UK - Romania si retur.

UK.
In complexul masurilor luate de guvernul britanic de a reduce cheltuielile cu ajutorul social pe de o parte si de a sprijini integrarea beneficiarilor acestuia in activitatea economica productiva, una din ele prevede ca persoanele fara loc de munca care nu lucreaza un numar minim de ore lunar isi pierd dreptul de a primi respectivul sprijin financiar.
Pentru a-i ajuta cat mai concret, respectivilor li se ofera slujbe temporare pentru a-si acoperi respectivele ore de lucru.

O tanara careia i s-a oferit o slujba de vanzator la "PoundLand" (sau "PoundWorld" - ceea ce e cam acelasi lucru, un fel de magazinul saracului, gen "38.000") a refuzat profund indignata o asemenea oferta scarnava, cu mult sub demnitatea domniei sale de absolventa a unor studii superioare in geologie.
Daca guvernul nu i-a oferit o slujba care "sa corespunda" pregatirii sale, a considerat ca dreptul ei sacru este sa stea acasa pe banii statului. Adica pe banii celor carora nu le e rusine sa munceasca la "PoundLand" si sa plateasca taxele din care domnisoara sa-si primeasca "drepturile".

O sa radeti (sau poate nu) invocarea de catre respectiva domnisoara a "Drepturilor Omului" a avut ecou favorabil, i-au dat castig de cauza !

Ne confruntam aici cu o mentalitate ce mi se pare putin stramba si cu oarecare aroganta tampa izvorata din aceasta.
Avem de fapt o mixtura intre doua idei eronate ce s-au infiltrat cu timpul in mintea oamenilor, le-au creat obisnuinte, au devenit litere de lege pe care acum ei le considera imuabile.

Una este ca actul invatarii in sine merita platit de comunitate.

Cealalta este ideea ca statul trebuie sa dea. De la el din punga. De fapt nici nu se gandeste cineva de unde.

Cred ca ambele erori sunt periculoase dpdv social.

Azi numai despre prima.

Oriunde in lume.
Actul invatarii a inceput sa-si piarda din consistenta si sensul concret-productiv.
In fond de ce ne inchipuim noi ca cel cu mai multa carte ar fi mai bun decat cel neinstruit ?
De ce ne trebuie mai multa carte ?
Cumva pentru ca cine stie mai multe poate face mai bine ceea ce face ?
Cu alte cuvinte, invatam pentru a folosi cunostintele respective intr-o actiune ulterioara. Cel mai adesea, intr-o afacere proprie sau intr-o afacere a altcuiva care are nevoie de cunostintele, capacitatile, abilitatile noastre native dar mai ales dobandite. Dobandite tocmai in urma acumularii cunostintelor si eventual, a exersarii aplicarii lor.

Oricum am intoarce-o si am analiza-o, invatarea este un proces care nu are finalitate pana in momentul aplicarii cunostintelor respective. Este un potential cu atat mai valoros cu cat instruirea este mai variata si mai indelungata, care insa ramane doar UN POTENTIAL.
Poate fi evaluat si rasplatit NUMAI in momentul in care este valorificat concret.
Pana atunci, oricat ar valora teoretic, valoarea lui pentru comunitate este practic ZERO.

Lipsa perspectivei corecte asupra acestui aspect duce anomalia extrem de departe, ajungand uneori chiar ca cel care nu produce dar este platit, sa-si manifeste aroganta si dispretul tocmai fata de cel care produce si-l plateste, doar in temeiul faptului ca este mai bine instruit. 

In Romania.
Un nene (nu conteaza cine) care a trecut putin pe la scoala si apoi a intrat in viata, are o afacere ce curata orasul de gunoaie. Dupa mai multi ani de trebusoara de acest gen, nenea este dorit de cetatenii respectivei urbe intr-o functie majora peste comunitate.

Un alt nene (nici acesta nu conteaza) care a trecut pe la mai multe scoli (si care inca mai este acolo), este aproape complet necunoscut de cetatenii localitatii.

Ma intreb, cine merita sa fie ales in functia cu pricina ?

Cel care a invatat mai mult (si inca invata) sau cel care  a intreprins o afacere si a facut-o profitabila ?

Cel care a dovedit ca poate face sau pe cel care pretinde ca poate ?

Cel care are deja sustinerea electoratului obtinut in urma activitatii lui concrete anterioare sau cel care ne inchipuim noi ca i-ar trebui electoratului, chiar daca acesta nu-l cunoaste ?

Daca as avea puterea sa influentez un pic decizia electoratului, daca as fi de exemplu un partid politic, pe care dintre ei l-as sustine ?

Viq