* Cu saxafonul în penumbră

* Lovitura de ghitară de pe net.

Pentru cei ce nu s-au prins, canadianul Dave Carroll cântă despre cum i-au nasulit ghitara amploaiaţii de la aeroport.
Chestia a fost pe bune, la aeroportul O'Hara, iar jucăria era de clasă, un "Taylor" de 3.500 de dolari.
Nu e nici primul nici ultimul păgubit.
A încercat să-şi recupereze paguba.
Compania aeriană i-a dat cu flit.
Nici aici nu e nici primul nici ultimul.
Pe Dave l-au apucat pandaliile.
... nu e nici primul nici ultimul....

Numai că de la punctul ăsta încolo lucrurile au luat o turnură interesantă.
Aflat practic în imposibilitatea de a se război cu colosul arogant, şi în orice caz cu sorţi de izbândă infimi, Dave s-a răzbunat. Nu în manieră islamică, urcând la bord cu un ac cu gămălie drept armă albă, ci în manieră vestică.
A dat atacul media la imaginea companiei aviatice.
A făcut cânticelul de mai sus.
În condiţii clasice, nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că audienţa lui ar fi fost atât de redusă încât şi un ţânţar ar fi fost mai "înţepător" decât el.
Dar lumea s-a schimbat în această dimensiune. RADICAL:

Dave Carroll şi-a postat filmuleţul pe YouTube.
Şi a depăşit 5 milioane jumate de vizionări.

Asta da, poate fi o problemă pentru imaginea companiei United Airlines !!!
Iar efectul "colateral" a fost şi mai important : Dave a devenit subit celebru. A devenit vedeta zilei, invitat la televiziuni, firma producătoare a instrumentului i-a sărit în ajutor (pe cât de nefavorabilă a fost reclama pentru "United Airlines" pe atât de benfică a fost pentru "Taylor"), iar muzica lui a intrat în urechile neştiutoare şi a racolat urgent o cohortă de fani.



Nmic din toate astea nu ar fi fost posibil fără uluitoarea posibilitate de conexiune virtuală actuală. Nimic din toate astea nu a fost premeditat atunci când s-a născut internetul. Pur şi simplu se întâmplă în mod firesc, ca o urmare logică. Una din picăturile din oceanul de efecte pe care conexiunea interumană, rapidă, ieftină până la gratuitate, plenară, începe să le aibă asupra vieţii curente.
Welcome in tommorow !

Iar canadianul cântă brici :D.
.

* "Folk Alley" cu Diana Jones

Am ascultat şi nu pot ţine doar pentru mine :
Diana Jones.

O voce excelentă, dar mai ales un om de o simplitate dezarmantă şi o implicare civică pe măsură.

"Există un fel de canalizare pe interiorul său a întâmplărilor din viaţa altor oameni. Nu pot să-mi explic acest fenomen, tot ce pot să gândesc este că trebuie să vină probabil dintr-o parte misterioasă a sufletului ei.." - spunea Joan Baez despre Diana.

Iar ascultând-o eu pot spune cu mâna pe inimă că nici nu se putea o recomandare mai potrivită pentru caracterul ei şi pentru stilul componistic şi interpretativ, decât de la Joan Baez care pare a fi fost idolul său.
Piesa "Henry Russell", sau mai bine zis "Henry Russell's last words", în memoria unui miner îngropat de viu alături de alţi 110 ortaci în una din cele mai mari accidente de gen, este emoţionantă. Este de fapt şi cea pe care am surprins-o într-un concert BBC şi care m-a pus pe urmele interpretei.
Un miniconcert de 4 piese cu parfumul "flower-power" de toată frumuseţea, ce par a fi fost înregistrate chiar la ea acasă.

De altfel Diana Jones este implicată în acţiuni ecologiste, cu precădere împotriva distrugerii arealului de exploatările miniere tot mai mari. Unul din filmele eco la care face trimitere este "CoalCountry" al cărui trailer este mai jos.

"Distrugerea masivului muntos este activitatea cea mai devastatare pe timp de pace
în istoria omenirii - de fapt, în cazul în care distrugerea bogăţiilor naturale ale naţiunii noastre şi a patrimoniului cultural ar fi fost comise de către o putere străină, ar fi fost
considerat un act de război - pentru că într-un sens foarte real, acesta este un război împotriva Pământului.
În fiecare săptămână, detonările masivului de cărbune pentru îndepărtarea suprafeţei în scopul mineritului, presupun explozii mai ample şi mai puternice pentru terenul şi comunităţile
de Appalachia decât bomba atomică la Hiroshima, cu scopul de a extrage cărbune, pentru încălzirea planetei, otrăvirea apei, aerului şi a solului.
Ar trebui să ne implicăm cu toţii pentru a încheia această politică energetică efemeră, care ne îndreaptă practic spre sinucidere în cele din urmă şi pentru a promova alternative de energie regenerabilă şi crearea de locuri de muncă ecologice."
Spune Woody Harrelson promovând filmul.

Frumos, nu zic nu.
Frumos şi constructiv.
Să oprim odată această metodă primitivă de a ne hrăni cu energie brută !
Rămâne doar să vedem CE PUNEM ÎN LOC !!!
Că până nu avem alternative viabile, practice, eficiente şi acceptabile, nu văd cum ne-am opri înainte de a arde tot ce putem arde. Ne pricepem la asta.

* Cal la apă !

Ca un răspuns la comentul lui Filadel şi completare-continuare la relaxul anterior.
Madonna a făcut fix ce ştie : prostii.
Este una din cele mai artificiale fiinţe pe care le-am văzut vreodată.
Şi cu asta nu mai consum o literă pe ea. Subiect închis.

Filadel s-a oprit asupra unui person pe care l-am mai atins cu ceva vreme în urmă şi l-am completat cu vorbe d-ale noastre : George Harrison.

Reiau sugestia lui şi o dezvolt, dat fiind că vizează un subiect la care am mai făcut trimitere AICI. Ulterior am făcut un dosărel separat pentru domeiul ăsta mai delicat şi serios pe Viq4Life
De când am postat alea până acum, două persoane apropiate au renunţat la fumat. Una are luni bune la activ, iar juniorul merge pe a treia săptămână. N-am spus nimic mai mult decât "Faceţi ca mine".
Se pare că merge :D

Dar să revenim la relaxarea de weekend.
Piesa este "Cal la apă", George Harrison şi Jools Holland, apărută pe albumul Small World Big Band (2001).
George şi fiul său Dhani, au scris şi înregistrat piesa pentru a contribui la proiectul iniţiat de Jools, prietenul lui George "Jools Holland's Big Band Rock", proiect pus în fapt cu doar câteva luni înainte ca George să fie doborât de cancer. Versurile reflectă parţial încăpăţânarea lui George de a nu renunţa la fumat, în ciuda dovezilor medicale evidente, dar se referă şi la alte persoane care ignoră avertismentele de această categorie.
George a înregistrat vocea şi chitara în Elveţia şi Olanda, iar mai târziu s-a supraimprimat trupa mare şi background-ul, în Anglia.



Cu o traducere în stil personal :D

Poţi duce calul la apă
Dar nu-l poti face să bea
Oh nu, oh nu, Oh nu...

Am un prieten, cam complet în găleată.
Oamenii navigează prin viaţă. Dar el a eşuat.
I-am spus "Bătrâne, hai să ne deşteptăm odată"
S-a uitat câş la mine, apoi a decuplat.

Poţi duce calul la apă,
Dar nu-l poti face să bea.
Oh nu, oh nu, Oh nu...
Îi poţi da-nţelepciunea toată,
Dar nu-l poţi obliga s-o şi ia.
Oh nu, oh nu, oh nu

Cineva la care ţin, a ajuns la extremă.
Cu adevărat însetat, privirea-mi întoarce.
"Bătrâne-zic- ştii bine, e mare problemă"
"E ok."- zice calm şi sticla o stoarce.

Poţi duce calul la apă,
Dar nu-l poti face să bea.
Oh nu, oh nu, Oh nu...
Îi poţi da-nţelepciunea toată,
Dar nu să şi gîndească aşa.
Oh nu, oh nu, oh nu.

Un predicator odată, m-a avertizat de Satan.
Poate amicul nu-l ştie. O fi posedat !
Ce face-atunci Domnul pentru "cap de bostan" ?
"Doamne, apleacă-ţi privirea şi schimbă-l pe dat' "

"Sorry! N-am timp. Vorbesc, dar nu-n van.
Va auzi când trufia îi va fi plecat."

Poţi duce calul la apă,
Dar nu-l poti face să bea.
Oh nu, oh nu, Oh nu...
Îi poţi da-nţelepciunea toată,
Dar nu-l poţi obliga s-o şi ia.
Oh nu, oh nu, oh nu.

Şi drept epilog, clipul pe care l-am potcovit cu vorbe la începutul anului ăsta :

* Nu vreau Madonnă. Luaţi-o voi.

Fie că m-a impresionat direct sau prin emoţiile trezite în cei dragi din jur, Whitney Huston a fost o bună bucată de vreme membru al familiei. Ea nu ştie, dar asta n-are a face.

Aşa cum stă bine oricărui artist de marcă, a făcut paşi în lateral, a ciugulit şi bomboane dementă, a mai luat ceva cafteala şi de la Bobicul dumneaei, ne-am mai pictisitără şi noi un pic, şi alte prospături au umplat treptat zgomotul casei.

De puţină vreme a facut nişte ani împliniţi şi are abiţiosul proiect de a se relansa cu surle şi trâmbiţe în toamna asta. Personal îi doresc succes că talent are sărăcuţa. Poate anişorii ăştia au adus cu dînşii şi înţelepciunea corespondentă şi-şi stabilizează zborul la plafonul de croazieră, pe spaţiu mai larg şi pe termen uşor nedefinit.
Cred că merită asta, ca singurul artist din lume (până acum) care i-a bătut pe Beatles, cu 7 albume consecutive ce şi-au pus fesuri de premianţi cu moţuri de platină.



De ce din atâta muzica m-am oprit acum la ea?
Pentru că vineri, 28 august, dacă iconcert nu bate câmpii, se pare că este pe la Mamaia.
Şi văd că idioţii de serviciu ai jurnalismului românesc sunt picaţi în limbă de 10 zile după Madonna.
Gusturile nu se discută.
Şi ce pretenţii mai poţi avea la papilele lor gustative câtă vreme stau cu guşile pline ?
În septembrie se pare că vine şi Leonard Cohen în Bucureşti.
Dar nici el nu e "Madonnă" aşa că nu merită atenţia mutanţilor.
.

*Romania's Got Tembel

Odată cu trecerea timpului cu varii ocazii şi din mai multe perspective, am constatat tot mai frecvent că majoritatea oamenilor eşuează în folosirea capacităţilor, deseori incredibile, de teamă. De teama eşecului.
Eşecul materializându-se de regulă nu în pierderea propriu-zisă (că nu poţi pierde ce nu ai) ci mai degrabă în părerea proastă a celorlalţi faţă de persoana în cauză. Sentimentul ridicolului.
Treptat am devenit un adversar al acestei mentalităţi-frână care blochează roţile unor valori nicicând dezvăluite şi folosite, înţepenite definitiv în prima parcare a vieţii, până când vremea o înşfacă cu gheara ruginii şi o aruncă în groapa inutilităţilor.
Sunt uimit şi încântat deopotrivă de ceea ce fac emisiunile media, (în civilizaţiile unde media este normală, nu în România unde a declarat război societăţii) pentru a dezvălui aceste diamante ce n-au strălucit niciodată şi nici n-ar fi făcut-o dacă nişte oameni inteligenţi şi bine intenţionaţi nu s-ar fi aplecat să le caute.
Britain's Got Talent.... America's Got Talent.... şi se pare că schema este preluată cu succes şi de alte trusturi media din ţările civilizate.
Am remarcat cu luni în urmă pe Susan Boyle, "ţaţa" care a lăsat sala cu gura căscată, şi de bună samă cei care au mai bântuit pe net (că ăsta săracu ce te mai destupă la creiere) au văzut şi alte exemple ce-ţi îngheaţă circulaţia sangvină de la primele sunete.
Mai pun aici un exemplu :


Bun.
Asta e la ei. La britanici, la americani....
Cum ar fi să fie la noi ???
Dracu' ştie !
DAR, pentru că la noi totate hahalerele maneliste, papiţoii cu lanţuri şi crăcănatele cu şnur au umplut spaţiul televiziunilor, avem alte standarde şi - inevitabil - alte "performanţe", care puse lângă cele de acolo arată exact aşa :



Este una din puţinele ocazii în care accept că RIDICOLUL EXISTĂ !
E ceea ce produce sistemul antinaţional al trusturilor media din Romania. Nu le-ar fi trecut prin cap în veacul vecilor să facă o emisiune care să valorifice potenţialul cetăţenilor.
Cum să le treacă prin cap aşa ceva câtă vreme Băsescu există ?
Ba pare în formă şi gata de cafteală !
Rezultatul e ceea ce vedem. Copii copii ale unui melanj de "Madonna-partea cretină" şi "GuţăMinune-partea tupeistă" ce ne reprezintă în faţa lumii.
Da. Uneori ridicolul există. Şi (din "uneori") e deseori românesc.
.

* "O clipă pe care aş fi vrut să nu trăiesc spre a o vedea..."

No Comment !
.

* Lucrurile bune nu îmbătrânesc. Devin clasice.

Splendid !

Uluitor cum pot unii oameni să dezvăluie farmecul cotidian ascuns parşiv ochilor de plenara fumegăială a nimicului.
Deseori am auzit exprimată ideea conform căreia reglarea pieţei libere de la cerere către ofertă este cauza firească pentru care mulţimea spectatorilor ar prefera circul de microstat (pe scăunel) OTV sau scorţoasele pagini de celuloză higienică (fizică !) ale căror nume nici nu le mai reţin.
Dar cererea aia poate fi cizelată, promovată, provocată ?
De bună samă că da. Exemplul scandalurilor interminabile este extrem de elocvent. Conform televiziunilor am putea spune că suntem o naţie de descreieraţi. Slavă Domnului că ceea ce fac nu are legătură cu adevărul. Adică nu cu "adevărul", mai bine să folosesc alt cuvânt să evit confuziile.
Deci slavă Domnului că ceea ce fac nu ae legătură cu realitatea.
Eee ! La naiba. Fugi de dracu şi dai de tat'su !
Au confiscat derbedeii ăştia media şi sensul cuvintelor. Iar Dicţionarul ăla doarme pe el şi-şi oferă seviciile lu' doamna Ilinca, să bată cuvintele cu pliciu' în virtual. Nu vede că jmecherii îl lasă în paginu' gol .
Na, că iar m-am luat cu secăturile care fac pe jurnaliştii, şi-am sărit de la ideea de weekend.
Deci !
BENJAMIN ZANDER şi a sa clasică iubire :

Ceea ce face omuşorul ăsta este uimitor. Şi exemplar. Pentru dragostea cu care-şi promovează credinţa, pentru dorinţa de a-i face pe semeni să trăiască şi ei bucuria pe care vrea s-o împartă.
Muzica clasică prezentată de un clasic într-o clasică manieră modernă.

Pentru subtitrare în româneşte, click pe "View subtitles" si selectaţi.
.

* Cursa contra cronometru !

Start !



Go...



..and die !


.
O distanţă incredibilă într-un timp record.
Dar totul se plăteşte pe lumea asta.
.

* Dar steluţa cea de sus, oare ce-o avea de spus : Highway Star

Nu-s bucate fără sare şi weekend fără cântare.

Azi îmi revitalizez terminalele cu un remember Deep Purple. I-am zgâriat în urmă cu mai bine de 35 de ani pe răboj, cu nota de subsol : "a se reasculta". Şi-mi înveleam discul de vinil cu grijă să nu se frece nici mapele-ntre ele, dragă-doamne să nu se tocească :D

Nu aveam atunci perspectiva că aş putea să-i revăd ! Fără disc de nici un fel.
Dar dacă nu-i pâine, e bun şi cozonacul.
Aici avanpremiera cu "Highway Star" :


Pentru cine-şi face timp să trăiască şi se brodeşte în gen, număr şi caz cu stilul, tot concertul "Machine Head" live este depozitat de-o părere în MusiConcert, magazia mea cu maimuţe, AICI.
.

* Tinerii din ziua de azi.

Pentru că începe weekendu' lung, "muncitoresc", şi plecaţi la prăjit grătare, printre timp poate se merită a fi văzut şi exemplarul de mai sus. A fost văzut deja de 3.468.437, până la mine, iar după voi se mai adună probabil şi alte vizionari.
Clipul are 14.100 de comenturi. Tot până la mine.

Tânărul, pe care nu am aflat cum îl cheamă dar de bună samă că voi afla, cântă parcă spre a ne reaminti că lumea nu se termină cu noi aşa cum nu cu noi a început.
Învie şi reînvie cu fiece nou exemplar.
Tinerii din ziua de azi !

* "Hairy Angel"

Un juriu super-mega-giga ... cărpănos, face selecţii la o emisiune tv pentru descoperire de noi talente de toată mâna, răspândite aiurea-n tramvai prin Britania cea Mare.

Britain's Got Talent.
Şi descoperă.

Mai cu seamă antitalente de excepţie. În multe cazuri, te crăcănezi de râs, mai ales la primele preselecţii, unde vin toţi nebunii sperând să ajungă mari vedete.

În juriul cu pricina : Piers Morgan, Amanda Holden şi diavolul in travesti, Simon Cowell, un fel de "ActOfGod" mai cizelat. Foarte bun de altminteri în ceea ce face, dar cu un cinism şi-un aer de superioritate de-ţi vine să nu mai iei pauză când e să-i dai la moacă.

Acum două sâmbete, a venit în faţa lor ţaţa Marghioala madeinScotland, Susan Boyle, poreclită-n sat la ea "Îngerul Păros".

Din cauză de mustaţă, nu de la căpiţa smotocită de mâţe ce o poartă-n freză.

Domniţa respectivă, după care copiii din localitate făceau cârd şi-i strigau măscări, (ca ai noştri după Ipu), este şi uşor retardă, ca să fie treaba clară.

Ce s-a petrecut acolo, e mai greu de explicat în cuvinte sau de desenat. Trebe văzut :

Pe lângă cei trei rămaşi cu gurile căscate şi ochii gogonaţi cât ceşcuţele de cafea de pe măsuţă, am constatat şi eu că nervii periferici au luat-o la sănătoasa pe coloană-n jos, pân-au dat cu nasu-n vârfu deştelor de la parter.

CE S-A ÎNTAMPLAT ???
După stilul muzical nu mă dau în vant....
Blănoasa arată ca la balamuc.....
..nici măcar n-am înţeles vorbele ... !!!!

Poate pentru că şi eu am etichetat înainte de vreme o performanţă neştiută cu o imagine văzută.

Prima impresie am înghiţit-o şi eu, bat-o vina.
Suntem robii etichetării superficiale.
"Nu haina face pe om !"
Dar e nevoie să ne repetăm asta mereu, pentru că ne încăpăţânăm să nu respectăm regula.
În concluzie trebuie să fiu mai atent la aspectul ăsta, că altfel mă pot înşela şi în situaţii mai serioase.
Dar dacă mă uit la ITV, YouTube şi Simon Cowell, care au ratat un câştig de peste 1 milion de lire ce le-ar fi intrat în buzunare în urma celor peste 75.000.000 de vizionări ale clipurilor cu lelea Boyle, în doar 14 zile, pentru că n-au făcut nici un deal înainte, parcă-mi mai vine inima la loc.

Şi un update cu don'şoara FaţăDeLopată, cu sprijin de la Filadel, de la PATRICK !

* Inmormantarea vesela lasa samanta.

...gropare,
"Mickey Carlson cel Mic"
a pedalat pe tricicleta innebunit....
... pana a murit....

Atunci cand erea mic....
visa s-ajunga
precum Mr. Vertigo, trapezistul...
.....zburator.

Gropare !
Stropi in petale clipocesc,
Buchete-n buzunare cresc ...
Cenusa in cenusa...

Cine crede ca e ceva politica aici, n-are decat.
Iar cine are 90' in weekend si vrea sa-l asculte pe Nelson ne-amiralu',
il gaseste in camara MusiConcert
.

* Nimic nu se schimba pana nu este schimbat de socul realitatii.

TRU si-a facut blog.
Frumos din partea lui.
Mai ales ca e chiar TRU si blogul e chiar al lui.

La nici 3 zile din momentul in care-mi exprimam indoiala in unghi drept cu plecare spre obtuz, ca ar fi pe de-adevaratelea, "Guerilla virtuala" ma ciuguleste de idee si-i face pocinogul lu' Lenush.

Acu', cu toata indulgenta, da' tre' sa fii tare dus cu capu' sa muncesti a face o magarie ce nu poate functiona efectiv.
Da' eu nu degeaba am ridicat din sprancene atunci : stiu ca guerilla virtuala e dusa.
Cu sorcova.

Respectivii indivizi gandesc atat de "pe dos" incat ar avea nevoie de casti pentru a-si apara creierii crescuti pe exteriorul tartacutei iar frizerul i-ar tunde in cerul gurii.

Cat putea sa dureze pana Elena Basescu facea dezmintirea de rigoare si blogul facea "Plici" ?
Ceva mai putin decat i-a luat prapaditului sa-l construiasca. OK.
Daca tineam seama ca e vorba totusi de respectiva "tanara speranta", hai fie, 2-3 zile, na.
Chestia e ca nu e nimic nou sub soare.

Maniera de gandire (daca putem sa jignim termenul cu pricina in contextul dat) al ametitilor virtuali este absolut identica cu cea in care violatorii "violenteaza," hotii fura, politicienii "politiciaza" sau "jurnalistii" juiseaza !

Precum era de asteptat, in ciuda lipsei de confirmare credibila tot au fost cativa care s-au agatat in carlig, precum Cristi Teodorescu.

Ma tot intreb de mai sa ma striveasca METAfizica, de ce dracu' se irosesc oamenii depunand efort in actiuni idioate ?

De ce reaua intentie ?
De ce hotia ?
De ce minciuna ?

De cateva catralioane bune de ani, omenirea primeste aceeasi lectie pe care refuza cu incapatanare sa si-o insuseasca : ceea ce dai lumii aia iei in freza.

Daca oamenii gandesc rational, de ce nu-si regleaza comportamentul ?
Stim ca nu e bine sa facem rau asa cum stim ca nu e bine sa fii bolnav sau sarac.
Si ce daca ?
Noi asta stim asta facem.

De ce oamenii tind sa repete greseli anterioare, iar si iar, sperand ca de data asta, noua, rezultatul va fi altul decat cel obtinut anterior ?

Am ajuns la concluzia ca tre' sa fie o regula acilea.

Orice obiect are tendinta de a-si pastra starea de repaos sau de miscare rectilinie si uniforma atata vreme cat asupra lui nu intervine o forta din exterior.
Fenomenul este omniprezent, verificat, si se numeste "Inertie".
(Manualul de Fizica, cap. "Mecanica si mecanicu'", introducerea si erata)

Orice om are tendinta de a-si pastra creierii-n repaos sau in gandire rectilinie si uniforma atata vreme cat nu intervine un sut din exterior.
Fenomenul este de asemeni omniprezent, verificat, si se numeste "Prostie".
(Blogu' Civiq, cap. "Patrat", prezenta postare, si cele ce vor urma pe tema)

Ce sa mai intram atata in psiho- si socio- logie ?

Oamenii-s incapatanati si nu-si schimba proastele obiceiuri pana nu-s luati la maciuci. "O forta din exterior" e ceea ce avem nevoie pentru orice schimbare.

In lipsa ei, probabil in continuare ne vom munci mai putin decat ne furam, ne vom minti mai mult decat informa si ne vom ura mai mult decat ne vom aprecia reciproc.

Pana cand vine maciuca, Patriciu va continua sa traga sforile in PNL, Nastase sa se stearga la popou cu dosarele, cioflingarii din presa sa stoarca ce maruntis se mai poate pe litere-nsirate ca margelele de sticla pentru poporu' bashtinos, iar PDL sa planga ca e executat la TV in direct si omorat Live.

Daca stai sa te uiti mai atent la domnul Patriciu, dincolo de cinismul ala ce-ti baga cuburi de gheata-n chiloti, este si o incapatanare vecina cu obsesia. Nu sprijina (pasa-mi-te) un anume candidat la sefia PNL ca sa nu afecteze competitia !!!

Isi mai pune cineva intrebarea ce fel de partid e ala care e atat de vizibil sub bocancul de smoala ? Evident nu.
Nedumerirea pare a fi care dintre catindatii la sefia PNL ar avea spate. Si-n respectivul spate, pe respectivul patron.

In realitate Patriciu risipeste voios si aceasta aparenta ceata, gangurind "predictia predictibila" ca piratu' fiv-a batut in turul 2, de un nene "tanar", "priceput in relatia dintre politica si economie" (asta-i tare, nu ?), care stie niste limbi ceva mai straine, undeva intre doua si trei, si pe care-l cheama cu "A".

Nu se lasa. Nici el nici cenusa PNL.
Va fi vre-un shut suficient de puternic pentru a schimba comportamentul celor pe care-i tot forfecam cu cele sabii de hartie creponata ?
Eu stiu numa' unu' ! Ala de la urne. Shut pe care posesoru' de picior nu l-a folosit dat fiind ca nu si-a flexat articulatia s'ajunga pana la shtampila.
De ce ?
Uite, d'aia.
Pentru ca el insusi are nevoie de un shut sa se trezeasca din amorteala.
Iar e posibil ca acest shut sa nu fie deloc atat de departe cum crede.
Realitatea poate fi uneori foarte rea.

Am aici un exemplu de contact al ostasului antrenat pe tinte de hartie si "CounterStrike" (ca inca nu iesise"CallOfDuty") cu adevarata realitate.
Dupa mine, este unul din cantautorii de marca al noii generatii.
Cui ii place individul, poate gasi mai mult pe blogul meu de muzica, "MusiConcert", la "James Blunt - LiveBBC"

* De 1 Martie ! Pentru barbati !

Weekendul asta musai sa ne uitam la fimei !!!

Mai ales noi astia "de pe Marte".
Pentru ca "Ziua fomeii" fu aleasa odata cu o noua nastere a splendorii naturale in forma ei elementara.
Ghiocelu' ala cu capu' plecat.... cu sorcova ne-o reprezenta pe noi, dracu' stie !!!!
Pentru ca se pare ca e pozitia ferma pe care orice barbat cat de cat normal o ia in fata colegei de camera. Intr-o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu :D

Asa ca, la aceasta ocazie, opresc ninsoarea de pe blog si in semn de respect amintesc acilea de un spectacol de acum 5 ani, in care Shania Twain aduna intr-un buchet incredibil energie si delicatete, forta si romantism, fermitate si sensibilitate, fragilitate ascutita ca briciul si duritate zdrobitoare ca matasea....

Baietanii din jur nu pot face alt decat sa-i cante-n struna.
Iar noi sa ne uitam si sa luam aminte.
Barbati !
Benoclati-va bine !
Apoi luati un buchetel, cel mai ieftin pe care-l gasiti, si oferiti-l cu un sentiment, cel mai profund pe care-l aveti.
Nu invers !

* Masaj la tample. Pe interior

Ok. E timpul pentru putina dulcegarie duminicala.
Un masaj virtual pe creierii shifonatzi, face bine la ten.
Asa ca azi il ascult pe Neil Diamond intr-o evolutie clasica : BBC 1971.
20 de minute de liniste si incarcare cu energie.
Ai de unde sa te incarci ca Neil are o maniera aparte de a emite energie.
Nu se revarsa cu spume si vuiet de ansamblu ci mai degraba vibreaza oglinda unui lac, din cauze interioare, adanci si, desi mai degraba banuite decat percepute, creeaza o usoara senzatie de cutremur.
Sunt multi blagosloviti cu har. Care cu o voce, care cu un feeling...care cu un timbru.
Baiatu' asta are tot clasoru', cu serii complete, inclusiv colitze !

Ascultandu-l imi vin in minte experimentele lui Masaru Emoto.
Par sa aibe sens stelutzele alea de le-a pozat 'mnealui.
Cred ca apele ce-ar asculta Diamond ar arata ca niste "diamond"-uri mititele ca niste floricele unite-n radacina, asa cum sta bine unui aniversat pe 24 ianuarie.
Mda.
Spre deosebire de Stratan care s-a nascut de ziua lui, Neil a ales sa se nasca de ziua Unirii Principatelor Romane. Dragut din partea lui.
La fel cum a fost si modestia cu care i-a lipit in istorie pe maimutoii draguti de la "The Monkey's" dandu-le spre mestecat compozitia lui, "I'm a believer".
Ok.
Stop litere.
20 de minute pauza.

* We Don't Care About Us

Nu m-am dat niciodata in vant dupa Michael Jackson.
Cel putin in perioada "scobitoare saritoare" nu prea a fost pe gustul meu.
Nu ca n-ar fi fost draguta in felul ei.
As zice ca avut un parfum foarte puternic de "western spagetti".
Au fost insa si momente pe care le-am considerat excelente, precum seria de spectacole-varietati Tv cu toata gasca, "The Jacksons",

care mi se pare una dintre cele mai reusite seriale de entertainement tv, si mai cu seama cateva reusite incontestabile din periaoda lui de "dupa-amiaza" spre amurg.
Coregrafia clipurilor este intr-adevar greu de egalat, iar de depasit chiar nu-mi dau seama cum s-ar putea face, iar piese precum "They Don't Care About Us" sau "Earth Song" mi se par intr-adevar tari-tari.
C-asa-s io, usor de atins, mai ales dupa o masa buna si doo-tri beri.

Din pacate pare-se ca strigatu-i de revolta privind distrugerea mediului natural, a normalitatii proceselor lumii a fost adresat numai exteriorului sau nu si propriei persoane.
In ceea ce priveste propriul organism, a permis tuturor ciudatilor cu pretentii sa faca experiente medicale "de ultima generatie" ca pe un cobai.
Sau poate nici macar.
Ca probabil a militat pentru interzicerea exeprientelor medicale pe cobai !

Pentru cat de paguboasa poate fi intelegerea trunchiata a relatiei om-mediu nu cred ca este o dovada mai "vie" decat cadavrul ambulant care a ajuns.
Un organism viu nu-si poate pastra starea normala de functionare dormind intr-un sarcofag de sticla, o minte sanatoasa nu poate evolua separat de celelalte capatani ale semenilor, o viata plina nu poate fi goala de exteriorul ei.

"They Don't Care About Us".
Dar We Care ?
Nu pot spune decat "Pacat".

* E bine sa fii destept in zori.

Odihna activa...
Relaxare cu gantere si destindere cu flexorul.

Asa mi-am propus sa-mi reincarc bateriile.
Vreau sa-mping un pic primavara de la spate.
Sa renasc mai iute ca e atata tanguiala si smiorcaiala primprejur de te-apuca somnul.
Iar in perioada asta premergatoare competitiei pentru o viata normala, somnul presupune adormirea ratiunii, iar asta naste politicieni.
Altii.
Chiar nu e cazul.
Avem destui.
Ne-au ocupat deja doo camere.
Mai au putin si intra si-n dormitor, apoi in toaleta.
Cu camerele video, sa vada ce lasam acolo.

Prin urmare-mi propun desteptarea devreme, ca ziua sa fie cat mai lunga, o alergatura in parteneriat cu Toto senatorul, in zorii reci, eventual sub o ploicica fina, c-asa vad ca e obiceiul locului in zona asta.

E nevoie de mai multa ambitie, de nerv, de abordare frontala.
Pentru ca ceea ce urmeaza de facut nu poate fi nici evitat, ocolit sau sarit pe deasupra.
Deci....
Daca trebuie sa inghiti o broasca, nu te mai uita prosteste la ea. Iti prelungesti singur chinul.
Inghite-o rapid si scurteaza.

Daca sunt mai multe broaste de inghitit, nu incepe cu cea mai mica.

Prin urmare am invitat-o si pe Suzy sa-mi tina companie si fatuca se executa ascultatoare.
Ca e buna. E foarte buna de vreme ce galagia ei l-a impiedicat pe Kafka sa-ajunga la Cartarescu.
So.... let's rock !

* De 40 de ani pe acoperis.

Pentru weekendul asta va propun o aniversare.
40 de ani de la ultimul concert Beatles.

Ultimul lor concert este considerat a fi aparitia live pe acoperisul studio-urilor Apple, din Londra, în ianuarie 1969, si a aparut compilat în albumul "Let it be". În iulie 1969 trupa s-a reunit pentru a înregistra albumul Abbey Road. Oficial, Beatles s-a destramat în 1970, si orice speranta a unei reuniuni a fost zdrobita când Lennon a fost asasinat de catre Mark David Chapman în 1980.

Interesant cum ceea ce e RAU (BAD) este denumit generic prin tri litere, nu?
M.D.C....G.W.B.....L.H.O.....C.T.P...C.P.T...

Este perioada in care Beatles pun bazele propriei lor companii, Apple , cu 5 departamente de lucru..si au iesit in public cu o oferta ce se adresa oricarui artist ce avea nevoie de ajutor. Ajutorul oferit se adresa tuturor solicitatorilor onesti ce aveau nevoie de incurajare si consta inclusiv in incheierea de contracte sau chiar bani cash.
In aceeasi perioada au pus piciorul in Himalaya unde au aprofundat vechi traditii in meditatie. Acolo, intre sedintele lui Maharishi au conceput piesele ce au fost legate in "The White Album".
Odata cu inregistrarea lor, piesele au devenit celebre datorita profunzimii ce a impus clasificarea grupului printre producatorii muzicali de inalta tinuta. Modul in care sunt legate cele 30 (!!!) de piese in interior a dat un concept unitar albumului, radical diferit fata de clasica compilatie de succese single de pana atunci.

Imediat dupa acest album si superbul "Hey Jude", au produs "Let It Be" si in cele din urma regalul succes "Abbey Road", "cantecul de lebada" al celor 4.

Am ales in deschidere una din piesele de referinta ale lui Harrison, care in ciuda faptului ca era cel mai tanar, a fost doborat de cancer in noiembrie 2001, la numai 58 de ani : "While my guitar gently weeps", din acea perioada pro-hindusa interpretata in concertul de binefacere "Concert for Bangladesh" organizat cu Ravi Shankar in 1971.

De ce m-am oprit la ei ?
Pentru ca sunt aici, in curtea lor si intentionez sa va arat ce cred ca merita invatat de la englezi.
Pentru ca talentul a fost dublat de actiuni constructive, de dorinta de a face bine, de responsabilitate activa pentru cariera proprie, pentru colegii de breasla, pentru cei defavorizati de soarta.
Au fost mai mult decat talentati muzicieni.

In Civiq Tv am pus concertul de pe acoperis. Dureaza cam 20' si banuiesc ca iar n-o sa aveti rabdare sa-l vedeti.
Dar daca ii dati drumul atunci cand luati pauza de masa ???
Ei ?
Ce ziceti, nu e idee buna ?

* Agonie şi extaz. "Şi băieţii plâng câteodată" partea I

Vă rog să-mi daţi voie să mă bucur.

Ştiu că urmează nasol, negocieri care s-ar putea să ne întoarcă cu roatili-n sus, un an de borbandament pă corabia piratului....şamd, dar acum vreau să simt că ceva s-a petrecut.

PDL este cel mai tare partid din România.

Ba mai mult, curentul de dreapta are girul naţiunii.

Aşa ameţită cum e, plecată cu sorcova-n weekend, cu jumătăţi de măsură, după pomeni şi gâdilături la tălpi, de bine de rău, popolaţia pare să aibe speranţe de dreapta.

Inevitabil, aici intră, cu toată lămâia necesară, şi PNL, care am convingerea că a fost votat tot de electorat de dreapta.

Prin urmare, mulţumesc celor ce au mers la vot !

Mulţumesc celor ce au şi votat acolo, d'adevăratelea, nu precum cap-tare-pătrat (CTP) care a pus ştampila pă părete.....

Mulţumesc în numele meu personal pretenilor care-au zbârnâit pân virtual.....

Celor care deşi au propriile lor bloage, au avut plăcerea de a se aşeza la vorbă în "Livada cu portocali" de la Thor, într-un loc comun, unde s-au putut schimba idei, vorbe, păreri.... unde şi-au manifestat uneori dezamăgirea, alteori şi-au ridicat unul altuia moralul cu cricul....

Mulţumesc de bună seamă lui Emil, pentru efortul extraordinar şi dăruirea specifică a unui sportiv aflat în plină competiţie...

Mulţumesc !

S-a făcut treabă bună.

Poate contribuţia virtualului nu a fost decisivă pentru rezultat.

Dar a existat.

Spre relaxare vă ofer spre vizionare în exclusivitate un viitor şlagăr, care va reveni fără îndoială în atenţia noastră.

"Şi băieţii plâng câteodată" este adresat în acest moment dragului nostru Geonel, Primul Ministru Interstelar, viitorul, prezentul şi trecutul stângii româneşti, cu a cărui importantă contribuţie, PDL a obţinut mandatele de azi.

Cu o primă menţiune, anume că datele sunt uşor rectificabile, dar neesenţial, privind numărul de mandate; posibil ca PDL să aibe în final chiar mai multe.

Şi cu o a doua, poate mai dureroasă, dar aşa e viaţa, că următoarea dedicaţie nu se ştie exact cui va fi făcută !

Poate tot lu' Geonel !

Poate portocaliilor !

Sau, de ce nu, chiar peneleilor înşişi !!!

Vom vedea asta după terminarea negocierilor.

Şi voi face dedicaţia respectivă, chiar dacă andrisantu' fi-va PDL.

Poate chiar cu atât mai mult.

* Acum în Civiq Tv
* Mai târziu, direct la sursă.