sâmbătă, 31 ianuarie 2009

* "11-th Hour"


Incepand cu weekendul asta invit pe cei interesati sa vizioneze filme.
Filme ce mie mi s-au parut interesante, multe din ele mai putin artistice si mai mult documentare.
Dar nu numai.
Criteriul de baza a fost importanta mesajului continut.
Acolo unde am fost in stare s-o vad, fireste.
M-am gandit ca daca tot se duc 90' ce nu se mai intorc-neam, pentru o vizionare, macar ceea ce afli d'acolo sa merite timpul asta.
Stiu ca majoritatea oamenilor nu mai au la dispozitie timpul asta.
Cu siguranta insa ca si ziua lor e compusa tot din 24 de ore. Poate difera sfera de interes si, inevitabil, actiunile ce mananca respectivele ore.
Am in vedere multe prajituri interesante, parte din ele pe care poate le-ati vazut deja, altele poate nu. ma gandesc la multe, de la "What the Bleep Do We Know", pana la Randy Pausch si "The inconvenient truth". O sa aleg in prima faza ce este tradus si in romaneste din motive pe care nu le dezvolt.
Am optat pentru solutia postarii lor pe un blog separat, MooViq, pentru a putea fi accesat independent si nu in ultimul rand, sa nu incarc excesiv pagina aici. Fiind separat, si el isi poate deschide mai usor portile.
Primesc recunoscator sugestii de la cei ce au aflat de filme interesante.

Cred ca pentru inceput o sa pun cam cate un film pe weekend.
Azi, "11-th Hour".
.

vineri, 30 ianuarie 2009

* Lucescu, cea mai proaspata victima in Virtual War

Trec tot mai rar pe la Pavel, dat fiind ca de cand si-a afirmat deschis afinitatile politice si sprijinul sau nu mai e trecut pe sub mana (Stanga) mi se pare in regula.
Numai ca trecand in revista stirile din dimneata asta, mi-a atras atentia articolul lui de pe blog.
Nu mi-a venit sa cred.
Dar da !
E pe bune.

Pavel scoate ca bomba nici mai mult nici mai putin decat asta :
Facand si o paralela cu cateva vorbe ale lui Putin.
Precizeaza in final :
"... mi le-a dat mess, amicu’ meu Marius Cosmeanu. Coming soon si noul sau blog, cu Sancho cu tot.."

Despre ce vorbim ????

Despre un citat-shok din Marx, menit sa bulverseze, impresioneze, puna pe ganduri si ridicat din spranceana dreapta-n semn de intrebare.
Toate bune cu o mica observatie :
Citatul cu pricina se pare ca NU EXISTA in documentul mentionat.
Ese un "fake" facut la mishto de o minte creatza si aruncat in virtual la papagali, sau poate (de ce nu ?) o bucata de razboi propagandistic numa bun in perioada de criza.

In respectivul document e poate fi consutat AICI, nici pomeneala de bazaconia cu pricina.

Cititorii si comentatorii stiu asta de ceva vreme :
AICI
(Sâmbătă, 24 ianuarie 2009, 17:52)
Alin
[anonim] i-a raspuns lui xtraterestrul

Ce a spus Cristi acolo , nu e in nici un caz un citat de Karl Marx, o fi fost un geniu nu sunt eu in masura sa judec , dar citatul de mai sus e o inventie care a aparut de curand si nu se regaseste in niciuna din cartile lui Marx..."

"nu mai puneti botul la tot ce va vine pe mail. (Sâmbătă, 24 ianuarie 2009, 17:49)

gigi [anonim] i-a raspuns lui Cristi

nimeni nu poate preciza sursa pt ca Marx n-a zis asa ceva. in sec. 19 nu prea era lumea moarta dupa gadgeturi si iphone ca sa faca credit de nevoie personale cum fac cocalarii nostri si nici nu constituiau vreo prioritate ( la tehnlogii ma refer). deci citat fake, de prostit lumea."

Ce mai hazliu e ca nu stia de asta nici macar de la tentativa esuata asupra lui Bucurenci cu doua saptamani in urma.

Acu, daca iau in calcul ca si pa mine m-a pushcat banditu' virtual cu "mesaju' piratului" am o dilema : sa ma bucur c-a luat-o sau sa-mi fie jena ca-s ca el ?

Pana una-alta, sunt curios sa vad comenturile.
De buna sama se va gasi cineva sa-i zica acolo, da' poate nu printre primii.

Ce dracos sunt, n'asa ?
.

miercuri, 28 ianuarie 2009

* Teoria Constipatiei. Spionita

Zilele trecute, la teveul asta de aici se tot rula o idiotenie.
Big Brother.
Pentru ca nu-s singur pe lume si nu puteam schimba canalu', am inceput sa comentez pe marginea caraghioslacului, fapt care mi-a atras vorbe de dulce si-un pachet de biscuiti.
In cap.
Motiv pentru care am tacut pe din'afara si-am inceput a-mi vorbi pe dinlauntru.

Despre intimitate, despre om si cum e el stramb la minte.

S-a discutat foarte dragut in multiple conjuncturi despre pericolul dangerous ca aia ne asculta...
..ne vede... NE AFLA !!!

Cine suntem, ce facem, si daca mama-mare stie.

Se vede treaba ca, chiar daca au trecut 20 de ani, nu ne-am vindecat. Si unul din motive poate o fi chiar ala ca virusul e inca prezent. Boala s-a cronicizat si dainuie-n interior in ciuda bravadei de fatzada cu care ne zgaim cicatricile din cele mai intime locuri.

Am fost spionati !
Ni s-au intocmit dosare de urmarire si multi au suferit pe nedrept.
Corect. Dar care a fost de fapt cauza ?
Ca de obicei aceeasi distorsionare cred ca-si face simtit efectul si aici ca si in alte rationamente : confuzia evidenta intre scopul actiunii si unealta folosita.

O mare masa de persoane sunt oripilate la gandul ca, de o saptamana deja, toti operatorii de telefonie trebuie sa stocheze datele privind conexiunile efectuate intre utilizatori.
Motivul ce sta la baza argumentului legal este necesitatea de a identifica de catre organele raspunzatoare de securitatea populatiei datele privind persoanele suspecte de diverse chestii, precum poate si actiuni mai teroriste un pic.
Bun. Pot intelege asta.
Reactia impotriva, are si ea motive.
Care ar fi ?

Am sesizat doua mai pertinente un pic.
A.
Cel mai vehiculat este de buna seama cel conform caruia ar exista pericolul ca statul totalitar poate pune iar stapanire pe viata omului de rand, si-i poate cunoaste datele personale.
E hilar.
Statul cunoaste datele personale.
Din momentul in care faci ochi esti membru al societatii si in virtutea acestui drept ai si niste obligatii, printre care cea de a te identifica. Elementar.
A ! Acum vrea sa stie si cand si cu cine ai vorbit.
Grav.
Adica nenorocitu' asta de stat vrea sa stie ce stie orice pustan tatuat care lucreaza la OrangeVodafoneCosmoteZappRomtelecomRdsBlaBlaBla !
Un neica nime', poate si cu cazier, angajat acolo, are dreptu' sa stie toate astea despre mine, da' politaiu' ala care l-a bagat la puscarie, nu.
Politaiu' e dusmanu' meu !!!!

Orice factor postal, om asupra caruia nu ai nici o referinta, exceptand faptul ca este angajat al firmei/regiei respective, poate vedea adresele scrise pe plicul trimis, nu si indivizii lucratori in institutiile pe care le platesti din banii tai sa-ti asigure o viata normala in societate.

Asta, bineinteles presupunand ca nu pui plicul alb complet pe ambele fete, la cutia postala.

Unde e logica ?

La prima vedere putem vorbi de o neincredere a cetateanului in institutiile statului.
Am avea si motive, nu ?
Cu alte cuvinte, cei alesi sa foloseasca puterea parghiilor statului, vor face altceva cu datele astea, si vor sa le colecteze folosind un pretext, precum pericolul terorist.
Justificarea asta cade.

Cade pentru ca daca vrei cu adevarat ca acest lucru sa nu se intample, vei actiona asupra celor ce exercita puterea, nu asupra uneltelor pe care ei le folosesc.
Bine, dar ei au puterea, manevreaza media, au departamente de specialisti in psihologia de masa si influentaza decisiv chiar propria lor instaurare la putere, influentandu-ti perceptiile, parerile, si deciziile in ultima instanta !!!
Ba, mai mult, numai un suprem naiv ar considera ca staffurile politicienilor nu cunosc sociologie, psihologie, date privind statisticile si reactiile emotionale sau actiunile grupurilor de indivizi. Sistemul asta este in functiune de mii de ani, indiferent de sistemul politic de moment sau de legislatie.
Cum sa actionezi asupra lor in atare conditii ?

Ar fi adevarat asta daca n-ar fi fals.
Si consider ca este fals dintr-un motiv greu de combatut : CARE DECIZIE sa ti-o influenteze ???
Atata vreme cat tu nu ai nici o parere, cum poate cineva sa ti-o schimbe ?
Nu dezvolt, am facut laringita virtuala la alegerile trecute pe tema asta.
E cel putin jenant sa sustii teoria asupririi organelor unui sistem social organizat, cata vreme refuzi sa te implici in alegerea persoanelor care sa detina puterea respectivului sistem.

Nenorocirea este ca exact din acest motiv, conform caruia justificarea ca statul imi e dusmanul meu cel mai mare, cade, pericolul ca statul sa fie cel mai mare dusman al meu este extrem de real. Lipsa de interes face ca potentialul aparitiei unui nou sistem totalitar sa creasca.
Neparticiparea face acest lucru posibil.
De fapt EU imi sunt cel mai mare dusman personal, pentru ca nu fac elementarul necesar pentru ca sistemul sa functioneze cat mai aproape de normal.

B.
Al doilea tip de justificare a supararii este mai de inteles si mai discret, dar de fapt tocmai in el cred ca sta cheia intregii istorii.
Intimitatea.
Patrunderea cu forta in viata mea personala.
Patrunderea abuziva a oricui, nu numai a statului, agresarea spatiului asupra caruia eu vreau sa am control absolut.
Probabil peste vremi, cand ne vom putea citi gandurile reciproc, chiar de la distanta, chestia asta va fi foarte comica, dar deocamdata e serioasa.

Cu ea as fi mai degraba de acord decat cu prima.
Numai ca e o problema : suntem necinstiti cand vrem asta.
Suntem necinstiti pentru ca in subconstientul nostru noi VREM sa stim ce gandeste celalalt, ce intentii are, DAR el sa NU le stie p'ale noastre !

Cred ca tine de informatie genetica mai degraba decat de educatie. Poate este una din componentele vitale ce au dus la evolutie, poate e o tendinta fireasca de a sti mai multe despre mediul (alt individ deja face parte din mediu) in care evoluam, teama de pericolul unui potential dusman...samd.

Si teama asta sta probabil la temelia reactiei instinctive pe care oricine o are la gandul ca cineva - n-are importanta cine, dintr-un motiv - n-are importanta care, face un demers prin care sa afle mai mult despre persoana proprie.

Este considerat firesc ca dezvaluirea intimitatilor altor persoane, de preferinta cunoscute, sa faca deliciul maselor. Si cei mai sarantoci scot un banutz din buzunar sa citeasca, sa vada poze, sa patrunda macar putin in intimitatea cuiva.
Ziarele traiesc din asta, revistele traiesc din asta....
OTV-ul s-a nascut pentru asta !!!!
Paparazzi se accidenteaza cu trotinetele, violeaza propietati si la o adica mai sunt batuti sau impuscati putin...

Iar succesul emisiunii comico-tragico-idioato-socio-psiho-prosteala "Big Brother" este usor de explicat. Sute de mii de oameni si daca iau in calcul si netul, probabil milioane, s-au uitat la Coolio, La Toya, MiniMe.... cum faceau.....nimic !
Cum stateau, vorbeau, sa uitau la tv, mancau.....
Doar pentru ca dupa cateva zile de vizionare nonstop, incepi sa vezi dincolo de suprafata vedetei cu pricina, il simti, il citesti...
Pentru ca ala nu poate poza atata timp si-si lasa masca jos mai devreme sau mai tarzu.

Prin urmare, de fapt de cine si de ce anume ne e teama ?

Video jos, la parter, in Civiq Tv.

Epilog.
Din 15 martie se pare ca vor fi monitorizate si conexiunile pe net.
Inclusiv accesarile pe site-urile porno !
Este ca e revoltator ?
.

luni, 26 ianuarie 2009

* Cand vioara scartzaie ca balamaua.



Tanti Motto :
Intr-un colt, un blog si-o bloaga
Discutau asa'-ntr'o shaga :
- Plesu-ti place surioara ?
- Nu. Ca are scortisoara.


Acum cateva zile, la sueta din livada, veni vorba (iar) de cum se supara unii personi cu importanta pe ametitii de internauti, precum vacaru' pe sat si Iliescu pe Geoana.

Internetul, aceasta etapa intermediara de interconexiune individ-individ-individ ce incepe incet-incet sa se infiripe, bag sama ca face primele victime : ruginitii.

Structurile socio-economice anterioare au creat colateral, dar fortat si puternic, o anume maniera de interrelationare directa intre indivizi.
De la momentul atentionarii delicate cu bata la scafarlie a sefului de trib la cea a soneriei sefului n-a fost decat un pas.

Comportamentul considerat modern trebuia sa corespunda unor standarde impuse nu atat de obligativitatea elementara de respect reciproc a omului in sine ci celor impuse de pozitia sociala, functie, studii cu crema postuniversitara si motz de masterat.

Conform bunului obicei uman potentzat de sistemul cleios de stanga, ceea ce initial era un mijloc de a obtine performanta a devenit performanta in sine.
Treptat, cu pasi marunti dar siguri, Directorul a disparut ca om si a ramas o carcasa cu eticheta pe usa. Specialistul s-a golit si el de caracter, ca doar nu era mai prost, si s-a transformat intr-o bucata de hartie cu titlu si stampila.
Diploma ce ar fi trebuit sa insemne certificarea unor capacitati a devenit ea insasi o forta. Singura care conta.

Asistam acum in mediul virtual la o renastere. Poate bulversanta pentru unii, poate enervanta pentru altii, poate de neacceptat altora, dar mie mi se pare inevitabila.
Si benefica.

Pe net nu mai ai eticheta de director, si nici functia ce frangea de mijloc posesorul sentimentelor de inferioritate. Masteratul nu se mai vede, iar diplomele valoreaza mai putin decat foaia de carton si cerneala folosita s-o mazgaleasca.
Aici se vede doar ceea ce este dincolo de etichete.
Aici se vede numai valoarea de dincolo de diplome.
Aici nu se mai vede cata scoala ai, cate studii ai facut, cate banci ai tocit si la cate laboratoare-ai dat foc. Se vede ce esti in stare sa faci cu ce-ai invatat in scoala prin care ai trecut si ce efect au avut concluziile trase in urma cercetarilor, studiilor, acumularilor si experimentarilor precedente.
Aici esti ceea ce esti in stare sa faci.
Aici costi exact cat valorezi.
Nu conteaza ce si cat stii. Esti la cucurigu'...nu te vede nime', si daca spui ca esti destept, te cred si mai putini.
Sunt linkuri infinit mai dotate la capitolul volumului de informatie, doar la o distanta de un click.

In sfarsit omul se poate remarca prin ceea ce numai el e in stare : sa fie OM.
Sa relationeze, sa inventeze, sa creeze, sa conecteze....

In situatia asta nou-noutza, inca mirosind a vopsea, balamalele ruginite in intzepeneala timpului, scartzaie.

Sunt ruginiti carora li se pare scandalos ca bloggarii, acesti neica nimeni de niciunde, cu identitate fara, fac.... "articole", iau in discutie subiecte, predicate si pe alocuri pun si virgula intre ele, cu o enervanta seninatate.
Isi dau cu parerea despre primarie fara sa fie doftori, despre fotbal fara sa fie ciobani si despre hotii fara a fi parlamentari.
Se dau rotunzi pe teme cu subiecte patrate si coltzuros de politice, emisiuni tv, despre economie si caderea petrolului de parca acolo, la atelierul de suruburi cu piulite, unde-si castiga existenta, ar face cursuri de jurnalism in loc sa munceasca.

Ii bestelesc pe jurnalistii cu patalama, ce studiat-au asiduu cum se pun vorbele sa obtii reactii emo, cum sa pui o minciuna in juma' de adevar, si cum sa faci apocalipsa din doi nasturi lipsa.
Iar domniilor dumnealor li se pare inacceptabil.
Nu se mai vede eticheta , cartea de vizita, functia si diploma, ce confereau pozitia privilegiata in multimea ce nu indraznea a se juca cu literele precum "specialistii".
Se vede numai ce produce circumvolutiunea.
Daca produce.

Ruginitii au dreptate sa fie suparati cu amandoo bretelili.
Lor internetul le ia.
Statutul era obtinut nu de putine ori cu sacrificii, dar odata obtinut,..... sanatate si-un praz verde.
Celorlalti insa, le da.
Celor ce nu dau doi bani pe minciuna si interes meschin, pe arta imbrobodirii si pe elegantza sufocarii adevarului cu perna de puf.
Majoritatea covarsitoare a utilizatorilor de internet au prins din zbor ceea ce ofera acesta.
Au luat legatura unii cu ceilalti !
Se cauta unii pe ceilalti.
Se stiu fara se se stie, se cunosc fara se se fi vazut vreodata si se apreciaza reciproc fara sa-si fi scos ochii cu vre-o diploma.
Nu-i mai intereseaza asta.
In fine, hartia aia primeste ce merita : calitatea de act. Punct.

In aceasta majoritate bantuitoare prin virtual, sunt de buna seama multi oameni de multe carate, a caror statut social ante-net era deja consolidat, inclusiv cu acea confirmare shampilata, dar care aici au luat-o aparent de la zero.
Nu le-a fost deloc greu, pentru ca respectiva pozitie obtinuta statea bine ancorata pe calitati de marca, in ciuda faptului ca urma absolvirii unui institut de invatamant romanesc.

Pentru ei netul este bun.
Pentru ca se scutura de imaginea similitudinii cu ceilalti posesori de etichete, ce si le lipisera pe fruntea goala. Pentru ca le da posibilitatea de a se remarca prin ceea ce sunt cu adevarat, dincolo de un nume sonor : valori umane.
Si poate multe dintre nickurile frecvent intalnite sunt reprezentante ale unor cunoscuti din domeniul comunicarii. Poate sunt chiar jurnalisti, scriitori, oameni de litere care arata cu ocazia asta ca sunt si de cuvant.
Aici primesc o recunoastere neviciata a unei adevarate valori.
Astia sunt ei cei dinlauntrul lor.

Altele nick-uri sunt injurate si ocolite, de asemenea o evaluare neviciata a unei adevarate nulitati cu pretentii.
Si ei sunt cei adevarati, din interiorul lor, cei de dincolo de aparentele sub care se ascund zilnic in viata pe care o considera "reala".

Reala realitate pare sa fie mai falsa decat realitatea virtuala impalpabila dar mult mai consistenta.
.

vineri, 23 ianuarie 2009

* E bine sa fii destept in zori.

Odihna activa...
Relaxare cu gantere si destindere cu flexorul.

Asa mi-am propus sa-mi reincarc bateriile.
Vreau sa-mping un pic primavara de la spate.
Sa renasc mai iute ca e atata tanguiala si smiorcaiala primprejur de te-apuca somnul.
Iar in perioada asta premergatoare competitiei pentru o viata normala, somnul presupune adormirea ratiunii, iar asta naste politicieni.
Altii.
Chiar nu e cazul.
Avem destui.
Ne-au ocupat deja doo camere.
Mai au putin si intra si-n dormitor, apoi in toaleta.
Cu camerele video, sa vada ce lasam acolo.

Prin urmare-mi propun desteptarea devreme, ca ziua sa fie cat mai lunga, o alergatura in parteneriat cu Toto senatorul, in zorii reci, eventual sub o ploicica fina, c-asa vad ca e obiceiul locului in zona asta.

E nevoie de mai multa ambitie, de nerv, de abordare frontala.
Pentru ca ceea ce urmeaza de facut nu poate fi nici evitat, ocolit sau sarit pe deasupra.
Deci....
Daca trebuie sa inghiti o broasca, nu te mai uita prosteste la ea. Iti prelungesti singur chinul.
Inghite-o rapid si scurteaza.

Daca sunt mai multe broaste de inghitit, nu incepe cu cea mai mica.

Prin urmare am invitat-o si pe Suzy sa-mi tina companie si fatuca se executa ascultatoare.
Ca e buna. E foarte buna de vreme ce galagia ei l-a impiedicat pe Kafka sa-ajunga la Cartarescu.
So.... let's rock !

joi, 22 ianuarie 2009

* Nu lasa pe maine ce poti face azi. Lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie.

Am dat peste nişte articole despre fuziunea unor mărci auto ce mi-au legănat visele copilăriei.
Fuziuni asemeni îmbrăţişării grupurilor de paraşutişti ce au sărit din avion cu disperare în loc de curaj şi rucsace în loc de paraşute.
Acu se rotesc diafan într-o ultimă şi sublimă plutire, înainte de terciul final.

Copil fiind ...nu prin păduri umblam.
Ca n-aveam pomi în zonă.
Aveam blocuri.
Pomii ereau decantaţi şi frământaţi în măruntaiele pământului să facă petrol dintr-înşii.
Pe vemea aia visam să am maşină.
Vremile-au trecut, zi după zi, şi omenirea începe să afle ce stă-n spatele zicerii :"ai grija ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se-mplinească".
În curând "a-ţi cumpăra maşină" va fi probabil echivalent cu a-ţi cumpăra ştreang.

Nu mai e nici un secret că petrolul nostru cel de toate zilele s-a dus odată cu respectivele zile.

Bineînţeles că media noastră se dovedeşte încă o dată complet aiuristică, preluând prosteşte o denumire generică care mie mi se pare falsă : "Criza finaciară" :



..de parcă lipsa cu care începem să ne confruntăm după ce am consumat cu o naivă iresponsabilitate într-o sută de ani ce a dospit pământul într-o sută de milioane, este de .... bani !!!
Banii cresc în pom.
Izvorăsc din pământ şi iaca, seacă izvoru' !
Evident că aspectul financiar este doar urmarea, unul din efectele adevaratei crize, care, după mine, nici n-a început încă cu adevărat.

Netul urla de ani buni de la Hubbert cetire, cu un cor impresionant de voci mixte, de universitari amestecaţi cu nebuni şocaţi, cu specialişti în domeniul petrolier şi cu guru sectanţi, cu psihologi şi semianalfabeţi, d'a valma, că se termină petrolul !
Daţi pe Google un "Search" la "Pick Oil" şi ştergeţi-o repede din încăpere că ce iese d'acolo vă ia aerul.
Articolul ăsta sau ăsta au trecut destul de neobservate la vremea lor, din motive atat politice cât şi de tot râsul, comparativ cu importanţa informaţiei.
Petrolul evident că se termină. Dat fiind că nefiind, nu mai este.
Şi dacă se termină o sa fie nasol că n-avem încă nici un înlocuitor pe măsură.
Şi asta pare pe bune.
Şi dac nu avem înlocuitor, criza va muşca adânc din toate sectoarele economice, procentual ,din toate ţările industrializate, dar va afecta pe toate planurile vieţii economice şi sociale cam pe toată lumea.
Dacă nu eşti destul de speriat încât să-ţi astupi urechile şi să pretinzi că ce este nu există, iar ceea ce se termină este din belşug, te uiţi mai atent, raţionezi rece şi te întrebi ce ar fi de facut !

Probabil că sunt multe care nu numai că se pot face, ci chiar trebuie facute.
Cât mai repede, mai ferm şi mai profund.
Chestia cu sursele alternative, retehnologizări....şamd este un cu totul alt subiect, ce nu-l am în vedere aici.
Ceea ce am în vedere acum este un prim pas vital la nivelul unei societăţi de oameni posesori de cap.
Şi cu ceva într-ânsul.
Şi mă gândesc la nevoia imperioasă de conştientizare a populaţiei asupra dimensiunilor şi profunzimii problemei cu care avem de-a face.
De importanţa înţelegerii de fiecare individ a câtorva elemente :
- treaba-i nasoală; foarte nasoală;
- se poate trece peste ea; chiar se poate;
- pentru a trece trebuie făcut ceva efectiv; chiar de noi, fir'ear al dracu';
- acest "ceva" trebuie făcut ... ieri !
Daca "ieri" s-a dus, să facem azi urgent, cu activitate suplimentară pentru recuperarea întârzierii, dar în nici un caz "mâine".
Asta dacă vrem să mai existe şi "poimâine".

În trebuşoara asta desigur că un rol important îl pot avea polititcienii.
Dar din câte înţeleg eu acum, ei sunt destul de aiuriţi să n-o facă.

Guvernul Boc, ca orice alt guvern probabil (excluzând nemernicii ia care si-şau bătut joc ultimii 3 ani - ăla a fost o adunatură de tâlhari, nu guvern) va căuta să netezească cât de mult posibil lipsurile ce vor urma pentru a nu pierde situaţia socială de sub control.
Opoziţia în schimb, va proceda aproape sigur la o nesimţire previzibilă : guvernanţii-s vinovaţi de criză. De scăderea leului, închiderea unităţilor productive şi, inevitabil, de creşterea preţului petrolului.

În plus, politicienii români (ca specie subumană într-o măsură destul de importană), sunt complet duşi cu sorcova când e vorba de lucruri concret-palpabile precum cel in discuţie, aşa cum dovedeşte unul celebru :
"...în joc mai sunt şi alte cauze - de exemplu, încălzirea globală ..."
..da,da, da....chiar aşa zice , nu glumesc !!!
"...soluţii punctuale se pot gasi...În SUA, spre exemplu, senatorii americani din comisia juridică i-au luat serios la întrebări pe directorii companiilor petroliere cu privire la creşterea preţului..."
....şi asta e pe bune scris de el. Adică nu conteaza cât petrol e, dacă scade preţul, s-a rezolvat după mintea lui !

Astea le spune Adrian Nastase AICI, punând desigur în final punctul pe Y :
"Vă reamintesc, la noi, cele două unităţi de la Cernavodă, au fost realizate, în principal, în perioada guvernărilor de stânga ..." Pam-Pam !

Păi, să fiu iertat, dar când un personaj care a condus cea mai importantă institutţe executivă a ţării, îmi serveşte asemenea elucubraţii, fie el este un idiot, fie mă consideră pe mine unul.

Deci în ceea ce priveşte politicienii, eu nu prea am speranţe.

Mai este însă o forţă. Şi poate cea mai importantă : media !
Este cea care aduce la cunoştinţă direct omului de rând informaţia, cea care ştie, poate, şi are obligaţia să facă cercetări, interviuri cu persoane serioase, în cunoştinţă de cauză, popularizarea problemelor dar şi a soluţiilor pentru ele.
Media are în propietate mijloacele şi capacităţile necesare pentru a afla, a selecta, analiza, prezenta şi a explica ce mama dracu' se petrece cu societatea noastră, cu cea a altora, cu cea a întregii omeniri şi relaţia ei cu resursele astea.
Ştie să se adreseze membrilor societăţii astfel încât sa le trezeasca interesul, emoţiile, intelectul, să pună subiectele în discuţie şi să formeze curente de opinie.
Nonpolitice şi prosociale.

Ceea ce văd până acum în media sunt fie specialişti ce se referă la o nişă de rezistenţi la plictiseală, cum e The Money Channel, (absolut necesar, pe care vi-l recomand, dar insuficient) fie o categorie de urechişti ce redau destul de strâmb ce oricum nu înţeleg nici ei, fie o adunătură de măscărici idioţi care fac "Caragiale24/7" nonstop şi transfrontalier.

Nu mă opresc la articolul ăsta aproape ridicol din Cotidianul, care nu se justifică raţional decât drept şopârlă a producatorilor auto. Asemenea poziţii sunt destul de rare şi persoanele serioase se feresc să apară pe acolo şi să devina ţinta ironiilor.

Merită în schimb citit articolul ăsta din "22".

Dar cel mai ascuţit vârf media, cel de sticlă, rămâne mut, surd şi orb la adevăratele nevoi sociale. Oferă cu prisosinţă cele mai mari bazaconii pe care mi-a fost dat să le văd de când ma stiu privind la tv, de la aruncat pahare cu apă-n moacă, până la aruncat moderatorii-n tomberoane.

Inevitabil, va veni şi timpul în care prima pagină va conţine ceea ce ne interesează.
Dar dacă va fi după momentul în care se putea face ceva, după ce s-a ieşit cu bâta-n stradă şi s-au spart capete prosteşte, după ce explicarea situaţiei este inutilă, şi pentru că nu mai produce nici o soluţie dar şi pentru că nu mai are nici măcar cine s-o cetească...

...dacă abia atunci media română o să facă ceva constructiv pentru poporul ăsta amărât, de ce s-o mai facă ?

Eu zic ca nu-i bine sa laşi pe mâne ce poţi face azi !
Şi în nici un caz pe poimâine.

Dacă nu avem ocazia să înţelegem, să găsim solutii şi să le aplicăm, atunci relaţia leu-restul lumii va continua cum a început acum.
Pentru că restul lumii nu stă, cum stăm noi !

Ce ziceţi de un 6,7-7,3 lei/euro încă din anul 2009 ?
.

marți, 20 ianuarie 2009

* Cred ca am aflat de ce a fost demis Saftoiu.

Cred ca stiu.
M-am dumirit azi.
Tipul e idiot.

Deci....
Se vorbeste....(sau ca sa fiu mai ezact, SE AUDE) o rumoare de frica precum o usoara teama ca AIA ne asculta telefoanele si ne identifica numele, ne afla nickurile si ne monitorizeaza pa bune.
Personal, deocamdata nu ma doare nici la cin'spe metri, de asta, si cum n-am de gand sa sparg nici o banca, sa pun nici o boamba si nici sa strang de gat vre-o vietate cu infatisare exterioara de om, chestia cu pricina poa' sa-mi fie mai degraba utila decat neplacuta.
Or sa afle ca chelia mi se generalizeaza usor.
Ok.
Probabil ca nesanatosii ca Hendrix, Ronin sau alti deranjati, care dau drumul la vidanja in fata celorlalti, sa aibe o cu totul alta opinie.
Si mi se pare firesc.
Dar nu asta m-a zgarmat acum.
Asta-i contextul.

Deci, in contextul asta, Claudiu Saftoiu, ca "domn" mi se pare deplasat sa-i zic, care a fost implicat in scandalul ascultarii ilegale a telefoanelor la doar cateva milisecunde dupa ce a luat in primire functia de agent 009, scandal in urma caruia a zburat de acolo ca ghiuleaua lu' Munchausen, cu el calare, zice acum ca :

"...eu am aflat despre interventii politice ce se bazeaza pe informatii si interceptari ilegale...
...acum un an, doi ani, am aflat de la presedintele Romaniei ca stia ce vorbea cu o seara inainte Ion Iliescu cu Mircea Geoana.."

WOW !
Deci ce se poate mai straveziu de'atat ?
Serviciile secrete asculta ilegal convorbirile pana la nivel sefi de partide, politie politica, ......democratie nema.
Ne-am intors inapoi cu douaj' de ani.
Am pus-o !!!!

Numa ca dupa ce stirea, de asta data pe buna dreptate, incepe sa se verse pe sticla, acelasi individ intervine telefonic la mai putin de o ora, in direct, cu bazaconia :

"...este vorba despre declaratiile pe care domnia sa (presedintele, de!) le dadea in presa, nu-mi spunea personal, mie...am aflat prin surse publice... ca presedintele stia ca...."

..adica sa precizeze ca de fapt.... presedintele nu i-a spus niciodata nimic despre trebusoara asta. Stie doar ce a aparut in presa, public.
Pai am vazut si noi ce-a aparut in presa si nu-mi aduc aminte sa se fi putut deduce asa ceva din ce a spus piratu.

A !
Din elucubratiie "jurnalisticoSF", zoaiele nanalistilor si mascarile mascaricilor, se poate deduce si asta la fel de usor cum se poate deduce ca el a nascut criza.

Sa ne intelegem !
... ajungi in sa fii propus, iar ulterior si numit, intr-una din functiile cele mai importante ale unui stat, cu acces la secrete de stat, la informatii cheie, la strategii diplomatice, orientari pe termen scurt-mediu-lung si actiuni de mare anvergura pe plan intern si extern in toate domeniile vitale ale unui stat,....bla-bla-bla, care TOATE presupun o responsabilitate pentru definirea careia cuvintele-s insuficiente, si tu vorbesti aiurea-n tramvai, ca proasta-n targ.

Individul nu are nici cea mai elementara notiune a greutatii cuvintelor pe care le foloseste.
El are impresia ca comenteaza pe un blog oarecare sub un nick fara nici o importanta.
Iar astia de ne uitam la el, ii analizam vorbele pentru ca il vedem inca prin prisma unuia care e aproape normal.
Nu e.

Ar mai putea fi o speculatie : daca a fost o declaratie cu schepsis, pusa la cale mai demult, ca sa-l decredibilizeze pe pirat ?
Adica o lucratura pritocita de penelei la ideea lu Icszanshtain, sau de pesedei, sau de ambii laolalta !
Nu cred.
Pentru ca nu-i vad atat de neinspirati sa-l puna pe asta interpret principal intr-un asemenea scenariu complicat.
D'asta a fost zburat d'acolo.
Ca e tampit.

De buna seama cineva se poate intreba : daca e asa de bou, atunci cum de a ajuns sa fie totusi propus si numit ca sef SIE ???
Eu am vazut ce poate Saftoiaca si am o banuiala.
.

* Pei ei ii intereseaza de ei. Si pe noi la fel.



20 ianuarie 2009 !


O zi care-si face loc cu coatele in istoria mondiala.
Primul Presedinte de culoare (mai inchisa) le aseaza la carma statului recunoscut ca dominant al gogoloiului de huma pe care gandacim.

Supozitii de toate culorile, gusturile si dimensiunile, privind aventura lui Barack Obama, de la ideea de mare succes al democratiei la ideea de facatura a grupurilor oculte.
Si probabil au dreptate.
Si unii si altii.

Poate Obama pus in varf de par chiar acu', la inceput de criza, cu orientare politico-economica usor de stanga, sa fie "invatatura de minte" pentru poporul american (si nu numai), in cazul in care traversarea crizei fi-va dureroasa.
Caci.... cum ar putea fi altfel ?
Asta in cazul fericit in care traversarea este incununata de succes.
Invatatura de minte ca nu-i fromos sa fii de culoare la conducerea decoloratilor, nu-i fromos sa fii de stanga intr-o tara cu traditie de dreapta, si-i de-a dreptul urat sa le ai p'amandoua odata.

Nime' nu se mai indoaie ...
..stam in criza pan' la glezne...
Si toti sunt de acord ca se va ridica.
Nivelul.

Fara indoiala asta va lovi in credibiltatea presedintelui american cu stafful lui cu tot asa cum va lovi si-n Romania in portocale pana la nivel de suc.

Conjunctura noastra a impus portocalelor sa se faca terci mixt cu tomatele, urata chestie dar in final avantajoasa. Boc se pare ca a impus de altfel pedelistilor sa fie cuminti si ascultatori, sa nu raspunda la provocarile si samanta de scandal a pesedeilor, care vor cauta sa se eschiveze de la masurile dure si nepopulare pe care situatia economica le va impune probabil pentru supravietuirea economica.
In virtutea conceptuala a celei mai vechi meserii din lume, PSD cred ca va cauta sa beneficieze la maximum de ciuguleala oferita de participarea la guvernare si in contrapartida sa se delimiteze de orice responsabilitate impusa de actul guvernarii in sine. Va critica probabil tot ce atinge intr-un fel sau altul nivelul de trai, cautand sa-si creasca cota procentuala in fata multimii cu orice pret, iar daca prin asta poate arunca rahat in freaza partenerilor, cu atat mai bine.

Ramane de vazut arta cu care se vor descurca pedeleii in atare conditii.
Sunt convins ca stiu ce sarpe au in buzunar.
Protocolul ala cu puncte si cratime n-a fost facut gebeaba.
Au facut ei niste calcule la care au fost probabil luati in seama si baronii locali, nominal instalati, ce nu vor renunta usor la scaunul de la masa'ntinsa.
Om trai si om vedea.
Daca n-om orbi.

Care fi-va politica Americii in urmatorii ani fata de Romania ?
Probabil cea care o va avantaja.
Daca Romania va insemna ceva suficient de important, probabil va fi avuta in vedere ca atare.
Daca nu, nu.
Depinde de noi in primul rand sa fim un jucator important pe tabala de joc a lumii, iar daca reusim asta, toti ceilalti vor avea prioritati in ceea ce ne priveste, fie ca au in fruntea statului un american alb, un african negru sau un martian verde.

Revenind la fericitul castigator al locului din varful celui mai 'nalt si stralucitor pilon, dar si ascutit in egala masura, cred ca trebuie sa recunosc totusi ca poporul american a depasit multe bariere de-a lungul scurtei sale istorii.

Iar cea care este marcata azi este una ce nu parea posibila in urma cu destul de putini ani.
Muzica country, traditionala, era din cate stiu pana nu demult cea agreeata de urmasii KKK, simbolul cultural opus muzicii mai "intunecate" traditionale a celor ce constituiau obiectul urii de rasa.

Azi, Garth Brooks canta "American Pie" pe un fond de maini ridicate ca la biserica celor de culoare, in fata unei multimi multe, ce nu pare deloc nemultumita de asta.

Invat si din asta ceva.
Nu mai dau nici un link, presa e plina de Obama precum conturile dvs bancare de zero-uri.
.

duminică, 18 ianuarie 2009

* "Sunt iarba. Mai simplu nu pot fi"


Dupa tragicul sfarsit al cuplului Doina si Ion-Aldea Teodorovici, vine si cel al lui Grigore Vieru, la fel de violent si la fel de nedrept.

"Daca visul unora a fost sa ajunga in cosmos, eu am visat viata intreaga sa trec Prutul"

Cum poti exprima modestia, simplitatea, onestitatea si atat de mult sincer patriotism folosind doar cateva cuvinte la fel de simple in sine ?
Cred ca se cheama "HAR" !

De ce-ai dat Doamne..?

Lui Ozea Rusu
Copiii lesina,
nu-i bine,

Si moarte picura din nori.

Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.

Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!


De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom ?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,

Si tineretea mea !

Mai bine ar vorbi

In lume florile,
Iar omul ar tacea !

E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.

In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.


Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni !


De ce-ai dat, Doamne, grai la om,

Iar nu la floare si la pom ?!
A prins a inalbi,

Precum ninsorile,

Si tineretea mea !

Mai bine ar vorbi

In lume florile,

Iar omul ar tacea!

În 1996, de Rusalii, Grigore Vieru a pus o piatră funerară pe mormântul mamei sale cu următorul epitaf dăltuit de sculptorul Tudor Cataraga intr-o piatră simplă de Cosăuţi:

„Pierzând pe mama,
îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“

Pe aceeasi piatra a pus si pentru sine :

„Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“

„A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi in iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi ?!“
Grigore Vieru
13.02.1935-18.01.2009

"..iar omul ar tacea..."
Tac.

Poezii de Grigore Vieru
.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

* Intr-o mana paharu', in una trabucul si-n cealalta telecomanda.

Tensiunea prea mare poate duce la scurt-circuit.

Motiv pentru care tot la 7 zile-odata le mai dau la naiba de probleme trecute, prezente si viitoare, si ma-scult niste zdranganeli dragute, sau ma rad.....
Multumesc, asemenea si domniilor dumneavoastra.

La sfarsitul asta de saptamana am program de reactualizat neste "stand-up comedy".
De la "Blue Collar" cetire.

Probabil ca multi ii stiti deja, pentru ceilalti care nu :
Ron White, Jeff Foxworhty, Bill Engvall si "tzaranu", Larry "The Cable Guy", sunt considerati unul din cele mai bune grupuri comice, evoluand ani buni cu casa inchisa.
Au iesit desigur si cateva filme precum cel din care am ciugulit fragmentul de azi, lansat cred prin 2003.

L-am pus deocamdata pe Ron White (atentie, nu cel care scrie despre calculatoare), "betivul public no.1", ca.. cine stie daca nu-l executa legistii din statul lui maine-poimaine si-l scapam.
Satira lui la adresa americanului submediu, este extrem de realista pentru ca omul chiar reprezinta clasa respectiva de indivizi.
De fapt se satirizeaza pe sine in primul rand.
In vara anului trecut, in iunie, a fost obiectul unor investigatii pentru ca, beat turta fiind, a provocat aterizarea fortata a aeroplanului cu care calatorea, punand in pericol siguranta echipajului si a pasagerilor care au fost destul de nebuni sa urce cu el, dar si a traficului aerian.
Nesanatosul a vrut sa intre cu forta in cabina pilotilor, probabil sa "bage viteza", chestie care i-a speriat destul pe oamenii aia, care, saracii, "chiar aveau motive pentru care ar fi vrut sa traiasca", ca sa-l citez pe Mr. Whisky.

Nu stiu cata vreme va ramane clipul acolo unde l-am pus, daca se considera deranjati e posibil sa-l stearga, dar poate apucati sa-l vedeti.




In CiviqTv am schimbat concertul Beatles din '69 si am pus cateva clipuri mai romanesti in completarea postului Mihaelei din Livada.
Pentru cei ce au gustat painea neagra a anilor '70.

Acu .... berea, placinta si telecomanda.
Cui nu-i place povestea muzicii romanesti de acum 50 de ani si nu-i vine sa se rada de Ron, sa treaca pe posturile de analiza politica, ca acolo ii e locu'.
.

miercuri, 14 ianuarie 2009

* O cheie pentru o usa descuiata.

Am ramas dator cu o completare la povestea aia.
Cum raspundem unei eventuale (probabile) situatii mai putin placute cu care ne putem intalni la un moment dat.
Se'nchide aia, ailalta, se devalorizeaza leu', creste euro si cu el si rata la banca, factura la telefon si cea de la cablu si net (ca si astea-s in euro cred) iar la slujba se mareste doar numarul de zile dintre salarii nu si suma pe care o contin.
Iar noi... hai sa gandim pozitiv !

Ce solutie ne ofera "The Secret" ?
Ne spune cum sa ramanem la "servici" daca serviciu' a plecat acasa ?
...ne plateste Universu' facturile daca ne gandim intens la trebusoara asta ?

Am selectat cateva vorbe spuse de Jack Canfield acolo, care mi s-au parut elocvente.
Probabil ca stiti deja, este vorba despre unul dintre cei mai cunoscuti scriitori motivationali, ajuns si in Romania prin seria "Supelor de pui pentru suflet" dar si a unora cu mai putin sirop, precum "Factorul Aladin" sau "Puterea Concentrarii".
Acum lanseaza "The Succes Principles" al carui titlu vorbeste de la sine despre subiect.

Ce spune deci Jack :
".. Secretul m-a transformat cu adevarat, pentru ca am crescut intr-o familie in care tatal meu era foarte negativist, si credea ca oamenii bogati au ajuns acolo calcandu-i pe ceilalti in picioare. Credea ca toti cei cu bani trebuie ca i-au dobandit prin inselaciune. Asa ca am crescut cu prejudecata ca banii te fac rau, ca numai oamenii rai au bani si ca banii sunt ceva foarte greu de dobandit. "Crezi ca sunt bancher?, era una dintre vorbele favorite ale tatei. Am crescut crezand cu adevarat ca viata este dificila, ca este grea, ca viata este o lupta epuizanta. Numai cand l-am cunoscut pe Clement Stone, un om care cunostea Secretul, viata mea a inceput sa se schimbe.
"Orice lucru conceput de minte poate fi realizat."
(C. Stone)

Cand am inceput sa lucrez cu Stone, el mi-a spus:
"Vreau sa-ti stabilesti un scop care sa fie atat de mare incat, daca il vei realiza, sa ramai trasnit. Atunci iti vei da seama ca numai datorita a ceea ce te-am invatat ai ajuns unde ai ajuns." Pe vremea aceea castigam cam 8000 de dolari pe an si, nu stiu de ce, mi-am dorit ceva concret, asa ca am spus, "Vreau sa castig 100 de mii de dolari pe an."
Nu aveam nici o idee cum ar putea sa se intample asta. (1)
Nu vedeam nici o strategie, nici o posibilitate, insa am zis doar, "am sa sustin asta, am sa cred in asta, ma voi comporta ca si cand asta ar fi adevarat, si imi voi incredinta dorinta Universului." Asta am facut.
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la el a fost sa inchid ochii si sa-mi vizualizez scopurile ca si cand ar fi deja atinse. Asa ca am scris pe o bancnota o suta de mii si am lipit-o de tavan, asa incat sa fie primul lucru pe care sa-l vad cand ma trezesc. M-am uitat in sus si bancnota era acolo iar asta mi-a amintit de dorinta mea.
Apoi am inchis ochii si m-am vizualizat traind ca si cand as avea o suta de mii de dolari.
In primele 30 de zile nu-mi venea nici o idee, nimeni nu-mi dadea mai multi bani.
Dintr-o data, cand eram la dus, cam dupa o luna,
mi-a venit o idee de o suta de mii de dolari. Pur si simplu mi-a venit. (2)
Si m-am gandit ca daca voi vinde patru sute de mii de exemplare cu un sfert de dolar bucata asta va insemna o suta de mii de dolari.
Cartea era demult acolo, dar nu-mi trecuse niciodata o astfel de idee
prin minte.
Cand te simti inspirat, trebuie sa fii increzator si sa actionezi in consecinta.
Nu stiam cum sa fac asta, nu stiam cum sa vand patru sute de mii de exemplare, nu incercasem niciodata asa ceva. Atunci mi-au cazut ochii, intr-un supermarket, pe revista National Inquirer.
O vazusem de un milion ori, dar n-o bagasem in seama pana atunci.

Acum mi-a sarit dintr-o data in ochi.
Si m-am gandit, "Daca cititorii ar sti de cartea mea, cu siguranta s-ar gasi patru sute de mii sa o cumpere." Sase saptamani mai tarziu am tinut o conferinta la Hunter College in New York, in fata a sase sute de profesori. La sfarsit, o femeie s-a desprins din auditoriu si mi-a spus, "Grozava conferinta, as vrea sa fac un interviu cu tine. Iata cartea mea de vizita." Atunci am intrebat-o, "Pentru cine scrii?" "Sunt liber-profesionista, dar de obicei colaborez cu National Inquirer." Ascultand-o, mi-a trecut prin cap coloana sonora din Twilight Zone. Chestia asta chiar functioneaza !!!
Asa ca articolul a aparut si vanzarile cartii mele au inceput sa creasca. Insa ceea ce voiam sa subliniez e ca am atras in viata mea toate aceste evenimente, inclusiv aceasta persoana.

Pe scurt, nu am facut o suta de mii de dolari in acel an.
Am facut 92,327 dolari.

Credeti ca am fost deprimat si ca mi-am spus, "Treaba asta nu merge?"

Nu, am spus, "Este extraordinar!"
Atunci sotia mea mi-a spus, "Daca a mers cu o suta de mii, crezi ca ar merge si cu un milion?"
"Nu stiu, am raspuns, cred ca da. Hai sa incercam."
Peste un an, editorul meu mi-a scris un cec. Era un cec de drepturi de autor pentru carte. A desenat si o figura zambitoare langa semnatura, pentru ca era primul cec de un milion de dolari pe care il scrisese. .......................................
Imi inchipui acum o multime de oameni care urmaresc acest film si se gandesc, Cum pot sa atrag mai multi bani in viata mea ?
.......................................
Cum pot eu, care imi iubesc slujba, sa-mi rezolv datoriile pe care le am si sa sparg
zidul care este intre mine si acei bani ?
Poate ca zidul este tocmai slujba.
Cum pot avea mai mult ?
Indrazneste !
"

Prima impresie, si cea superficiala de fapt, privind "Secretul" din film, este ca tu, ca individ, stai ca bou'n fotel cu ochi'n sticla la Ciorbea, Norica si alti ametiti, iar cablu' ti-l plateste "Universu'", cand tu-ti imaginezi intens cum respectivul, in jacka si adidasi, se duce la ghiseu si scoate banutii pentru tine.

Universul actioneaza, fara indoiala, in momentul in care iti clarifici limpede obiectivul pe care vrei sa-l atingi, respectivul obiectiv este suficient de motivant sa-ti doresti realizarea lui si ti-l si vizualizezi cu indaratnicie si lux de amanunte.
Dar functioneaza, asa cum e si normal, in primul rand prin elementele pe care le are cel mai aproape de tine : propriile-ti celule.
Practic, propriul tau organism functioneaza altfel, pe alte coordonate, astfel incat lucrurile din jur "se leaga" in forma potrivita pentru atingerea obiectivului cu pricina.

Desigur ca asta e o interpretare personala, usor de spulberat.
E suficient sa-mi dovedeasca cineva ca organismul sau nu face parte din Universul asta, si m-a'ncuiat.

Pentru exemplificare, am semnalat in textul lui Canfield, modul in care percepea situatia la punctul de plecare (verde) si cum se ofereau observatiei lucrurile vitale pentru atingerea scopului sau, odata ce procesul despre care vorbim era declansat (rosu).

Dar daca toate astea nu-s decat arta literara ?
Ca, bag sama, Jack se pricepe destul de credibil la potrivit vorbe.
Ia revedeti ce-a spus doamna Canfield dupa ce a facut suta de mii !!!!
Este ca e credibil Jack ?

Este, dar nu din cauza de literatura.
Procesul cu pricina este destul de cunoscut in domeniul trainingului motivational, in NLP, marketing...samd. Este un firesc proces de focalizare extrem de complexa a perceptiilor noastre dar mai cu seama a subconstientului care incepe sa faca conexiuni mentale conform noii orientari.
Astfel are loc un proces care dezvaluie oportunitatile din jur intr-un mod atat de surprinzator incat par ca atunci se si creeaza.

Daca credeti ca e o gluma, faceti urmatorul experiment : puneti intr-un sertar ceva... o cheie de exemplu, sub mai multe alte maruntisuri. Cereti unei persoane sa va aduca din sertar cheia respectiva.
Dupa 30', intrebati-o ce mai era in sertar, in afara de cheie.
Se dovedeste de regula ca cele mai multe lucruri din jurul nostru trec complet neobservate chiar si cand ne uitam la ele, pentru ca avem mintea focalizata doar la o anume cheie.

Daca asa functionam, atunci macar sa ne focalizam pe cheia potrivita !

marți, 13 ianuarie 2009

* Previziuni optimiste despre un viitor sinistru.

"Previziunile economice pentru 2009 sunt sinistre pentru majoritatea economiilor", afirma Forumul de la Davos, in raportul anual asupra riscurilor mondiale.

Dragut.
Asa, si ?
Ce facem io, un om (eventual cu una bucata familie) daca Lumea mare o ia razna.

Orice numa nu stat degeaba.
Primul impact provoaca de regula o usoara eschiva.
Lumea e mare, pleaca la plimbare..
...io sunt mic, nu pot nimic.

Atata vreme cat mai ai ce pune pe masa si nu mori de frig, lenea te tine captiv in gaoace.
Dar atunci cand masa fi-va goala, eforturi mult mai mari decat cele necesare acum, cel mai probabil vor rezolva infim fata de ce se poate face acum.
Folosirea cuvantului "sinistru" intr-un raport economic al unui forum de specialisti la nivel international, inseamna dupa urechea mea ca e cam nasol.

Interviul asta mi s-a parut de foarte mult bun simt si am tinut sa-l consemnez aici, sa ramana :

"Ruxandra Hurezean: Nimeni nu e destul de pregatit sa faca fata crizei, dar avem datele necesare sa reactionam adecvat?

Daniel David: Nu, nu sintem pregatiti. Dimpotriva, sintem mai vulnerabili decit alte popoare datorita stilului irational, paternalist de a gindi, datorita mesajelor extreme date de lideri politici sau lideri de opinie, (cind prea optimiste, cind catastrofice) si, fireste, datorita realitatii insasi, care nu ofera din punct de vedere economic prea multe solutii.

R. H. - Romanii nu mai cumpara case, dar au dat buzna in supermarketuri. Intr-un mall din Cluj, in ultimele saptamini ale lunii decembrie, numarul cumparatorilor s-a dublat fata de aceeasi perioada in 2007. Un diagnostic…?

D. D.
Naivitate. Acesta este cuvintul. Suferim de naivitate. Credem ca nu va fi nimic serios, ca e doar o poveste, ca se intimpla, dar nu la noi, in fine, ca noi vom fi ocoliti.

R. H: E o boala ciudata, am mai trait crize, nu ne-am inarmat cu experienta?

D. D:
Nu, experienta in eroare intareste eroarea, o stabilizeaza. Sintem in plina eroare. Ar trebui lansat un plan national de sanatate publica, e un concept american. Se poate incepe din scoli sa invatam copiii sa gindeasca rational, sa aiba deprinderea de a evalua corect o situatie, de a face fata si emotional si practic unor situatii de criza. Aici trebuie sa se implice psihologii, iar Ministerul sa-si asume programul la nivel national.

R. H: Explicati-ne, ce nu e in regula? Pentru ca nici comportamentul neamtului miliardar care s-a sinucis dupa faliment nu e in regula.

D. D:
Nu, e acelasi tip de greseala. Si ca sa intelegem ar trebui sa suportati putina teorie. V-o spun pe scurt ca sa nu plictisesc, dar veti vedea ca are rost. Uitati despre ce e vorba: criza produce doua seturi de probleme, unele emotionale si altele practice. Cele emotionale se refera la modul in care receptam evenimentele, iar cele practice la felul in care luam deciziile. Daca avem un stil irational de gindire, sintem rigizi, inflexibili, intoleranti la frustrari, catastrofici. Adica, spunem ca trebuie sa obtinem ceva, nu admitem sa nu avem ce ne dorim. Ca trebuie sa fim apreciati, ca nu putem fi concediati, nu admitem sa pierdem ce am avut. De aici depresiile, frustrarile, problemele. Pe cind stilul rational este cel care porneste de la ideea ca ar fi bine daca nu ne-am pierde slujba, dar - si daca o pierdem -, putem incepe altceva, ca, desi s-a intimplat ceva rau, nu e sfirsitul lumii si, daca nu putem avea acum ce ne dorim, suportam o vreme privatiunile, dar vom face tot posibilul ca mai tirziu sa fie mai bine. Irationalii suporta foarte greu starile de criza, devin nevrotici, instabili psihic, creeaza probleme in familie si in societate, iar rationalii sint mai toleranti, mai ursor adaptabili si pot lua decizii eficiente.

R. H: Nu se poate duce toata natiunea la psiholog, dar ce ar trebui sa-i spuna conducatorii ei? Ca vom zbura pe Luna, ca vom trai mai bine, ca vom avea salarii mai mari?


D. D:
Nu, ar fi de dorit ca liderii politici sa ia decizii normative, evaluate corect si cu riscuri calculate, nu descriptive, bazate pe impresii de moment. Atunci, aceste decizii ar influenta realitatea in bine, iar romanilor le-ar oferi modele de comportament rational, responsabil. Exemple bune, de care au nevoie. Pentru ca, repet, romanii nu au obisnuinta calculului utilitatii asteptate si nici politicienii. Cu totii pendulam intre a fi naivi sau catastrofici.

R. H: Ce efecte au mesajele politicienilor? Cum interpretati faptul ca presedintele lanseaza indemnul de a consuma produse romanesti, face referire la un Logan, pentru ca apoi sa fie vazut in limuzine Mercedes.


D. D:
Presedintele a lansat un mesaj de care e bine sa tinem cont, dar presedintele are determinari institutionale, care-l obliga sa circule cu masini speciale, foarte sigure. Si aceasta este o discutie. Noi, romanii, nu tinem cont de faptul ca atunci cind ii votam pe politicieni le oferim atributii, responsabilitati, dar si privilegii.

R. H: Ce sfaturi le dati romanilor?


D. D:
Sa-si faca o evaluare obiectiva, pe termen scurt, mediu si lung. Ei pot sa faca haz de necaz intr-o prima faza, dar apoi e nevoie sa inlature cauza, nu efectul. Sa schimbe situatia.

R. H: Ce ar trebui sa ne spuna politicienii, cum ar trebui pregatita populatia pentru ce urmeaza?


D. D:
Sa nu catastrofeze, dar nici sa nu fie prea optimisti. Sa prezinte clar dificultatile prin care trecem, iar mesajul sa fie focalizat pe solutii la probleme concrete. Iar media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!"

...spune profesorul universitar Daniel David, specialist in psihologie comportamentala, AICI.

Ce zic eu ?
Ca e pe bune.
Ca trebe sa ne gasim timp intre doua reprize de "gasca n-are 00" si "matza cocotzata" sa ne comportam si ca adulti.
Pentru ca lucrurile se pare, chiar asa stau !!!

"Dacia se vede nevoita sa recurga la aceasta masura pentru a-si adapta productia la scaderea comenzilor ca urmare a declinului pietelor auto", informeaza producatorul."

Cum era usor de prevazut, reactia la nivel de masa e usor primitiva, ilogica si absolut nonconstructiva.

Ce face romanu' la faza asta ?
Iese in strada, normal.....
..."voi scandal, da! Voi scandal cu orice pretz !"

Greva.
Greva ca sa...
..ca sa...
CA SA CE ???
"Angajatii Dacia cer asigurarea locurilor de munca in industria constructoare de masini, mentinerea taxei de poluare si protejarea brandului national Dacia.."
Adica :
- "asigurarea locurilor de munca" = deci sa vina mai departe sa asambleze roate si shuroabe, chiar daca trotinetele nu le mai ia nici dracu' dat fiind ca petrolu' sa cam farshi !
Din ce cred ei ca vor putea fi platiti daca alea NU SE MAI VAND ???
Nu cred !
In nici un fel.
Ca pentru a crede sa nu crede ceva, tre' sa gandesti la ceva-u' ala mai intai.

- "mentinerea taxei de poluare" = si fomeia de serviciu stie ca aia nu are nici in clin nici in maneca cu poluarea !!!!
Important e ca e o taxa, si daca e taxa, aia de vor trotinete tre' s-o plateasca, si daca o platesc vin bani.
Ei chiar refuza sa priceapa ca "aia" NU MAI VOR trotinete !!!
In curand nici p'alea d'afara, fiare vechi, pe care fostii propietari vor sa mai castige cat se mai poate, ca oricum nu le mai pot folosi. Nici ei nici eventualii chilipirgii.
Dar deja s-a prins lumea ca nu e nici o sfaraiala cu masina ieftina care costa scump, si-si cumpara patine cu rotile si skate-uri.
Deci nici taxa aia nu mai are de un' sa vina !!!

- "protejarea brandului Dacia" este o tema buna dar inteleasa prost.
Daca chiar vrei sa protejezi "brandu" n-ai decat sa-ti retehnologizezi linia sa faci trotinete supereconomice, care merg cu aer comprimat, si dispozitive cu pedale pentru comprimat respectivul aer in butelii.
Ei insa se cam gandesc la favorizarea intreprinderii de catre stat, ceea ce e cu totul altceva.

Parerea mea e ca respectivii protestatari reprezinta modul de gandire si actiune al unei covarsitoare majoritati.

OK.
Si care e perspectiva pozitiva ?
Cum poate fi privita asta prin prisma filmului de care am vorbit anterior ?
Ala cu "Secretul" !
Cei care au vazut tot filmul, care au cetit cartea sau care m-au contactat pe mail, cred ca deja stiu.
Pentru ceilalti o sa pun un fragment ilustrativ pe tema.
Da nu la postarea asta ca deja e cat o zi de post si voi sunteti lenesi la ceteala si scumpi la timp.

Aici vreau doar sa ilustrez vorbele psihologului David Daniel de mai sus, anume :
"... media are un rol enorm in ce urmeaza. Ar fi bine sa nu promoveze extremistii, catastroficii sau optimistii exagerati, sau habarnistii, ci oamenii moderati, informati, care pot oferi modele. Numai ca acestia nu fac rating?!".."

Rating face facatura lu' Dan Diacofonu' cu Tolea Tomberonu'...
.

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

* De 40 de ani pe acoperis.

Pentru weekendul asta va propun o aniversare.
40 de ani de la ultimul concert Beatles.

Ultimul lor concert este considerat a fi aparitia live pe acoperisul studio-urilor Apple, din Londra, în ianuarie 1969, si a aparut compilat în albumul "Let it be". În iulie 1969 trupa s-a reunit pentru a înregistra albumul Abbey Road. Oficial, Beatles s-a destramat în 1970, si orice speranta a unei reuniuni a fost zdrobita când Lennon a fost asasinat de catre Mark David Chapman în 1980.

Interesant cum ceea ce e RAU (BAD) este denumit generic prin tri litere, nu?
M.D.C....G.W.B.....L.H.O.....C.T.P...C.P.T...

Este perioada in care Beatles pun bazele propriei lor companii, Apple , cu 5 departamente de lucru..si au iesit in public cu o oferta ce se adresa oricarui artist ce avea nevoie de ajutor. Ajutorul oferit se adresa tuturor solicitatorilor onesti ce aveau nevoie de incurajare si consta inclusiv in incheierea de contracte sau chiar bani cash.
In aceeasi perioada au pus piciorul in Himalaya unde au aprofundat vechi traditii in meditatie. Acolo, intre sedintele lui Maharishi au conceput piesele ce au fost legate in "The White Album".
Odata cu inregistrarea lor, piesele au devenit celebre datorita profunzimii ce a impus clasificarea grupului printre producatorii muzicali de inalta tinuta. Modul in care sunt legate cele 30 (!!!) de piese in interior a dat un concept unitar albumului, radical diferit fata de clasica compilatie de succese single de pana atunci.

Imediat dupa acest album si superbul "Hey Jude", au produs "Let It Be" si in cele din urma regalul succes "Abbey Road", "cantecul de lebada" al celor 4.

Am ales in deschidere una din piesele de referinta ale lui Harrison, care in ciuda faptului ca era cel mai tanar, a fost doborat de cancer in noiembrie 2001, la numai 58 de ani : "While my guitar gently weeps", din acea perioada pro-hindusa interpretata in concertul de binefacere "Concert for Bangladesh" organizat cu Ravi Shankar in 1971.

De ce m-am oprit la ei ?
Pentru ca sunt aici, in curtea lor si intentionez sa va arat ce cred ca merita invatat de la englezi.
Pentru ca talentul a fost dublat de actiuni constructive, de dorinta de a face bine, de responsabilitate activa pentru cariera proprie, pentru colegii de breasla, pentru cei defavorizati de soarta.
Au fost mai mult decat talentati muzicieni.

In Civiq Tv am pus concertul de pe acoperis. Dureaza cam 20' si banuiesc ca iar n-o sa aveti rabdare sa-l vedeti.
Dar daca ii dati drumul atunci cand luati pauza de masa ???
Ei ?
Ce ziceti, nu e idee buna ?

joi, 8 ianuarie 2009

* Camasa rosie-oranj merge cu pantalonii maro.

Stam bine.
Stam, adicatele nu facem mare lucru.
Economia noastra duduie, duduie....pana bubuie.

Au descoperit aia America.
Iaca descoperim si noi ... Aritmetica.

Adicatele sa adunam deshtele de la maini cu alea de la picioare si observam ca :
- Total salariati activi : 5 melioane.
........ *din care ............1, 5 melioane la domnu' stat....degeaba.
raman care vas'zica 3,5 melioane de producatori care tre' sa duca tara pe noi culmi de progres si civilizatie.

Acu' nu stiu cate melioane de suflete-or mai face vant in spatiul CDP, da' chiar daca ar fi pierit jumate din alea 22 cate aveam pretentia odata, treaba e foarte nasoala.

- "Cati oameni credeti ca pot duce in spate 3,5 milioane de salariati care produc?"
- Pot sa raspund io, toa'shu ? Vreo 2 milioane din ei insisi. Restu' pana la 3,5 se-mprumuta si ei la banca sa plateasca intretinerea.

Acu', dreptu-i ca vreo 5 melioane din aia de nu produc, n-au grija ca au pensii de stat.
Stat care trebe sa dea.
Ca d'aia-i stat.
De unde ?
Ete na.
Ce vorba-i asta ?

DECI..
Avem 3,5 milioane care muncesc pasa-mi-te pentru ei, pentru salariile a inca 1,5 milioane din administratia de stat, invatamant, sanatate, politie, armata...draci...laci...., si pentru pensiile a inca 5 milioane. Adunati gramada, fac vre-o 10 milioane.
Restul pana la....hai sa zicem 18 milioane, adica cel putin 8 milioane, traiesc din pomana celor de mai sus.

Ce tara-i asta ?

Inainte de revelion, nenea Boc tocmai zicea ca incasarile la buget e mai micute decat estimarile (probabil cele ale Guzganianului) cu vreo 7 miliarde de euro.

Intrebarea pe care mi-o pun acu, este : Cum va reactiona romanul cand se vor reduce veniturile ?
Faceti un calcul la propria familie.
Dur, realist, cinstit.
Daca de maine in casa va intra doar jumatate din suma obisnuita !
Nu spun ca se vor reduce pur si simplu salariile, desi nici asta nu mai e exclus.
Nu.
Pur si simplu va creste pretul tuturor produselor si utilitatilor fara sa creasca si salariul/pensia. Inflatie pura.
Deci, efectiv, ce faceti ????

Exclud din capul locului solutia "Mihai Stanescu" dar si raspunsul "E..., oi vedea atunci".
Poate ici-colo s-a mai rasfoit "Idei de afaceri", cutare sau cutare a mai miscat o cratita la Zepter sau o crema la Avon.
Sau poate nu.
Intrebarea ramane si cere imperativ un raspuns.
Acum.

Vorbesc de romanul simplu, obisnuit, cu studii medii usor spre superioare, numa bune pentru pus in poza pe perete.
De la amaratii aia care au beut cerneala, nu mai am pretentii. Ei se vor impaca cu ideea si vor iesi linistiti la drumul mare, la ceas de seara.
Cine n-are ceas, i sa ia mobilu'.

Dar cei cu minimul de pretentii, care folosesc deodorantu' si au baie-n baie, cum vor reactiona ???

Cati din ei isi vor asuma responsabilitatea unei activitati economice, personale, familiale sau de grup ?
Cati vor actiona asupra lor insisi si vor incerca a-si folosi capacitatile sa faca un cui, o galeata sau un stiulete ?
Ce stiu ei sa faca ?

Pentru ca dupa statistica, numai 3,5 milioane stiu sa faca ceva productiv !!!!

Acum e timpul sa se vada ce educatie in spiritul economiei de piata, a initiativei si a liberei competitii a facut statul cu cetateanul sau.
In ce fel a fost stimulata personalitatea, independenta, increderea in sine, gandirea pozitiva, competitivitatea, dorinta de a cauta provocarile si ocaziile de afirmare.... precum si alte asemenea, de catre cei dascali, formatori de opinie, politicieni, din toate compartimentele responsabile ale statului roman.
Modul in care statul roman si-a folosit parghiile media la dispozitie pentru a modela dpdv economic gandirea cetateanului ce plateste obligat TVR.
Formarea gandirii de la "statul trebuie sa faca pentru mine", la "ce pot face eu ...pentru mine ?".
Ca pana la "americanisme" de genul "ce pot face eu pentru tara" e cale mai lunga decat pana la steaua care-a rasarit cand nu mai e.

Asta trebuia sa faca statul roman pana acum.
A avut la dispozitie 20 de ani.

Acum vine nota de plata.
Cetatenii vor face probabil ceea ce statul i-a invatat.
Si tare ma tem ca asta va fi o maciuceala pe cinste.

Din pacate, dupa osteneala respectiva, situatia va fi la fel de albastra ca si inainte de cafteala.
Si intrebarea aia nenorocita trebuie sa primeasca raspuns.

"Din pacate, abordarea de anul trecut si acum doi ani a fost ca bugetul de stat este locul nostru comun, acolo de unde ne infruptam toti bugetarii si nu ne mai intereseaza nimic altceva. Anul asta lucrurile se vor schimba radical, pentru ca nu mai merge asa"
, zis-a piratu', imbracat cu pantalonii maron.

Presupunand ca individul chiar va avea vana necesara sa faca ceea ce trebuia facut de mult, intrebarea mea chiar are sens.
In spiritul modului de gandire sugerat in "The Secret", care ar putea fi raspunsul potrivit pentru persoana/familia proprie ?
.

marți, 6 ianuarie 2009

* Victime si vinovati.

Sentimentul de vinovatie pare a fi una din pedepsele cele mai dure, prin efectele nebanuie dar si una dintre cele mai parsive, din acelasi motiv.

Probabil il au acum unii dintre cei ce l-au facut terci pe Mihai Stanescu in urma pozitiei de molusca umana pe care a abordat-o in urma nefericitului accident si foarte probabil a avut si el acelasi sentiment caruia i-a gasit o solutie la fel de nedemna, dupa parerea mea.

Despre morti numai de bine.
Dar raman la parerea ca sinuciderea e dezertarea suprema. Nu-ti parasesti doar familia in fata rezolvarii problemelor, nici doar camarazii in fata inamicului ...
Parasesti totul in fata a tot.
Dar nu despre Mihai Stanescu- persoana vreau sa pun doua vorbe.
Dumnezeu sa-l ierte, desi poate avea si aici o problema.
Cele de mai jos nu se refera la el.

Aspectul pe care vreau sa-l observ inca o data, este parsivenia cu care sentimetul de vinovatie actioneaza si ne pedepseste cu mult inainte, mai dur si mai inflexibil decat orice pedeapsa sociala.

Prabusirea intregii vieti poate fi cauzata de sentimentul de vinovatie.
Si daca poate fi, si este.

Poate incepe cu un copiat la teza....
Dat fiind ca in creierii proprii se contabilizeaza ideea ca esti tampit, nu indraznesti sa sustii un examen de admitere serios, parcurgi apoi o institutie de invatamant superior la care iei examenele contra cost, din acelasi motiv al desconsiderarii propriilor capacitati.
Nici una din marile provocari ale vietii care-ti dau tarcoale nu te tenteaza.
Pentru ca tot ce ai facut de-a lungul vremii argumenteaza in fata sinelui ca nu esti capabil de performanta.
Ca atare nu te angajezi in nici o lupta deschisa si nu vei obtine nici o victorie cinstita.
Toate astea continua sa ti se contabilizeze intre urechi, argumentandu-se unele pe altele si imbratisand pana la contopire cauza cu efectul.

Din momentul in care ti-ai dat drumul pe toboganul asta ai toate sansele sa-l cobori pana la groapa cu nisip a esecului intregii tale vieti.
Putini sunt cei ce reusesc sa puna frana pe parcurs.
Privind in jur, constatam ca majoritatea covarsitoare sufera, la diferite nivele, de auto-desconsiderare.
Obtin in viata procente infime din ce ar fi putut realiza de fapt.
Si asta nu are absolut nici o legatura cu capacitatile intelectuale, fizice sau psihice.
Doar cu modul in care ele sunt folosite.
Iar sentimentul de vinovatie blocheaza accesul.

O fapta rea, ce contravine conceptelor de corectitudie, cinste, onoare, onestitate...samd, isi are deja pedeapsa inclusa in pret.
De cele mai multe ori pretul este incredibil.
Pornind de la prostii aproape copilaresti se poate alege praful de intreaga viata.

Pentru ca ea asa functioeaza.
Pe principiul unghiului.
La baza, cioculetul deschiderii pare infim.
Dupa ce trece timpul, distanta dintre falci e uriasa.
Te inghit cu totul.

Probabil SRS are acum de platit un pret pentru care nu era pregatit.
Pe care nu-l intelege.
O pedeapsa pe care societatea nu o are legiferata, dar care nu poate fi evitata.
Si care-i va aduce un nou sentiment de vinovatie.

E ceva de invatat din asta.
MOOVIQ. Videotecă documentare în lb. română



In Lucru