Pirateria şi prostia II. Priponirea ideilor.

Continuare la "Pirateria şi prostia I. Mai proastă ca Paris Hilton"

Este acceptat drept un lucru firesc ceea ce din altă perspectivă este cel puţin ciudat : că dreptul de propietate se menţine şi după ce bunul respectiv a fost vândut !!!
În orice alt compartiment al vieţii sociale este de la sine înţeles că un bun ori îl ai ori nu-l ai. Nu poţi fi în ambele situaţii simultan. Relaţie de excludere, nu viţăvercea.
Ai un autoturism - e al tău. L-ai vândut - nu mai e al tău. Iar dacă noul propietar decide să-l dea cumnatului său să-şi plimbe soacra pe locul din faţă (în ideea că poate-poate... cine ştie !!) sau să facă din el cotineaţă pentru cloşcă, nu te mai interesează. Simplu, clar, logic.
De bună seamă că la nivelul ideilor conceptul de propietate este un pic diferit de cel folosit în contextul material-palpabil fiind oarecum ... imaterial şi impalpabil. Dacă ai o idee şi o împărtăşeşti cuiva, tu nu te prosteşti instantaneu. Încă o mai ai şi după ce ai dat-o.

Dar asta este în avantajul producătorului nu în dezavantajul său !!!

De unde atunci pretenţia materială asupra dreptului de propietate la infinit asupra unui bun pe care-l produci, apoi îl vinzi în ciuda faptului că râmâi definitiv în posesia lui ???

Cred că totul a început cu ani în urmă, de la primele idei tehnice şi de la primele posibilităţi de multiplicare a unor materiale în număr mare. Ele conţineau IDEI. Mai întâi privind soluţii ştiinţifice, tehnice, cu aplicabilitate practică, mai apoi de orice factură, inclusiv literare, filosofice, artistice.
Tiparniţa a favorizat precum ştim răspândirea ideilor şi a provocat prin asta primele revoluţii socio-economice de mare anvergură. Odată cu apariţia cărţilor au apărut două elemente ca efect colateral al mişcării acestor "produse" :
- dreptul de autor şi
- interfaţa dintre autor şi clientul consumator - editura.

O carte avea o arie relativ restrânsă de emanaţie a ideii. Cât să atragă atenţia, să creeze şi să crească cererea, dar nu suficient să o şi satisfacă. Ceea ce a făcut posibil ca piaţa să fie suficient de mare pentru a putea vinde produsul multiplicat în mod repetat.
În virtutea posibilităţii ca o idee să fie vândută de mai multe ori, a apărut şi posibilitatea câştigului repetat la care făceam referire mai sus, sub forma de "drept de autor".

În mod similar, materialele asemănătoare ulterioare, inclusiv muzica şi filmele, au urmat aceeaşi schemă care a fost legată ombilical de suportul pe care era vehiculată informaţia. Câtă vreme acest suport a fost o condiţie intrinsecă a accesării ideii respective, fie el celuloza cărţii, vinilul discului sau celuloidul, comerţul "repetat" a funcţionat.
Nimeni nu şi-a pus problema ce face cumpărătorul unui volum de Eminescu cu ce află între pagini şi dacă are voie sau nu să-i bolborosească, cu privirea fixă, "Lacul", colegei de cameră.
Nici că ne strângeam toată gaşca să ascultăm "A night at the opera", făcând din asta o sărbătoare, după care discul circula săptămânal pe la fiecare, spre calma disperare a părinţilor.(Putea fi o problemă cumva din altă perspectivă, politico-socială, de tip "Ia spuneţi voi la dom' plotoner, de unde aveţi astea ?? Ha ?? ", dar nu asta am în vedere acum).
Pentru că a interzice aceste lucruri e o absurditate mai mult decât evidentă.

Cartea odată cumpărată, pot s-o citesc, să repet cuiva ce am aflat acolo, să scriu altcuiva despre ea, s-o împrumut sau .... s-o mănânc cu o legătură de ceapă verde !
ACUM dialogăm unii cu alţii în virtual folosind ceea ce am aflat din sutele de cărţi ce ne-au trecut prin mână ! Unii se dau foarte deştepţi şi acum aducând munţi de citate, săracii. Nu e neapărat ceva rău, dar .... oameni buni !!! NU sunt produsele minţii noastre proprii !!!! Cel mai probabil peste 90% au fost "preluate" fără a plăti ceva în schimb. Atunci pot să-mi pun întrebarea : Dacă mi-am "însuşit" ideile respective, am piratat propietatea intelectuală a autorului !!!!
Sesizaţi aberaţia ?

Atunci ce mama dracului se petrece acum de oamenii nu mai sunt în stare să păstreze o logică simplă, a bunului simţ ???

Două cauze, după părerea mea.
Pe care le spui mai încolo. În postarea următoare :D
.