* Cand vioara scartzaie ca balamaua.

Tanti Motto :
Intr-un colt, un blog si-o bloaga
Discutau asa'-ntr'o shaga :
- Plesu-ti place surioara ?
- Nu. Ca are scortisoara.

Acum cateva zile, la sueta din livada, veni vorba (iar) de cum se supara unii personi cu importanta pe ametitii de internauti, precum vacaru' pe sat si Iliescu pe Geoana.

Internetul, aceasta etapa intermediara de interconexiune individ-individ-individ ce incepe incet-incet sa se infiripe, bag sama ca face primele victime : ruginitii.

Structurile socio-economice anterioare au creat colateral, dar fortat si puternic, o anume maniera de interrelationare directa intre indivizi.

De la momentul atentionarii delicate cu bata la scafarlie a sefului de trib la cea a soneriei sefului n-a fost decat un pas.

Comportamentul considerat modern trebuia sa corespunda unor standarde impuse nu atat de obligativitatea elementara de respect reciproc a omului in sine ci celor impuse de pozitia sociala, functie, studii cu crema postuniversitara si motz de masterat.

Conform bunului obicei uman potentzat de sistemul cleios de stanga, ceea ce initial era un mijloc de a obtine performanta a devenit performanta in sine.

Treptat, cu pasi marunti dar siguri, Directorul a disparut ca om si a ramas o carcasa cu eticheta pe usa. Specialistul s-a golit si el de caracter, ca doar nu era mai prost, si s-a transformat intr-o bucata de hartie cu titlu si stampila.

Diploma ce ar fi trebuit sa insemne certificarea unor capacitati a devenit ea insasi o forta. Singura care conta.

Asistam acum in mediul virtual la o renastere. Poate bulversanta pentru unii, poate enervanta pentru altii, poate de neacceptat altora, dar mie mi se pare inevitabila.

Si benefica.

Pe net nu mai ai eticheta de director, si nici functia ce frangea de mijloc posesorul sentimentelor de inferioritate. Masteratul nu se mai vede, iar diplomele valoreaza mai putin decat foaia de carton si cerneala folosita s-o mazgaleasca.

Aici se vede doar ceea ce este dincolo de etichete.
Aici se vede numai valoarea de dincolo de diplome.

Aici nu se mai vede cata scoala ai, cate studii ai facut, cate banci ai tocit si la cate laboratoare-ai dat foc. Se vede ce esti in stare sa faci cu ce-ai invatat in scoala prin care ai trecut si ce efect au avut concluziile trase in urma cercetarilor, studiilor, acumularilor si experimentarilor precedente.

Aici esti ceea ce esti in stare sa faci.
Aici costi exact cat valorezi.

Nu conteaza ce si cat stii. Esti la cucurigu'...nu te vede nime', si daca spui ca esti destept, te cred si mai putini.

Sunt linkuri infinit mai dotate la capitolul volumului de informatie, doar la o distanta de un click.

In sfarsit omul se poate remarca prin ceea ce numai el e in stare : sa fie OM.
Sa relationeze, sa inventeze, sa creeze, sa conecteze....

In situatia asta nou-noutza, inca mirosind a vopsea, balamalele ruginite in intzepeneala timpului, scartzaie.

Sunt ruginiti carora li se pare scandalos ca bloggarii, acesti neica nimeni de niciunde, cu identitate fara, fac.... "articole", iau in discutie subiecte, predicate si pe alocuri pun si virgula intre ele, cu o enervanta seninatate.

Isi dau cu parerea despre primarie fara sa fie doftori, despre fotbal fara sa fie ciobani si despre hotii fara a fi parlamentari.

Se dau rotunzi pe teme cu subiecte patrate si coltzuros de politice, emisiuni tv, despre economie si caderea petrolului de parca acolo, la atelierul de suruburi cu piulite, unde-si castiga existenta, ar face cursuri de jurnalism in loc sa munceasca.

Ii bestelesc pe jurnalistii cu patalama, ce studiat-au asiduu cum se pun vorbele sa obtii reactii emo, cum sa pui o minciuna in juma' de adevar, si cum sa faci apocalipsa din doi nasturi lipsa.

Iar domniilor dumnealor li se pare inacceptabil.

Nu se mai vede eticheta , cartea de vizita, functia si diploma, ce confereau pozitia privilegiata in multimea ce nu indraznea a se juca cu literele precum "specialistii".

Se vede numai ce produce circumvolutiunea.
Daca produce.

Ruginitii au dreptate sa fie suparati cu amandoo bretelili.
Lor internetul le ia.
Statutul era obtinut nu de putine ori cu sacrificii, dar odata obtinut,..... sanatate si-un praz verde.
Celorlalti insa, le da.

Celor ce nu dau doi bani pe minciuna si interes meschin, pe arta imbrobodirii si pe elegantza sufocarii adevarului cu perna de puf.

Majoritatea covarsitoare a utilizatorilor de internet au prins din zbor ceea ce ofera acesta.
Au luat legatura unii cu ceilalti !
Se cauta unii pe ceilalti.

Se stiu fara se se stie, se cunosc fara se se fi vazut vreodata si se apreciaza reciproc fara sa-si fi scos ochii cu vre-o diploma.

Nu-i mai intereseaza asta.
In fine, hartia aia primeste ce merita : calitatea de act. Punct.

In aceasta majoritate bantuitoare prin virtual, sunt de buna seama multi oameni de multe carate, a caror statut social ante-net era deja consolidat, inclusiv cu acea confirmare shampilata, dar care aici au luat-o aparent de la zero.

Nu le-a fost deloc greu, pentru ca respectiva pozitie obtinuta statea bine ancorata pe calitati de marca, in ciuda faptului ca urma absolvirii unui institut de invatamant romanesc.

Pentru ei netul este bun.

Pentru ca se scutura de imaginea similitudinii cu ceilalti posesori de etichete, ce si le lipisera pe fruntea goala. Pentru ca le da posibilitatea de a se remarca prin ceea ce sunt cu adevarat, dincolo de un nume sonor : valori umane.

Si poate multe dintre nickurile frecvent intalnite sunt reprezentante ale unor cunoscuti din domeniul comunicarii. Poate sunt chiar jurnalisti, scriitori, oameni de litere care arata cu ocazia asta ca sunt si de cuvant.

Aici primesc o recunoastere neviciata a unei adevarate valori.
Astia sunt ei cei dinlauntrul lor.

Altele nick-uri sunt injurate si ocolite, de asemenea o evaluare neviciata a unei adevarate nulitati cu pretentii.
Si ei sunt cei adevarati, din interiorul lor, cei de dincolo de aparentele sub care se ascund zilnic in viata pe care o considera "reala".

Reala realitate pare sa fie mai falsa decat realitatea virtuala impalpabila dar mult mai consistenta.
.