Stam, adicatele nu facem mare lucru.
Economia noastra duduie, duduie....pana bubuie.
Au descoperit aia America.
Iaca descoperim si noi ... Aritmetica.
Adicatele sa adunam deshtele de la maini cu alea de la picioare si observam ca :
- Total salariati activi : 5 melioane.
........ *din care ............1, 5 melioane la domnu' stat....degeaba.
raman care vas'zica 3,5 melioane de producatori care tre' sa duca tara pe noi culmi de progres si civilizatie.
Acu' nu stiu cate melioane de suflete-or mai face vant in spatiul CDP, da' chiar daca ar fi pierit jumate din alea 22 cate aveam pretentia odata, treaba e foarte nasoala.
- "Cati oameni credeti ca pot duce in spate 3,5 milioane de salariati care produc?"
- Pot sa raspund io, toa'shu ? Vreo 2 milioane din ei insisi. Restu' pana la 3,5 se-mprumuta si ei la banca sa plateasca intretinerea.
Acu', dreptu-i ca vreo 5 melioane din aia de nu produc, n-au grija ca au pensii de stat.
Stat care trebe sa dea.
Ca d'aia-i stat.
De unde ?
Ete na.
Ce vorba-i asta ?
DECI..
Avem 3,5 milioane care muncesc pasa-mi-te pentru ei, pentru salariile a inca 1,5 milioane din administratia de stat, invatamant, sanatate, politie, armata...draci...laci...., si pentru pensiile a inca 5 milioane. Adunati gramada, fac vre-o 10 milioane.
Restul pana la....hai sa zicem 18 milioane, adica cel putin 8 milioane, traiesc din pomana celor de mai sus.
Ce tara-i asta ?
Inainte de revelion, nenea Boc tocmai zicea ca incasarile la buget e mai micute decat estimarile (probabil cele ale Guzganianului) cu vreo 7 miliarde de euro.
Intrebarea pe care mi-o pun acu, este : Cum va reactiona romanul cand se vor reduce veniturile ?
Faceti un calcul la propria familie.
Dur, realist, cinstit.
Daca de maine in casa va intra doar jumatate din suma obisnuita !
Nu spun ca se vor reduce pur si simplu salariile, desi nici asta nu mai e exclus.
Nu.
Pur si simplu va creste pretul tuturor produselor si utilitatilor fara sa creasca si salariul/pensia. Inflatie pura.
Deci, efectiv, ce faceti ????
Exclud din capul locului solutia "Mihai Stanescu" dar si raspunsul "E..., oi vedea atunci".
Poate ici-colo s-a mai rasfoit "Idei de afaceri", cutare sau cutare a mai miscat o cratita la Zepter sau o crema la Avon.
Sau poate nu.
Intrebarea ramane si cere imperativ un raspuns.
Acum.
Vorbesc de romanul simplu, obisnuit, cu studii medii usor spre superioare, numa bune pentru pus in poza pe perete.
De la amaratii aia care au beut cerneala, nu mai am pretentii. Ei se vor impaca cu ideea si vor iesi linistiti la drumul mare, la ceas de seara.
Cine n-are ceas, i sa ia mobilu'.
Dar cei cu minimul de pretentii, care folosesc deodorantu' si au baie-n baie, cum vor reactiona ???
Cati din ei isi vor asuma responsabilitatea unei activitati economice, personale, familiale sau de grup ?
Cati vor actiona asupra lor insisi si vor incerca a-si folosi capacitatile sa faca un cui, o galeata sau un stiulete ?
Ce stiu ei sa faca ?
Pentru ca dupa statistica, numai 3,5 milioane stiu sa faca ceva productiv !!!!
Acum e timpul sa se vada ce educatie in spiritul economiei de piata, a initiativei si a liberei competitii a facut statul cu cetateanul sau.
In ce fel a fost stimulata personalitatea, independenta, increderea in sine, gandirea pozitiva, competitivitatea, dorinta de a cauta provocarile si ocaziile de afirmare.... precum si alte asemenea, de catre cei dascali, formatori de opinie, politicieni, din toate compartimentele responsabile ale statului roman.
Modul in care statul roman si-a folosit parghiile media la dispozitie pentru a modela dpdv economic gandirea cetateanului ce plateste obligat TVR.
Formarea gandirii de la "statul trebuie sa faca pentru mine", la "ce pot face eu ...pentru mine ?".
Ca pana la "americanisme" de genul "ce pot face eu pentru tara" e cale mai lunga decat pana la steaua care-a rasarit cand nu mai e.
Asta trebuia sa faca statul roman pana acum.
A avut la dispozitie 20 de ani.
Acum vine nota de plata.
Cetatenii vor face probabil ceea ce statul i-a invatat.
Si tare ma tem ca asta va fi o maciuceala pe cinste.
Din pacate, dupa osteneala respectiva, situatia va fi la fel de albastra ca si inainte de cafteala.
Si intrebarea aia nenorocita trebuie sa primeasca raspuns.
"Din pacate, abordarea de anul trecut si acum doi ani a fost ca bugetul de stat este locul nostru comun, acolo de unde ne infruptam toti bugetarii si nu ne mai intereseaza nimic altceva. Anul asta lucrurile se vor schimba radical, pentru ca nu mai merge asa", zis-a piratu', imbracat cu pantalonii maron.
Presupunand ca individul chiar va avea vana necesara sa faca ceea ce trebuia facut de mult, intrebarea mea chiar are sens.
In spiritul modului de gandire sugerat in "The Secret", care ar putea fi raspunsul potrivit pentru persoana/familia proprie ?
.
Toate-s vechi si noua toate... :))
RăspundețiȘtergereVorbesti de modelarea gandirii dpdv economic a oamenilor.Domnul stat a avut preocupari mai inalte:indobitocirea omului. Lasa ca-ti "mai dam" si tie o picatura cat stau eu cu gura la ţuţuroi.
RăspundețiȘtergereMai fă mă o gaura la curea că-ţi cad nădragii şi acuşi îţi vedem bucile.Mai trimite-ţi mă progeniturile în ţările pământului ca o sa-ti mearga si tie mai bine.
Vorbesti de televiziune-modelatoare de gandire economica.Kakaia televiziune? Cea condusa de Theodorescu,de acest Sassu,de Voiculescu,de Patriciu,de Vantu?
Ca sa nu-ti raspund cu cuvintele lui Robin,concluzia mea este:
"Ia, eu fac ce fac de mult"
Vreau sa vad ce face echipa asta.Fapte.
Tot cu Sassu,tot cu Sassu?!
Un bun răspuns la întrebarea aia nu ar trebui să conţină cuvîntul stat. De cîte ori văd sau aud despre sindicate sau revendicări salariale simt că trăiesc în trista epocă de-acum 20 de ani cînd televizorul era gri. Trăim într-o lume gri în care culorile sînt ţinute prizoniere de către stat şi lăsate libere doar în curtea interioară pentru norocoşii care au fost lăsaţi să intre. Partea proastă e că barele de miră colorate de pe ecran sînt verticale dar ei nu s-au prins sau nu vor să se prindă.
RăspundețiȘtergereAşa că e tot o problemă de abordare a libertăţii. Oamenii ăştia nu au fost educaţi să ştie ce înseamnă libertatea, nu au gena aia care te obligă să fii liber sau să mori, nu au discernămîntul să vadă rahatul pe care-l mănîncă voluntar în fiecare zi pe post de amandină.
Dacă NU vrei să fii liber n-am ce să-ţi fac. Eşti liber să nu vrei dar dă-te jos din spatele meu că mi s-au muiat genunchii.
Asa am vazut si eu.
RăspundețiȘtergereMotivatia lipsei pana la facut foamea si inghetat de frig in casa, poate fi suficienta de a-i face sa functioneze ?
Dar mai cu seama, "functionarea" asta va avea drept scop rezolvarea problemei prin ceva constructiv sau generalizarea ei prin manifestarea furiei distructive ?
Cred ca se va actiona in ambele sensuri.
In mediul rural oamenii-si vor cauta mai usor metode de subzistenta independenta,sunt oarecum obisnuiti cu lipsa facilitatilor civilizatiei, de la autobuz pana la toaleta.
In mediul urban insa dependenta de functionarea sistemelor comune este mult mai mare iar atitudinea dependentilor este desigur cea de dependenta.
"Cineva" trebuie sa se ocupe de transport, "cineva" de caldura, "cineva" de papa din alimentara, si ca toate astea sa functioneze, "cineva" trebuie sa se ocupe de siguranta locului de munca.
Iar acest "cineva" este de reguLa "ALTCINEVA".
Urbanizarea a crescut dependenta de grup, de societate, de stat in cele din urma.
Iar in urma oricarei crize, Aici lipsurile se vor simti cel mai acut.
Reactia respectivilor urbani insa e ceea ce conteaza cel mai mult.
Perceptia asupra responsablitatii propriei vieti s-a reflectat destul de bine si la urne, unde, cu exceptia pensionarilor-direct interesati de victoria stangii care le da papa-, mediul rural a fost cel mai autodisciplinat.
Miscarile de strada, radicalismul politic, violenta in media cred ca sunt de asteptat.
Dar la nivelul familiei normale, care nu mai are venit suficient sa plateasca toate facturile, ar trebui sa existe o strategie, o schema care sa dea linistea necesara de a trai cat de cat normal. Trebuie sa ai sentimentul ca "lucrurile sunt sub control".
Dacă vorbim de „The secret”, poate că această criză (departe de a fi doar economică) ce ne bântuie este acel „ceva” pe care, printr-o „gândire colectivă”, l-am atras în vieţile noastre. Această gândire colectivă a avut, evident, o proastă orientare, spre „în jos”, deoarece valorile lumii în care trăim sunt cu susul în jos.
RăspundețiȘtergereÎn „The Secret” ni se spune cum putem atrage binele (fiecare înţelege prin acest cuvânt ce doreşte: sănătate, bani, iubire, putere etc.) în viaţa noastră. Doar că noi începuserăm să nu ne mulţumim cu binele nostru. Acesta nu era, parcă, suficient. Trebuia „împlinit” cu „răul” celui de lângă noi. Iar această gândire rea, la adresa celuilalt, se întoarce acum, spre noi, potrivit „Legii atracţiei”.
Orice schimbare, pentru a se putea înfăptui, ar trebui să înceapă cu cel ce o propune: cu noi. Să gândim pozitiv, dar să şi acţionăm pozitiv. Pentru că, în ultimul timp, a găsi o persoană care să te ajute (contra cost, evident!) în diverse munci pe care nu le poţi face singur este o reală problemă. Prea puţini se mai „înjosesc” spărgând lemne, de exemplu.
Cu asta, cred eu, ar trebui să începem: să nu ne dăm în lături de la „spartul lemnelor”, să ne desprindem de lângă „cutia cu telenovele” şi să redescoperim munca (în sensul în care au „aflat-o” şi germanii, după război spre exemplu) şi să încetăm să ne mai întindem mâinile pline de ghiuluri către buzunarul statului (în fapt, al celor atât de puţini care chiar muncesc!)
Totuşi, mă tem că va fi preferat "hăulitul" pe străzi... pare mai "la-ndemână" pentru educaţia ce o avem...
Viq, spuneaţi, undeva, că toţi suntem programaţi în interior să fim buni. Iar eu menţionam că ne lipseşte, în bună măsură, educaţia. Ieri „am dat” peste Confucius: „Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.”
offtopic
RăspundețiȘtergereRog, iertare. Am o problemă în a-mi selecta profilul. Doresc doar "beth", fără link către nimic... nu-mi iese, nicicum...
Ce greşesc, oare?
Oh! Nu e "Anonim", sunt eu. Am fost cu capu-n traistă! Cum spuneam, nu-mi iese "beth" fără link, aşa cum aş dori...
RăspundețiȘtergereScuze, din nou :)
Beth,
RăspundețiȘtergere1.
De aceeasi parere privind natura crizei.
Criza economica este urmarea unei crize de identitate umana.
Noi nu am ajuns in stadiul in care sa identificam corect CE vrem.
Ici-colo, prin rasfirate individualitati, avem tentative de a ne depasi conditia primitiva si a trece clasa.
Din pacate la nivel de masa, ramanem repetenti pe perioade foarte mari de timp.
Fulgerele de percutanta ratiune s-au manifestat precum bine observi, de la Platon si Confucius, ba chiar inaintea lor.
Te-ai fi asteptat ca dupa descoperirile mintilor respective, omenirea sa faca un urias salt in relatia ei cu Lumea.
As !
La nivel macrosocial viteza melcului e fulger curat pe langa moshcaiala noastra.
2.
"The Secret" e o gaselnita uluitoare din punctul meu de vedere.
Pentru ca inghesuie un concept vital in forma in care poate fi cat de cat acceptat de gandirea noastra primitiva, asa cum inghesui coca in forma de cozonac.
Cu putin noroc, pus la temperatura potrivita, fara curenti de aer, poate sa si creasca.
Am parerea ca filmul e acceptat cel mai putin de mintile mediocre.
Cei ce stiu foarte putin, sunt de regula constienti de lipsa lor de informare si accepta sugestia din film precum si pe Dumnezeu cu barba alba pana la brau iar pe diavol cu coarne, coada si copite.
Cei ce stiu ceva-ceva insa, au impresia ca stiu foarte mult iar continutul filmului li se pare o aiureala absolut fantezista, cu miros caragialenesc.
"Adicatele sa mergi prin ploaie, si sa zici, asa, de-un pan-plezir ca-i soare !
SI SA NU TE UDE !"
Dincolo de nivelul asta, vin cuanticii, psiholologii, sociologii.... ce sunt de acord cu cele expuse acolo, din cu totul alta perspectiva insa.
Eu sunt de parere ca pana la a intelege stiintific aceasta legile universala, merita sa incepem a o folosi in masura in care efectele sunt cele dorite. In fond cam asta facem cu tote celelalte, nu ?
Cine poate explica de fapt lumina dpdv stiintific ?
Poti merge cu ajutorul fizicii sa zicem, pana la un nivel, dupa care ridici din umeri.
Dar o folosim, nu ?
3.
Daca vrei sa-ti pastrezi complet anonimatul, cred ca trebuie sa-ti faci un alt cont google.
Sau macar sa nu te loghezi la google cand intri pe alte pagini.
Nu stiu in ce masura poti insa folosi acelasi nick.
... scuze pentru greseli :)
RăspundețiȘtergereViq,
RăspundețiȘtergerevă mulţumesc pentru timpul acordat.
Ador felul în care vă argumentaţi punctele de vedere, ca şi logica gândirii dumneavoastră.
Pe mine, sincer, mă fascinează „The Secret”. De fapt, nu e totul să gândeşti pozitiv, ci să şi crezi în acele gânduri, să fii convins că ele se pot materializa, că depinde doar de tine. De aceea această fascinaţie are şi aspecte de teamă, de neîncredere. De neîncredere în mine, evident: dacă nu cred suficient în gândurile mele, ele se pot prăbuşi... mă pot prăbuşi... La urma urmei, doar cei ce nu au avut nicio urmă de îndoială au trecut peste Marea Roşie... Şi a te îndoi e atât de omeneşte! De aceste „fisuri” în gândire (de fapt, în credinţă) mă tem.
Tocmai am terminat de citit „Despre îngeri” a lui Andrei Pleşu. Un „antidot la incultura generală” cum spune autorul, vorbind despre această carte. M-a fascinat. Şi acum, gândindu-mă la întrebarea pe care aţi pus-o mai sus, referitoare la ce ar trebui să facem pentru a trece criza, îmi vine în minte un răspuns: poate ar trebui să învăţăm să iubim asemeni îngerilor. „Iubeşte-ţi vrăjmaşul pentru el însuşi” poate deveni acceptată de gândirea noastră, dacă ne raportăm la îngerul lui (al duşmanului), la „modelul” lui ceresc care, şi el, este contrariat de comportamentul acestuia, aşa cum şi îngerul meu e contrariat, deseori, de comportamentul meu. Autorul ne spune, de fapt, că „iubeşte-ţi duşmanul” înseamnă „adu-ţi aminte că îngerul lui îl iubeşte”. Mă rog, sunt sub impresia lecturii, încă... şi, oricum, cred că aţi citit cartea.
Iar eu, ca de obicei, divaghez... :)
Mulţumesc şi pentru informaţiile tehnice. Da, se pare că ar trebui să-mi fac un nou cont. Dar am înţeles că, din păcate, orine poate să-şi facă oricâte alte conturi cu acest nick şi apoi să posteze, fără link-uri... ceea ce îmi displace teribil...
seară plăcută să aveţi.
Beth
RăspundețiȘtergere"The Secret" merita sa fascineze.
As avea destul de mult de vorbit pe langa el.
Azi, un fragment de dialog al ficei mele cu sotia, mi-a sunat ca un clopotel si mi-a redirectionat atentia de la ceea ce faceam.
Tocmai povestea ceva de la munte.
A fost acum vre-o saptamana la snowboard si a venit cu genunchii invinetiti. Ceea ce mi-a atras atentia era indignarea ei ca, desi indrepta placa si se straduia constient sa mearga corect pe pista, aluneca inexorabil catre punctul in care avea privirile indreptate, fie ca era un copac sau un damb pe care voia de fapt sa-l evite.
De fiecare data !
"Secretul" este oriunde privesti in jur, daca esti pregatit sa-l receptezi.
Intrebarea din postare este doar partial retorica. Chiar cred ca urmeaza perioade complicate privind relatia noastra ca indivizi cu ceilalti componenti ai societatii, dar mai cu seama a noastra ca rasa umana cu non-umanitatea.
Aici este nevoie de implicarea efectiva a fiecarui fragment de bine ratacit in noi. Poate punem cap-la-cap bucatile si facem ceva mai de Doamne-ajuta.
Pentru inceput sper sa se apuce de coarne macar propriile probleme, propria existenta, proprii demoni.
Iar aici "Secretul" poate ajuta mult.
In lipsa unei asemenea orientari si-ar putea face cu usurinta loc ingrijorarea, teama, depresia.
PS.
Modul usor pretentios de adresare din parte-va poate fi o forma de respect fata de mine sau o forma mai subtila de atentionare spre a-mi cizela eu forma de adresare fata de dvs.
Daca e prima varianta, m-as simti mai confortabil cu un limbaj mai relaxant.
L-am abordat intentionat pe blogul asta unde doresc o atmosfera cat mai calda si apropiata.
Viq,
RăspundețiȘtergereîntâi, îmi cer iertare pentru întârzierea răspunsului... Weekend-ul acesta am fost cu totul acaparată de o carte: „Errată. O autobiografie” de George Steiner. Culmea ştii care e? Tocmai îţi spuneam în ultimul comm ce l-am lăsat aici despre felul în care, în „Despre îngeri”, Andrei Pleşu ne învaţă să iubim asemeni îngerilor (adică şi - sau mai ales - pe duşmani). Potrivit „Legii atracţiei”, evident, :) în cartea ce tocmai o citesc, este tratată aceeaşi problemă, dar din alt unghi... Şi, ceea ce părea posibil, acum pare... utopie...
Bine, nu vreau să te plictisesc. Ţi-am spus doar ce fac: mă „lupt” cu Steiner. Lupta este, evident, inegală. În timp ce eu mă gândesc unde „să dau”, el mă priveşte îngăduitor. Sau dispreţuitor? :)
În ce priveşte formula de adresare: nu era nici pe departe o subtilă atenţionare. Doar respect. dar mă simt OK cu această relaxare în adresare. Sunt printre cei care consideră că respectul înseamnă mult mai mult decât o simplă formulă de adresare...
Atunci e ok.
RăspundețiȘtergerePrecum bine zici adevaratul respect e pe dinlauntru nu sta in varful buzelor.
Cetesti, cetesti.....
Adineaorea Plesu, acum Steiner...
Cum de ai atata timp ????
La atata lectura e pacat sa nu potrivesti vorbe si cu de la tine putere. Am convingerea ca ar iesi tare bine.