Whitney Huston a murit noaptea trecuta intr-un hotel din LA.
Avea 48 de ani.Am vazut-o acum doi ani intr-un concert la O2. O disperata incercare de revenire in prim-planul vietii artistice.
A fost un fiasco penibil.
Initial aveam de gand sa vorbesc pe blog despre maretia concertului. N-am scris nimic.
Whitney nu mai era o flacara care sa aprinda sufletele din jur si sa lumineze lumea. Era, ca si Michael Jackson in ultimile momente, doar un muc trist, epuizat, la limita disperarii. O carcasa, o coaja stoarsa pana la ultima picatura.
Iar "storcatoarelor", fie Arista, Sony, sau alta companie nu le mai erau utile aceste epave. Nu mai puteau fi scoase "la produs".
Moartea lor doar le mai putea aduce cativa sunatori firavi, drept ultim tribut unui sistem care se zbate actualmente sa-si conserve parghiile prin care sa poata stoarce la infinit ceea ce creatia umana poate produce si sa foloseasca aeste creatii drept propietate exclusiva, privata si pe veci productiva.
ACTA !
Discutii, framantari, nervi, spaime si un val de frustrari virtuale a fost declansat odata cu incapatanata promovare a acestui document de interdictie.
Incerc sa inteleg ce, cum si mai ales DE CE este nevoie de o asemenea restrictionare in domeniul public.
Pretextul acestui demers are drept pilon principal "protejarea drepturilor de propietate intelectuala" cu submotivatia ramificata a pericolului "marfurilor contrafacute si a celor piratate".
Celelalte vorbe sunt aparent de detaliu, umplutura.
LUÂND ACT de faptul ca aplicarea eficace a drepturilor de proprietate intelectuala este esentiala pentru a sustine cresterea economica în toate sectoarele industriale, cât si la nivel mondial;
LUÂND ACT, de asemenea, de faptul ca proliferarea marfurilor contrafacute si a celor piratate, precum si a serviciilor care distribuie material prin care se încalca drepturile submineaza comertul legitim si dezvoltarea durabila a economiei mondiale, cauzeaza pierderi financiare semnificative
pentru titularii drepturilor si pentru întreprinderile legitime si, în unele cazuri, furnizeaza o sursa de venit pentru criminalitatea organizata si prezinta, în plus, riscuri pentru public;
Problema fundamentala pare a fi placa turnanta a "dreptului de propietate intelectuala".
Mie mi se pare ca avem aici o mare problema de logica legislativa dar mai ales de logica sociala.
Conceptul a aparut in 1967 si pretinde ca ar avea in vedere "protejarea" produsul creativ al mintii umane :
1.Drepturi de autor pentru operele literare si artistice
2.Drepturile conexe dreptului de autor - Sunt protejate ca drepturi conexe interpretarile sau executiile artistilor interpreti sau
executanti, înregistrarile sonore sau fonogramele producatorilor de astfel de înregistrari sau fonograme, emisiunile organismelor de radio si televiziune.
3.Dreptul de proprietate industriala
4.Alte drepturi de proprietate intelectuala neincluse în primele categorii.
Pare un demers frumos, etic, moral si spre binele tuturor.
Cateva lucruri insa nu se leaga logic din punctul meu de vedere.
Procesul uman pe care il vizeaza are o vechime ceva mai maricica. A aparut cu mult inainte de 1967, ba cu mult inainte de inceputul numararii anilor si a descoperirii omului de catre om. Practic e procesul fundamental pe care se bazeaza evolutia nu doar a speciei noastre ci a vietii insasi. Este un principiu prins in esenta vietii si evolutiei.
Chiar de ne-am limita la infimul fragment de istorie al ultimelor milenii, este extrem de usor pentru oricine sa arunce o privire din avion asupra fundamentelor de baza a tuturor stiintelor mai mult sau mai putin exacte si sa se intrebe : ce facem cu drepturile de autor ale lui Aristotel ?
Ale lui Pitagora ?
Ale lui Kant, Fermi sau, de ce nu, ale celui ce a inventat roata, focul si literele ce le folosim ca sa scriem documentul interdictiei ?
Le platim urmasilor ?
Conform conceptelor juridice de baza, ar trebui sa facem acest lucru pentru ca o lege noua se aplica retroactiv daca este favorabila persoanei in discutie.
Si e usor de inteles cat de favorabila poate fi primirea contravalorii dreptului de autor al operelor lui Sheakespeare catre urmasii acestuia. Piesele se citesc, se studiaza, se joaca pe cele mai mari scene ale lumii, se ecranizeaza....
Firava tentativa de a valida acest concept "doar" de la mementul To, respectiv din 1967 mai departe pe scala evolutiva a omenirii este evident la fel de lipsita de substanta logica.
Volumul creativ al mintii umane doar din ultima suta de ani depaseste probabil cu mult tot ce omenirea a creat de la inceputul existentei sale. Privind realist tabloul, este relativ dificil de inteles ce se intampla.
Ca cineva a putut cloci o asemenea idee, nu este deloc neobisnuit. Surprinzator este cum de a fost posibil ca aberatia sa ajunga la acest stadiu de dezvoltare. Un act de interdictie la nivel international, suprastatal, care sa impuna o anomalie evidenta.
Din punct de vedere a eticii sociale este profund negativ iar dpdv al legilor naturale, absolut imposibil.
Anularea liberului acces al oricarui component al speciei la informatie, la creatia altui individ component al speciei/lumii in care traieste, este similar cu anularea existentei. Imaginati-va CE ar preda invatatorii/profesorii/lectorii daca le-ar fi interzis sa transmita ideile altor oameni si ce ar invata elevii/studentii daca am scoate din manuale tot ce acestea contin. Practic desfiintam nu doar intitutiile de invatamant ci actul de invatare in sine.
Suntem siliti sa ne punem intrebari ale caror raspunsuri sa ne poata ajuta sa ne apropiem de explicatia rationala a povestii asteia.
De ce in 1967 s-a considerat vital a fi contabilizate aceste drepturi ?
Ce presupun aceste "drepturi" ?
Si nu in ultimul rand, care a fost cauza profunda a fundamentarii conceptului ?
Evident, banii.
Comercializarea acestor "materiale" intelectuale presupun plata unor sume de bani.
Dar si banii au aparut undeva cu 10.000 de ani inainte de rastignire, iar plata barter se facea deja din timpuri cu mult mai vechi, deci drepturile de autor s-ar fi putut plati bine-merci cu mult inainte de 1967.
Exista un singur factor care justifica aparitia IN acel moment : facilitatea multiplicarii produsului intelectual.
Pana atunci creatia intelectuala se putea valorifica printr-un produs finit, fie el predarea unor cursuri in Agora, fie o poveste scrijelita pe papirus, fie construit un scaun cu trei picioare. In momentul valorificarii produsului se primea plata in care era inclusa si valoarea intelectuala. Multiplicarea era, daca nu imposibila, oricum extrem de greoaie si costisitoare. Practic era mai scump sa reproduci decat sa iei produsul original.
O mare parte a produselor mintii umane se afla inca in stadiul respectiv, astfel ca inca nu-mi trece prin cap sa "reproduc/copiez" 1 metru patrat de linoelum, o caramida sau o sticla de plastic.
Evolutia tehnologica insa a inceput sa schimbe acest aspect cu focus in sfera "creatiei imateriale".
Tiparnita a fost unul din momentele in care multiplicarea in sine a devenit o profesie. Odata cu explozia raspandirii informatiei pe suportul de celuloza au aparut si intermediarii. Editurile, intreprinderile manufacturiere si un intreg lant ce s-a interpus intre creatorul intelectual propriu-zis si consumatorul final.
Acest consumator final, beneficiarul ideii produse de o alta minte umana, a fost nevoit sa suporte cheltuielile intregului lant din aceleasi motive anterioare : era mult prea greoi si costisitor, practic mult mai scump din toate punctele de vedere sa copiezi ideea respectiva la nivel individ decat sa cumperi originalul, care de fapt era el insusi o copie dar realizata cu mijloace profesionale, deci mai buna calitativ.
De asemenea, discurile de vinil erau inca dificil de reprodus.
Anii '60 insa au adus pe piata banda magnetica.
Momentul a fost primul soc de mari dimensiuni in acest domeniu.
Da, creatia intelectuala/artistica a capatat un nou suport de informatie, mai performant si mai nusor de folosit. Dar posibilitatea de a copia materialul original rapid, cu costuri reduse si cu calitate acceptabila a copiei DE CATRE ORICINE a zguduit sistemul intermediarilor din temelii.
Asemanator cu aberatiile primilor ani ai radioului cand se interzicea prin lege receptionarea unor canale radio fara sa fi platit pentru ele, ca si cum ar fi putut pune gard undelor la frontierele de stat :D a inceput o lupta surda impotriva "pirateriei".
Rezultatele au fost insignifiante, asa cum stim toti care aveam magnetofoane/casetofoane in anii '70.
Faptul ca in anii respectivi a aparut conceptul "dreptului de propietate intelectuala" nu este deloc intamplator.
Dar ce a urmat ?
Dezvoltarea tehnologica si-a urmat cursul firesc.
Au aparut benzile magnetice video, CDurile si apoi DVDurile, iar agatate de coada lor o sama de legi si interdictii privind copierea materialelor "fara drept" si pedepsirea "hotilor" de propietate intelectuala. Periodic la emisiunile de stiri se difuzau imagini cu buldozere si autogredere ce treceau demonstrativ peste munti de casete magnetice, CD-uri si DVD-uri. Practic era urmarita anularea celei mai importante facilitati oferite de descoperirea in cauza : posibilitatea de a multiplica materiale la pret foarte scazut, cu o calitate foarte buna si extrem de usor.
Atentie !
Deja este cat se poate de clar ca nu mai vorbim de multiplicarea in sine, operatiune care se face la scara industriala. De la cea mai mica companie de profil pana la Sony, adevarati giganti ai comertului cu "creatii intelectuale" scot profituri inimaginabile din MULTIPLICAREA produsului creat de mintea/talentul unui individ !
Problema (lor) este ca aceasta multiplicare se poate face acum de catre orice alt individ, fara a mai fi silit sa plateasca samsarilor birul traditional.
Este usor de inteles ca dezvoltarea tehnologica/informatica nu se va opri aici, iar odata cu ea va merge inainte si posibilitatea de multiplicare si difuzare a informatiilor si produsului creativ al mintii umane. Procesul evolutiv al speciei va merge inainte indiferent de eforturile companiei Sony sau a oricarui alt geambas de talente umane ce se incearca a fi impuse prin tembelismul politicienilor care de altfel habar n-au pe ce lume traiesc din acest punct de vedere.
(Recent revoltatii "Anonymus" in semn de protest au facut publice casutele de posta electronica ale unui numar de parlamentari precum si parolele de acces. Marea majoritate aveau inteligenta parola "12345" :D :D :D )
Mai mult decat atat.
Ideologia de acest tip, ce contravine principiilor elementare pe care se bazeaza evolutia vietii in general si a speciei si societatii umane in particular, este sortita esecului. Ea naste partizani ai rezistentei in mod natural. Fiecare utilizator luat in parte se va situa instinctiv in tabara adversarilor unor interdictii de acest gen. Grupul "Anonymus" este doar un firav inceput. Fenomenul va continua si se va amplifica pe masura ce impunerile de acest fel vor fi mai persuasive. Iar razboiul are un final usor de prevazut.
Daca cineva isi inchipuie ca suma inteligentelor specialistilor guvernamentali sau ai vre-unei companii ar putea obtine victoria in fata sumei cumulate a tuturor celorlalti utilizatori virtuali la nivel mondial trebuie sa fie complet nebun.
Se naste insa si o intrebare legitima aici !
Ce fac cei care produc cu adevarat valori intelectuale de vreme ce din multiplicarea lor prin intermediul marilor companii de profil nu ar mai putea obtine bani si ar fi astfel lipsiti de veniturile ce li se cuvin ?
In fapt intermediarii nesatui despre care tocmai vorbeam, ii scot in fata publicului tocmai pe acesti creatori, folsindu-se deseori de temerile si naivitatea lor pentru a-si justifica propria lacomie.
Exista solutii, unele din ele atat de simple incat este practic imposibil sa nu le fi gasit si folosit deja daca ar fi vrut asta.
Un singur si simplu exemplu.
Orice material audio/video poate fi codat astfel incat sa poata fi vizionat doar cu propriul program. Program care, la randul sau poate fi incarcat pe computerul personal si intra in functiune dupa ce primeste deblocare de la producator. Activarea programului se poate face online si poate fi personalizata doar pentru ACEL computer, cu inregistrarea identitatii resopectivului in baza de date. Folosirea programului pe alt calculator este astfel blocata si odata cu ea si vizionarea materialului respectiv in alta parte decat cea pentru care s-a primit permisiunea.
Deja unele companii media folosesc propriile programe de vizionare online (BBC iPlayer, ITVPlayer, 4OD....samd) unele avand inclusa si facilitatea de descarcare a materialelor pe propriul computer. Desigur contra cost.
Evident, copierea tot se poate face, in extremis folosind programe de gen "videocapture" ce pot inregistra practic orice se afiseaza pe monitor. Calitatea insa este cu mult sub a originalului si presupune un efort suplimentar care nu se mai justifica daca pretul originalului este suficient de scazut.
Iar AICI este punctul de inflexiune unde raportul veniturilor obtinute din distributia produsului creat poate frange lantul de distributie clasic.
De buna seama marii artisti obtin venituri importante din vanzarea produselor create.
Dar fara nici o umbra de indoiala aceste venituri sunt procente insignifiante din TOTALUL veniturilor obtinute. Cea mai mare parte a profitului se duce la copmaniile care nu produc nimic ci doar intermediaza/conecteaza/vand produsul catre publicul beneficiar.
Aceleasi companii care sunt in spatele indracitului lobby pentru interdictiile in domeniu, inclusiv cea care constituie subiectul discutiei de azi, ACTA.
De ce nu se orienteaza catre acasta forma de distributie, daca ea este atat de simpla ?
Probabil pentru ca e...... PREA simpla :D
Atat de facila incat sursele de artisti/creatori pe care ei le mulg in mod traditional nu vor mai avea nevoie de ei. Isi vor putea oferi produsul DIRECT pe piata, la un pret infinit mai scazut si vor putea obtine profituri mult mai mari.
Este oare posibil asta ?
Daca ai putea descarca un clip de 3 minute cu o melodie a lui Eric Clapton la HD 1080p, de pe site-ul sau personal, ai fi dispus sa platesti sa zicem..... 10 eurocenti ?
Pariez ca da.
Ce venit ar insemna asta pentru el ?
Simplu.
100.000 de euro pentru o melodie la fiecare 1.000.000 de descarcari.
Inmultiti asta cu minim 10 piese pe album si apoi cu cele 42 de albume produse pana acum.
Daca am aprecia ca Eric ar avea intre 1.000.000 si 10.000.000 de descarcari, asta i-ar aduce un venit intre la 42.000.000 si 420.000.000 de euro pentru creatia dumisale inpartasita prin filonul virtual.
Desigur, pentru total puteti adauga la asta si veniturile din concerte, emisiuni tv, festivaluri si toate celelalte.
Dar oare pot fi 1.000.000 de descarcari ?
Fara investitia in reclama profesionista a firmelor de profil, fara statutul de vedeta construit de specialisti, Eric ar mai fi ce este ?
Piesele lui ar mai fi cautate ?
Raspunsul cel mai aproape de adevar se poate ghici privind la ce se intampla actualmente in virtual.
Exista zeci de milioane de vizionari/descarcari ale unor ilustri necunoscuti. Ale caror reclama s-a nascut instant, "de la firul ierbii", pe domeniile de socializare virtuala. Deci se poate.
Prin urmare adevaratii artisti/creatori nu vor pierde. Dimpotriva.
Publicul destinatar nu va pierde. Dimpotriva.
Intermediarii insa vor fi siliti sa dispara din peisaj.
Mai este un aspect ce ar putea fi avut in atentie : calitatea actului artistic.
Sub acest aspect am parerea ca indiferent din ce directie, nivelul actului artistic s-ar adapta chiar mai bine la cererea pietei.
Teama ca capodoperele lui Vasile Parizer ar avea mai mare impact decat ale lui John Brahms mi se pare complet nejustificata atata vreme cat un produs al sistemului cum e Lady GaGa poate sa-si umfle sanii cu premii la cele mai pretentioase evaluari de gen.
Prin urmare "securizarea" produsului intelectual/artistic este un atribut care apartine exclusiv producatorului/autor. Legea trebuie sa ofere protectie spatiului privat si al propietatii cuprinse intr-ansul. In momentul in care ai iesit cu produsul personal pe piata si ai inceput sa-l vinzi, a cere protectia legii asupra unui bun pe care ai obtinut deja bani la schimb este total absurd.
Daca vrei si poti sa ti-l protejezi in vre-un fel, e dreptul tau.
Daca beneficiarul care l-a cumparat vrea si poate sa-l imparta cu fratele, sotia sau verisoara de la Urlati, este dreptul lui.
In concluzie, documentul in discutie, ACTA, este dupa parerea mea o tentativa de a bloca un proces firesc de explozie informationala pe care internetul o faciliteaza, tentativa prin care grupuri direct interesate din motive strict mercantile incearca sa-si pereptueze sursele de venituri intr-o maniera usor primitiva.
Presiunea exercitata de aceste grupuri de interese a gasit audienta in sfera politica din doua motive:
a) In domeniul informatic si al extinderii relatiilor umane in socio-virtual, politicienii mi se par, in covarsitoarea lor majoritate, depasiti de fenomen. Nu inteleg ce este, cum functioneaza, ce se poate face cu el......
b) Este posibil sa fie ademeniti de mirajul posibilitatii extinderii supravegherii si controlului prin parghii supra-sociale asupra membrilor societatii. Actualmente au date seci, statistice privind indivizii. Adrese, identitati, succint istoric actional.
Accesul la urmele/datele pe care utilizatorii le seamana in domeniul virtual aduce insa o alta dimensiune, mult mai complexa, a profilului unui individ, pana la nivele foarte intime.
Dat fiind ca "expunerea de motive" ce sta in preambulul documentului nu cred ca sta in picioare din motivele pe care le-am, expus mai sus, adevarata motivatie a promovarii politice a acestui document este probabil acest punct "b".
Prin aceasta prisma dintr-o data totul incepe ca capete sens.
Secretomania care a invaluit nasterea si promovarea documentului ca si sentimentul de revolta care scoate oameni in strada (oameni care NU au iesit sa ceara aplicarea rezultatelor referendumului spre exemplu).
Dupa parerea mea sunt prinse in document cateva elemente esentiale asupra carora merita reflectat.
1.
"(k) mărfuri piratate înseamnă orice mărfuri care sunt copii realizate fără consimțământul titularului dreptului sau al persoanei autorizate în mod corespunzător de titularul dreptului în țara de producție și care sunt realizate direct sau indirect pornind de la un articol în cazul în care realizarea copiei respective ar fi constituit o încălcare a unui drept de autor sau a unui drept conex" (Art.5)
Clar, fara dubii. Am copiat un material, chiar daca e al meu, cumparat cu chitanta in regula, ca sa-l dau fiicei sa-l vada, sau sa-l conserv in caz ca mi se paradeste DVD-ul, am faptuit "piratarea" docomentului.
Cine e "persoana autorizata in mod corespunzator de titularul dreptului" cred ca nu e nevoie sa traduc.
2.
"(b) oricare dintre părţi poate autoriza autoritățile sale competente să furnizeze titularului dreptului informații despre mărfuri, inclusiv, însă fără să se limiteze la acestea, descrierea și cantitatea mărfurilor, numele și adresa expeditorului, importatorului, exportatorului sau a destinatarului și, în cazul în care sunt cunoscute, țara de origine a mărfurilor și numele și adresa producătorului de mărfuri, pentru a contribui la determinarea menționată la articolul 19 (Art.22)"
De asemenea cred ca iar nu e cazul sa traduc cine e "titularul dreptului" caruia "autoritatile competente" trebuie sa "ii furnizeze informatii" privind miscarile de bunuri "inclusiv descrierea si cantitatea" si care pot decide pe baza acestor informatii care mesaj/colet trebuie violat/desfacut/cercetat de autoritati.
3.
"(4) O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare (Art.27)"
Apare acelasi atotputernic "titular al dreptului" care primeste, conform documentului, drepturi de supraveghere asupra indivizilor de rand in baza .... presupunerii, a "prezumtiei" ca se poate ..... a fi posibil sa existe probabilitatea de a incalca cumva...
Daca o companie privata capata LEGAL aceste drepturi, ce pot face atunci organele administratiei de stat insarcinate cu armonia sociala, cu dezvoltarea economica, cu securitatea cetatenilor ?
4.
"(1) Fiecare parte prevede proceduri și sancțiuni penale care să se aplice cel puțin în cazurile de contrafacere intenționată a mărcilor de comerț sau de piraterie care aduce atingere dreptului de autor sau drepturilor conexe la scară comercială (Art.23)"
Clar, fara dubii.
Sanctiuni penale pentru "piraterie", care am vazut mai sus cum e definita.
Pentru ca sintagma "scara comerciala" poate sugera cuiva ca face trimitere doar la cei care "comercializeaza" un asemenea material, adicatele care cer bani pe el, in subsolul paginii este consemnata specificarea :
"Fiecare parte tratează importul sau exportul intenționat al mărfurilor de marcă contrafăcute sau al mărfurilor piratate la scară comercială ca fiind activități ilegale care fac obiectul sancțiunilor penale în temeiul prezentului articol. O parte poate să își respecte obligația cu privire la importul și exportul mărfurile de marcă contrafăcute sau al mărfurilor piratate prevăzând distribuirea, vânzarea sau oferirea spre vânzare a acestor mărfuri la scară comercială ca fiind activități ilegale care fac obiectul sancțiunilor penale."
Specificand in clar ca "distribuirea" este o actiune diferita de "vanzare" si e incriminata la randul ei, se pune capat dubiilor ca doar cei ce obtin bani in urma vanzarii constituie obiectul sanctiunilor penale. In egala masura sunt si cei care impart gratuit aceste materiale altor persoane, chiar daca metrialul cu pricina le apartine in virtutea dreptului de client/cumparator dupa ce au platit pentru el.
"Scara comerciala" se refera la dimensiunile grupului catre care se face cadoul, numarul persoanelor care au acces/primesc materialul respectiv. Care dimensiune nu este statutata niciunde si nici nu poate fi tinuta sub control in vre-un fel de persoana care imparte. Daca fiecare din cei care primesc, impartaseste/ofera cel putin altor doua persoane, reteaua ce se formeaza e putin exponentiala si se duce fromos pe verticala, conform graficului pe care l-am invatat la scoala fara sa platim drept de autor.
Din punctul meu de vedere, ACTA este un document abuziv, impus fortat prin lobby asupra politiciebilor (poate chliar un "lobby" de tip "Severin" :) ) de companii interesate sa'si mentina monopolul distributiei creatiilor artistice in primul rand. Politicienii se pot folosi de aceasta ocazie sa violeze informatii personale si sa poata folosi datele personale intime ale populatiei in scopuri doar de ei stiute.
Si nu in ultimul rand, nu cred ca va avea efectul favorabil companiilor respective chiar daca ar fi adoptat. ;)
Viq.
PS. ByTheWay, daca am folosit denumirea companiei fara sa am aprobarea ei, se pune ?
Utile :
Iesiri in strada !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu