, cunoscute că provoacă demenţa.

Bolile degenerative pot fi dizabilitante şi, în majoritatea cazurilor, nu există un tratament curativ. (nasol)

Afecţiuni ce mimează demenţa.
Anumite tulburări prezintă semne şi simptome asemănătoare demenţei, în special dacă apar la persoanele vârstnice. Cele 2 tulburări, adesea diagnosticate eronat ca demenţe, sunt depresia şi deliriumul.

Depresia determină dificultăţi de evocare a amintirilor, de gândire şi de concentrare. Uneori, depresia poate fi asociată demenţei. în aceste cazuri, deteriorarea emoţională şi intelectuală poate fi mai accentuată.

Geoana bucuros de corectitudinea scrutinului şi de estimarea orientativă a sondajelor

Deliriumul este o condiţie acută de confuzie mintală temporară. O persoană ce prezintă brusc o stare de dezorientare, pierderea abilităţilor mintale, pierderea conştiinţei, are şanse mai mari să sufere de delirium decât de demenţă.

Acum Mircea Geoană acuză că procesul electoral a fost fraudat.

În decurs de doar câteva ore, Mircea Geoană neagă complet ceea ce aprobase iniţial : corectitudinea procesului electoral. Pentru motivul simplu şi tâmpit că nu EL a fost cel ales de majoritate.
Ăsta este este simptom al afecţiunii cu pricina sau .... doar simulează ?

În decurs de doar câteva ore, Mircea Geoană ţopăie ca un copil care primeşte cacadou o jucărie nouă - preşedenţia României - şi apoi miorlăie politic când deschide cutia şi vede că acolo e un lego/căsuţă-de-păpuşi şi că asta nu e d'adevăratelea, ca aia pentru oamenii mari.
Ăsta e simptom al afecţiunii, sau tot simulare ?
.

Nu dormi online. Mergi la vot

Geoană e în vârf

...cocoţat pe CULMEA PENIBILULUI !!!!!

Un candidat la preşedenţia statului FUGE efectiv de întâlnirile electorale.
Dacă cineva îşi putea imagina o aşa bazaconie.
Mircea Geoană este PRIMUL candidat la o asemenea funcţie care se ascunde, fără exagerare, cu o atitudine de-a dreptul disperată, de orice întâlnire cu adversarul său politic.
Sincer, mă aşteptam să fie slab pregătit pentru confruntarile astea, să fie inferior piratului, să fie depăşit de evenimente şi să nu-şi găsească cuvintele la întrebările de care ăsta fraier ar fi să-l cruţe.....
Măi, dar să FUGĂ aproape la propriu din calea lui, pe bune, nu mi-a trecut prin cap.

Deşi nu e nici o noutate. Văd aici în clipul ăsta că laşitatea este parte definitorie a caracterului acestui nevertebrat politic.



Mircea Geoană - e clar cel mai slab candidat la preşedenţie pe care mi-a fost dat să-l văd/aud.
Este nu doar de nivelul penibilului, ci pur şi simplu de domeniul incredibilului.
Vanghelie ar fi fost mai tare de 1000 de ori.
De Crin nu mai vorbesc.
Doar gândul că există fie şi posibilitatea ca România să fie reprezentată de o asemenea râmă umană, mă înfioară.


"..Trebuie sa iasa si sa se bata cu Traian Basescu pe proiecte pentru viitorul romanilor. N-am vazut insa in viata mea un las mai mare si un fatalau ca acest candidat la presedintia tarii. El nu stie nici cati romani sunt pe acest pamant, si atunci cum sa conduca el o tara?" Cezar Preda dixit.

Măi nea Preda, nici eu.
.

Unde s-a înşelat Traian Băsescu şi unde electoratul

Crin Antonescu, a anunţat, că PNL a decis să îl susţină pe liderul PSD Mircea Geoană în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.

Foarte bine.
Era şi timpul să se pună bazele formaţiunii politice a nemernicilor şi ticăloşilor antinaţionali, adunaţi nabii într-o singură găleată. Partidul Nemernicelor Lichele se aliază cu Partidul Sărăciei Durabile.
Plus PâCâ.

În seara de duminică, după alegeri, piratul spunea bucuros şi la fel de naiv ca toţi votanţii liberali, fie ei galbeni şi cruzi sau mai portocalii, deja daţi în pârg :

"Astazi inregistram in primul tur al alegerilor prezidentiale foarte apropiat cu acela pe care l-am obstinut in 2004 intr-o alianta, ceea ce arata un extraordinar progres 2004-2009 fata de electoratul nostru, fata de solidaritatea electoratului cu solutiile noastre. Daca privim cu atentie, constatam ca votul electoratului romanesc a fost unul profund de dreapta. Candidatul sustinut de PDL, PNTCD si alte formatiuni a obtinut impreuna cu candidatul PNL peste 50%, fata de aproape 34%, cat am obtinut impreuna in 2004. Este, in opinia mea, un motiv extrem de serios, ca oamenii politici sa tina cont in alcatuirea viitorului Guvern de optiunea electoratului romanesc"

În aceeaşi seară Patriciu l-a primit în audienţă pe mr. Geoană şi după
- Bă tu îmi dai aia sau faci şi tu pă nebunu ?
- Îţi dau coane, cum să nu-ţi dau. Pe cuvânt de membru de onoare. Da... zi-i lu' Chucky să anunţe..
- Olroait !

După care Chucky comunică public :
"Dreapta de peste 50% despre care vorbeşte piratu' e CANCI, bă !"

Piratul s-a înşelat sperând că politrucii vor ţine seama de votul preponderent de dreapta al electoratului.
Iar electoratul a luat plasă crezând că păpuşul e de dreapta.
Din fericire, se mai trage o dată.

.

Două întrebări

Două întrebări puse.
Două răspunsuri lipsă.
Aparent.
Dar răspunsurile există.
.

Toamna crinii se ofilesc !

RRRRRrrrrrrommâniiiiIIIaaaaa !
Ţaaaaarrraaaaa !
Paaatriiiiaaaa !
Poooporuuuuulll !

Băi, mă laşi ?

"O mie de vorbe - doi bani nu face !"

Derbedeii infiltraţi sub denumirea pompoasă de "liberali", pe guvernarea susţinută de demagogii pesedişti, promovau la finele mandatului, în toamna anului 2008 MĂRIREA NESIMŢITĂ A PENSIILOR PARLAMENTARILOR !!!



A nu se uita !
Cu atât mai mult cu cât Madam Floricel, Anton - Breton, îl vede pe Tăriceanu Trotinetă numa' bun de ....viitor Prim Ministru !!!!
DIN NOU !!!!

Asta este realitatea.
Restul e bla-bla-bla.
.

* Cu saxafonul în penumbră

Ghiuleaua UNU.

Am spus mai e larg la CopaculDinPădure ce perspective se deschid din primul foc mai consistent al piratului pe frontul politic al toamnei.

Pe frontul antibăsesc e de aşteptat o miorlială bună de un "Oscar" documentar. Cei ce-l vedeau pe pirat în corzi, care şi-au închipuit că cretinismele lor de doi bani, dacă nu au avut efect vizibil imediat poate-poate vor conta în perspectivă, probabil sunt la fel de nedumeriţi ca Mr.Bean trezit în capătul opus al Parisului faţă de gara cu tren în ea.
E normal să nu înţeleagă ce se întâmplă. N-au înţeles niciodată.
Şi nu vor înţelege nici când în "meseria" de chiulangiu parlamentar se vor face disponibilizările ce se impun.

Iar cel mai probabil că virulenţa atacurilor va spori odată cu creşterea lipsei de logică şi eliminarea oricărei urme de raţiune în ceea ce se va oferi publicului prin mijloacele media.
Pentru că se instalează încet dar sigur un sentiment al neputinţei cald ca sloiul şi mic cât Pacificul. Neputinţa naşte ură.

Totodată însă se vor radicaliza şi cei ce au început să se delimiteze de cretini. Tot mai mulţi personi îşi nuanţează poziţia faţă de Băsescu, încercând să scape de o eventuală etichetare de opozant ce devine tot mai rapid echivalentă cu sensul de "Idiot". Vor rămâne probabil pe "baricade" balele lui Ciutacu şi inghinalul lui Badea, spumele lui Nistorescu şi puroiul lui SRS, până în seara exit-pool-ului.
Când vor fi internaţi cu cămeşi primite gratuit de la instituţia ce se ocupă de deranjaţii la mansardă. Cu cureluşe.

* Lovitura de ghitară de pe net.

Pentru cei ce nu s-au prins, canadianul Dave Carroll cântă despre cum i-au nasulit ghitara amploaiaţii de la aeroport.
Chestia a fost pe bune, la aeroportul O'Hara, iar jucăria era de clasă, un "Taylor" de 3.500 de dolari.
Nu e nici primul nici ultimul păgubit.
A încercat să-şi recupereze paguba.
Compania aeriană i-a dat cu flit.
Nici aici nu e nici primul nici ultimul.
Pe Dave l-au apucat pandaliile.
... nu e nici primul nici ultimul....

Numai că de la punctul ăsta încolo lucrurile au luat o turnură interesantă.
Aflat practic în imposibilitatea de a se război cu colosul arogant, şi în orice caz cu sorţi de izbândă infimi, Dave s-a răzbunat. Nu în manieră islamică, urcând la bord cu un ac cu gămălie drept armă albă, ci în manieră vestică.
A dat atacul media la imaginea companiei aviatice.
A făcut cânticelul de mai sus.
În condiţii clasice, nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că audienţa lui ar fi fost atât de redusă încât şi un ţânţar ar fi fost mai "înţepător" decât el.
Dar lumea s-a schimbat în această dimensiune. RADICAL:

Dave Carroll şi-a postat filmuleţul pe YouTube.
Şi a depăşit 5 milioane jumate de vizionări.

Asta da, poate fi o problemă pentru imaginea companiei United Airlines !!!
Iar efectul "colateral" a fost şi mai important : Dave a devenit subit celebru. A devenit vedeta zilei, invitat la televiziuni, firma producătoare a instrumentului i-a sărit în ajutor (pe cât de nefavorabilă a fost reclama pentru "United Airlines" pe atât de benfică a fost pentru "Taylor"), iar muzica lui a intrat în urechile neştiutoare şi a racolat urgent o cohortă de fani.



Nmic din toate astea nu ar fi fost posibil fără uluitoarea posibilitate de conexiune virtuală actuală. Nimic din toate astea nu a fost premeditat atunci când s-a născut internetul. Pur şi simplu se întâmplă în mod firesc, ca o urmare logică. Una din picăturile din oceanul de efecte pe care conexiunea interumană, rapidă, ieftină până la gratuitate, plenară, începe să le aibă asupra vieţii curente.
Welcome in tommorow !

Iar canadianul cântă brici :D.
.

* Speak bă, english !

Mai e cineva care nu ştie engleza ?
Mai e.
Motiv pentru care citatele lui Riddick, clipurile BBC, linkurile către The Sun, sunt minunate dar pot lipsi cu desăvârşire. Iar versurile lui Cohen sunt la fel ca ale Madonnei.
Fraţilor şi surorilor, care nu vă pricepeţi încă la limboaca lui Shakespeare şi actorul englez preferat e Mr. Bean pentru că face pe mutu'....
Puneţi mâna şi-nvăţaţi engleza !!!
Ştiu !
"Eu sunt prea....(bătrân, ocupat, izolat...) ca să fac asta !"
"Mă descurc şi fără".
"Nu-mi trebuie, că doar sunt la mine acasă, unde toţi vorbesc limba ce o pricep eu ".
....şamd.
Nimic din tot noianul de "justificări" a evitării inevitabilului nu poate sta în picioare. Nu există "Dacă" ci "Cand" vă apucaţi de învăţat engleza. Există o singură scăpare : moartea.
Ori muriţi cât mai repede, ori v-apucaţi de engleză.
Niciodată nu eşti prea bătrân pentru a afla ce se petrece în lume, de ce e criză, de ce e prea cald sau prea frig, pentru că aşa înţelegi de ce n-ai pâine pe masă şi de ce nu creşte iarba şi, mai ales, ai idee despre ce dracu' ar fi bine să faci.
Chiar dacă "eşti la tine acasă" cei din jur care nu stau cu capul între urechi precum TU, vor discuta peste puţină vreme despre chestii pe care nu le vei mai pricepe. Vei fi exclus dintr-o lume în care refuzi să intri.
Şi NU. Nu te vei descurca fără. Acum, pe termen scurt nimic nu pare să se schimbe.
Dar schimbarea nu vine de sus să se vadă. Vine de dedesupt.
Cei ce învaţă engleza.... o învaţă şi gata. Nu vin la tine să-ţi zică "Ehehehe...Ioute, bă, io-nvăţ engleza !"
Oamenii îşi văd de trebi şi de interese.
Am abordat subiectul pentru că există părerea greşită că doar cei ce vor să facă lucruri extraordinare, ce-şi propun scopuri extrem de ambiţioase, ce vor să performeze...şamd, ar trebui să aibe în obiectiv învăţarea limbii engleze. Nu lor mă adresez.
Ei ştiu deja engleza brici. Şi alte 4-5 limbi de circulaţie.
Mă adresez celor ce vor să râmână în mijlocul unei vieţi obişnuite, normale, pe care să o poată înţelege.

Poate modul în care pun problema cei cu ochii ca orezu' să spună mai elocvent.



Nu ştiţi încă ?
Select "Romanian" de la "View subtitles".
.

* "The Ghost"

"Patrick Swayze s-a stins astăzi, în tăcere, în mijlocul familiei sale, după ce s-a luptat cu provocările bolii sale în ultimele 20 de luni." (Annett Wolf - reprezentant pentru relaţia cu presa)

Swayze a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în martie 2008.
La momentul diagnosticării, rapoartele medicale au evaluat durata de supravieţuire la câteva săptămâni.

"As spune ca cinci ani este mai degrabă dorinţă de autoconvingere. Doi ani pare mai probabil, dacă evaluez după statistici. Vreau să dureze până când se va gasi un leac, ceea ce înseamnă că mi-ar face tare bine acceleraea cercetărilor în domeniu." - spunea Patrick la inceputul acestui an.

În ciuda bolii sale, Swayze a reuşit să scrie în această perioadă o autobiografie cu soţia sa Lisa Niemi şi să toarne film un TV (drama "The Beast"), în care a jucat rolul unui agent FBI sub acoperire. A ales să nu utilizeze analgezice în periada filmărilor, deoarece acestea i-ar fi diminuat capacităţile artistice.

Născut în Texas, fiul unui coregraf, actorul a avut sentimentul proeminent că performanţa sa de "băiat rău" în rolul Johnny Castle alături de Jennifer Greyd in "Dirty Dancing (1987), a fost greşit interpretată.

La aflarea decesului , Grey a spus: "Când mă gândesc la el, cred că momentul în care am fost în braţele lui, atunci cand eram mai degrabă copii, în dans, ne ridicam practic dintr-un lac îngheţat cu o explozie, ceea ce face acest film mic ceva ce nu ne-am gandit că s-ar putea vedea vreodată.
Patrick a fost o combinaţie rară şi frumuseţe tandră şi masculinitate.
Inima mea e lângă soţia sa, dragă din copilarie, Lisa Niemi, la mama sa, Patsy, precum şi alături de restul familiei".

La trei ani după "Dirty Dancing" a jucat alaturi de Demi Moore şi Whoopi Goldberg in "Ghost", în rolul lui Sam, omul ucis care-şi protejează soţia şi de dincolo de mormânt. Goldberg, ca un omagiu adus stelei cinematografice, spune reaminteşte mesajul din "Ghost : "..va fi mereu aproape".
Făcându-se ecoul sentimentelor celor ce-l regretă, Demi Moore - ("Molly" în "Ghost") spune : "Patrick, esti iubit de atât de mulţi şi lumina ta va străluci pentru totdeauna în toate vieţile noastre".


Actorul Rob Lowe - care a jucat alaturi de Swayze în anii '80 în "Flicks Outsiders" şi "Young Blood" - a declarat ca a "pierdut un frate".
"Patrick trăit o mie de durate de viata intr-o viata. A fost un expert al dansului, a scris cântece, el a jucat in filme de primă mărime, a fost un călăreţ uimitor..." - spune Lowe în Toronto.
"Dar, lucrul pe care mi-l voi aminti cel mai mult despre el, cea mai mai mare aventură, a fost uimitoarea sa dragoste pentru sotia lui Lisa."

"Voi păstra în suflet mereu amintirile mele uimitoare a lui Patrick. Ne-am distrat atât de mult împreună. Întoarce-te repede, Patrick, avem nevoie de tine aici, pe pământ." (Kirstie Alley)

Pertenerul său din "Point Break", Gary Busey : "Patrick Swayze a fost un spirit înrudit, fratele meu spiritual.
Şi-a meţinut permanent concentraea pe ţinta centrală, iar scopul său a fost credinţa în bunătate, în înţelegere şi în dragoste.
Cartea autobiografică a lui Patrick Swayze nu va putea ilustra niciodată suficient ce a făcut, pentru că el sa mutat pe platoul spiritual, unde rămâne viu pentru totdeauna".

C. Thomas Howell : "Nu numai că am pierdut un actor excelent al zilelor de azi, mi-am pierdut fratele meu mai în vârstă din "Outsiders". Inima mea e de a nu numai cu întreaga sa familie, dar şi cu toţi fanii lui, de asemenea."
("The Sun")

Ca menţiune personală, pot spune două lucruri.

Ca şi în cazul nedreptăţitului Michael, decesul prematur, la doar 57 de ani, este o mare pierdere.

Ca şi în cazul lui Michael, eşecul era previzibil, de astă dată în ciuda efortului uimitor şi a ambiţiei exemplare cu care a abordat lupta cu inevitabilul. Au mai fost lucruri care se impuneau a fi făcute şi pe care nu le-a putut gestiona.
Cel mai probabil, oricum nu l-ar mai fi salvat în stadiul în care afecţiunea a fost diagnosticată, dar la fel de probabil e că abordarea mai atentă a stilului de viaţă cu mult mai devreme, încă de la momentul la care un asemenea final nu ar fi putut fi nici măcar bănuit, ar fi creat şansele evitării lui.
Cancerul pancreatic de care a suferit, aceeaşi formă ce l-a pus la podea şi pe dr. Randy Pausch, este poate unul din cele mai frustrante forme de manifestare ce duce la victoria neantului. Forma fizică şi intelectuală este practic neştirbită până în ultima clipă, iar şansele de supravieţuire în acest moment sunt evaluate, pe bună dreptate, la deloc generosul număr "0".
Dumnezeu să-l odihnească.
.
UPDATE TRIST !
Nicu Constantin s-a dus după pretenu de mai sus, doar câteva ore mai târziu.

.

* Miza prezidenţialelor I. Independenţa sistemelor

..aş vrea să ştiţi interpretarea mea, dacă are vre-o valoare pentru dvs....
(zice piratul cu o diplomaţie impusă de poziţia delicată de a-i cere celui care vrea libertatea - să pună naibii mâna şi s-o ia ! Că nu frige !)

1. ...reluarea activităţii instanţelor...
2. ...punerea în aplicare a deciziilor de pensionare pe care mulţi magisraţi le au în buzunar...
3. ...interimatele nu sunt o soluţie şi vădesc tentaţia de a se plia pe realităţile politice. Chiar dvs infirmaţi ceea ce altfel afirmaţi în fiecare zi : independenţa justiţiei. Probaţi prin atitudine, prin stabilirea unor interimate, prin prelungiri de mandate în afara legii... chiar dvs, prin acţiune, probaţi că vă legaţi foarte mult de politic....

Sunt opinii de cel mai elementar bun-simţ, de neconceput să mai fie necesar a fi exprimate coloanei vertebrale a justiţiei în orice societate normală. Dar la noi e altă poveste. Pentru că, încă o dată, piratul iar face pe normalul într-o lume ce funcţionează pe dos !

A. Reluarea activităţii instanţelor, pentru că justiţia calcă în picioare propriile-i principii care-i justifică efectiv existenţa. Respectarea legii este elementară pentru orice cetăţean obişnuit. Pentru cel ce cântăreşte şi decide privind respectarea legii de către ceilalţi, nerespectarea legii este similară cu autoanularea. Autodesfiinţarea organismului în sine, devenit subit eliptic de sens logic.
Magistraţii sunt în grevă.
Greva magistraţilor este interzisă prin lege.
Punct.

B. Punerea în aplicare a deciziilor de pensionare este o prevedere legală simplă şi clară. Neaplicarea ei încălcă legea.
Se aplică ce am menţionat la punctul A.
Şi iarăşi.... punct.

C. Manevra de "aşteptare" a "următorului" regim politic de după alegerile prezidenţiale, pentru a pune abia atunci, în funcţie de rezultate, "în funcţiile potrivite - oamenii potriviţi", este poate o manifestare a crizei din justiţie chiar mai dureroasă decât încălcările grave de la primele două puncte.
Pentru că aceasta abordare demonstrează faptic, fără urmă de dubiu, că justiţia din România încă nu este capabilă de a-şi purta povara propriei independenţe. Este INCAPABILĂ să acţioneze independent de tutelarea politică.
Iar aici se impune punct şi virgulă;

Ca şi în cazul presei, Băsescu a oferit libertatea deplină de acţiune.
Ca şi în cazul presei, jutiţia se comportă ca un copil îngrozit, pe alocuri cretin, incapabil de a-şi decide singur acţiunile şi de a-şi asuma propria existenţă fără controlul politic "părintesc".

Aşteaptă ... CE ?
Să vadă dacă iese tot Băsescu ? Şi în funcţie de asta dacă "mai au voie" să fie independenţi de politic ?
Să vadă dacă NU iese Băsescu şi să...... SĂ CE ?
Să revină la obedienţa preistorică pe care demagogic o cer a fi eliminată dar faptic o caută cu disperare ?

Băsescu evidenţieză aspectul elementar în faţa căruia ei fac pe orbii : însăşi aşteptarea rezultatului alegerilor înseamnă dependenţă de politic ! Din proprie iniţiativă !!!!

Este tot mai evident că mentalitatea asta primitivă o să dispară din creierii celor ce formează corpul justiţiei române de azi (ca şi cel al jurnaliştilor deopotrivă) NUMAI ODATĂ CU PURTĂTORII RESPECTIVULUI CREIER. Care pentru ei este doar o povară biologică.

Dacă pe perioada primului mandat al piratului structurile respective (şi sunt doar cele mai vizibile, cu impact suficient de mare pentru a le observa din sala de spectacol - câte alte domenii/compartimente sunt în aceeaşi situaţie.... !!!! Poate toate !!!) s-au dovedit incapabile să înţeleagă şi mai cu seamă să acţioneze în conformitate cu noua relaţie cu societatea, bazată pe libertate şi responsabilitate, poate vor reuşi să facă primii paşi în următorii 5 ani. Încă un mandat în care regimul politic (reprezentat de Cotroceni şi doar o parte din legislativ din păcate) să continue să încurajeze şi să-i împingă din cuib, cum face acum piratul.

Sau poate nu.
Cine poate şti ?
Depinde de ei.

Un lucru însă este evident : alternativa este incceptabilă. Pe această aşteptare a unui nou "tătuc" care să ia sistemul de mânuţă şi să-l pună să facă "ce trebuie", accesul la cea mai înaltă funcţie politică din stat a unei persoane cu altă optică ar fi puţin dezastruoasă. Ar urma probabil o prăbuşire cu urmări greu de estimat.
Ce optică politică asupra independenţei acestor sisteme au adversarii lui Băsescu nu mai menţionez. Reiese destul de limpede din relaţia lor cu presa, vizibilă în.... aproape toată presa !
Înseamnă clar blocarea unui proces cumplit de anevoios de renaştere a societăţii româneşti pe criteriile moderne, fundamentale, specifice timpurilor pe care încercăm (nu uşor) să le trăim.
..

*** În memoriam

* De ce câştigă Traian Băsescu alegerile.

Puţine lucruri sunt atât de evidente ca modul în care Traian Băsescu abordează relaţia cu electoratul şi, dintre ele, probabil nici una nu este ignorată cu atâta doctă prostie de către adversarii săi.

Abordarea directă a fost dintotdeauna metoda sa predilectă şi este tipul de relaţie care a produs cel mai puternic efect favorabil în politică dintotdeauna, indiferent de perioada istorică.
Aprecierea ce trebuie arătată purtătorului de ştampilă este importantă şi relaţia directă pe care piratul o întreţine, creează şi menţine încredere.

În contrapartidă, adversarii săi preferă abordarea electoratului prin intermediari, "artişti" ai manipulării, prin pârghia mijloacelor media, în momentul istoric în care până şi cel mai nevinovat post de radio este suspectat de interese meschine, iar toate reclamele difuzate nu fac decât să enerveze consumatorul, reuşind să mai aducă clienţi calculaţi la un număr dintr-o singură cifră procentuală din audienţă. În curând şi ăla va fi subunitar, probabil.
Pentru ca Traian Băsescu să câştige în credibilitate, era suficient ca el să stea de vorbă direct cu electoratul, iar contracandidaţii prin sticlele tv.
Dar, aşa cum înainte de căderea finală, Dumnezeu le ia mai întâi minţile, au ales calea formării Frontului Presei de Uniune Naţională AntiBăsescu. Front care a ajuns să aiureze cu atâta aplomb încât efectiv a ridiculizat până şi conţinutul cuvântului "ridicol".

Desigur, pentru a putea lupta pe acelaşi "teren" ca Băsescu, ceilalţi ar trebui să folosească aceleaşi "arme", aceleaşi netode de abordare şi să mai şi facă faţă procesului cu pricina.
Dar, pentru ei, asta este pur şi simplu imposibil. Pentru simplul fapt că nu pot fi credibili. În nici un caz la asemenea nivel de relaţionare. Oamenii te "simt".

Alternativa tocării creierelor celor ce se mai uită la ei, prin făcături de presă ce adesea par concepute de copii hidrocefali, este singura variantă ce o mai au la dispoziţie. Aşa că trag şi ei cu disperare de jarteaua asta până le-o plesni peste ochi.

Cu ceva vreme în urmă piratul s-a perindat prin maghiarime. A spus ce era de spus. A apreciat cererile lor ce au respectat legea şi erau în spirit constructiv economic-social şi le-a retezat-o fără milă când au început să bată câmpii.
Drept urmare se pare că a preluat deopotrivă şi potenţialul românilor şi pe cel al maghiarilor din zonele fierbinţi.

Fără să piardă timpul cu apariţii la TV, pe când Mircea Geoană joacă diverse scenete de varietăţi, piratul s-a dus în inima Olteniei să-l lase şi p-ăsta fără "coledzi".
După lovitura de la Dăbuleni, acum se perindă şi pe la Craiova, marcând prima trotinetă Ford făcută olteneşte : o cărămidă cu roate.

Şi pentru a nu se blegi petalele lui Crin de prea multă atenţie acordată de pirat lui Geoană, acesta îl "fericeşte" şi pe "Floricel" cu o mână întinsă defunctului guvern Tăriceanu reprezentat prin însuşi purtătorul său de nume :
"... Vreau să închei mulţumind încă o dată guvernului Tăriceanu pentru flexibilitatea pe care a avut-o în negocieri, capacitatea de a răspunde dorinţeor şi necesităţilor investitorului, făcând ca, până la urmă, contractul să se semneze."



Poate ceea ce am scris mai sus, este o privire subiectivă, părtinitoare, fiind desigur o interpretare proprie a unor activităţi ce au alte semnificaţii.
Iar dacă scutur acţiunile propriu zise de interprtările mele ar putea rămâne :
- Traian Băsescu discută direct cu electoratul - aşa cum e normal;
- Traian Băsescu apreciază realizările economice pozitive - aşa cum e normal - în ciuda faptului că respectivul guvern a luptat în draci să-l mazilească.
Sau, mai pe scurt : Traian Băsescu - un normal.
.
PS. Am mai intrat şi corectat câte ceva gramatical ce mi-a mai scăpat. Acum mă gândesc ce varză o fi în posturile anterioare !! Da' nu mă mai întorc acum nici să mă bată cineva.
.

* "Folk Alley" cu Diana Jones

Am ascultat şi nu pot ţine doar pentru mine :
Diana Jones.

O voce excelentă, dar mai ales un om de o simplitate dezarmantă şi o implicare civică pe măsură.

"Există un fel de canalizare pe interiorul său a întâmplărilor din viaţa altor oameni. Nu pot să-mi explic acest fenomen, tot ce pot să gândesc este că trebuie să vină probabil dintr-o parte misterioasă a sufletului ei.." - spunea Joan Baez despre Diana.

Iar ascultând-o eu pot spune cu mâna pe inimă că nici nu se putea o recomandare mai potrivită pentru caracterul ei şi pentru stilul componistic şi interpretativ, decât de la Joan Baez care pare a fi fost idolul său.
Piesa "Henry Russell", sau mai bine zis "Henry Russell's last words", în memoria unui miner îngropat de viu alături de alţi 110 ortaci în una din cele mai mari accidente de gen, este emoţionantă. Este de fapt şi cea pe care am surprins-o într-un concert BBC şi care m-a pus pe urmele interpretei.
Un miniconcert de 4 piese cu parfumul "flower-power" de toată frumuseţea, ce par a fi fost înregistrate chiar la ea acasă.

De altfel Diana Jones este implicată în acţiuni ecologiste, cu precădere împotriva distrugerii arealului de exploatările miniere tot mai mari. Unul din filmele eco la care face trimitere este "CoalCountry" al cărui trailer este mai jos.

"Distrugerea masivului muntos este activitatea cea mai devastatare pe timp de pace
în istoria omenirii - de fapt, în cazul în care distrugerea bogăţiilor naturale ale naţiunii noastre şi a patrimoniului cultural ar fi fost comise de către o putere străină, ar fi fost
considerat un act de război - pentru că într-un sens foarte real, acesta este un război împotriva Pământului.
În fiecare săptămână, detonările masivului de cărbune pentru îndepărtarea suprafeţei în scopul mineritului, presupun explozii mai ample şi mai puternice pentru terenul şi comunităţile
de Appalachia decât bomba atomică la Hiroshima, cu scopul de a extrage cărbune, pentru încălzirea planetei, otrăvirea apei, aerului şi a solului.
Ar trebui să ne implicăm cu toţii pentru a încheia această politică energetică efemeră, care ne îndreaptă practic spre sinucidere în cele din urmă şi pentru a promova alternative de energie regenerabilă şi crearea de locuri de muncă ecologice."
Spune Woody Harrelson promovând filmul.

Frumos, nu zic nu.
Frumos şi constructiv.
Să oprim odată această metodă primitivă de a ne hrăni cu energie brută !
Rămâne doar să vedem CE PUNEM ÎN LOC !!!
Că până nu avem alternative viabile, practice, eficiente şi acceptabile, nu văd cum ne-am opri înainte de a arde tot ce putem arde. Ne pricepem la asta.